Visan Mihail F1901

Tema : Stresul
Ⅰ.Stresul
Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea
persoanei cu cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase
sau de mare importanta pentru persoana respectiva (Baban, 1998).
Dictionarul de psihologie sociala defineste termenul de stres psihic ca fiind o
stare de tensiune, de incordare si de disconfort, determinata de agentii afectogeni,
cu semnificatie negativa, de frustrarea sau deprimarea unor stari de motivatie
(trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau de imposibilitatea rezolvarii unor
probleme.
Din perspectiva neurofiziologica (triada formata din sistemul nervos autonom,
sistemul endocrin si sistemul imunitar – Cacioppo, 1994), stresul poate fi
considerat o constanta a existentei umane, din perioada prenatala si pana la
sfarsitul vietii noastre.
Din perspectiva psihologica, stresul este definit ca fiind “o relatie particulara intre
persoana si mediu, in care persoana evalueaza mediul ca impunand solicitari care
exced resursele proprii si ameninta starea sa de bine, evaluare ce determina
declansarea unor procese de coping, respectiv raspunsuri cognitive, afective si
comportamentale la feedback-urile primite”
Studiul stresului se bazeaza pe stadiile lui
Primul stadiu este cel al reacțiilor de alarmă și are două subetape:

1. faza de contrașoc, când organismul individului realizează o contracarare a

simptomelor din faza de șoc și are la bază răspunsuri de tip endocrin. Acest
stadiu este caracteristic perioadei copilăriei când rezistența biologică este
foarte scăzută.
2. Stadiul al doilea este cel de rezistență specifică (revenire), când după primul
contact cu agentul stresor organismul se adaptează, comportamentul
individului fiind aparent normal, persistând modificări specifice stadiului
anterior, în special de la faza de contrașoc. În plan ontogenetic, acest stadiu
corespunde maturității, când individul are o rezistență bună, fiind posibilă
adaptarea la aproape orice tip de stres din mediu.
3. Stadiul al treilea este cel de epuizare (aparține bătrâneții) când scad aproape
toate resursele adaptative ale organismului. Adaptarea nu se mai menține din
cauza scăderii reacțiilor de tip vegetativ. Apar vădit consecințele negative
ale acțiunii îndelungate a acestor mecanisme neurovegetative
Studiul stresului se bazeaza deasemenea si pe simptome
1. Simptome comportamentale:
 - Pofta de mancare mai mare sau mai mica decat de obicei
- Nevoie de somn mai mare sau mai mica decat de obicei
- Izolare fata de cei din jur
- Amanarea sarcinilor sau neglijarea responsabilitatilor
- Refugiul in alcool, tigari sau droguri pentru relaxare
- Capatarea unor ticuri nervoase

2. Simptome emotionale
- Anxietate, depresie
- Iritabilitate sau furie
- Senzatie ca esti coplesit
- Senzatie ca esti izolat
3. Simptome cognitive
- Tulburari de memorie
- Putere scazuta de concentrare
- Viziune negativa asupra vietii
- Ganduri anxioase
- Ingrijorare permanenta
4.Simptome fiziologice
- Dureri de cap, dureri de piept
- Palpitatii
- Raceli frecvente
- Diaree sau constipatie
- Greata, ameteli
- Pierderea apetitului sexual
Ⅱ. 1.Cauzele Stresului
• boala fizica sau psihica,
• abuz fizic, emotional sau sexual,
• situatie financiara precara,
• probleme la locul de munca: supraincarcarea muncii, conditii proaste de lucru,
lipsa de resurse, probleme de comunicare cu colegii, cu sefii, responsabilitate prea
mare, schimbari organizationale, schimbarea locului de munca,
• familia – probleme de comunicare in familie, divortul, decesul unui membru al
familiei, conflicte cu fratii, violenta in familie, alcoolismul,
• prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social,
• dezastre naturale (cutremure, inundatii) sau atacuri teroriste, razboaie civile,
 • propria persoana – lipsa de incredere, nemultumire fata de aspectul fizic, deciziile
luate de-a lungul vietii etc.
2. Consecintele stresului

Creștere în greutate;
Tensiune arterială crescută;
Probleme legate de somn;
Lipsă de energie;
Diabet de tip II;
Osteoporoză;
Tulburări mintale și probleme de memorie;
Slăbirea sistemului imunitar, vulnerabilitate ridicată la infecții.
Tensiunea arterială și pulsul cresc și rămân la valori ridicate;
Respirația devine mai rapidă;
Funcțiile sistemului digestiv și ale celui imunitar sunt încetinite;
Mușchii devin tensionați;
Apare o stare de vigilență / alertă, care împiedică instalarea normală a somnului.

Ⅲ.TOP 10 cele mai stresante evenimente de viață (unde 1 – este cel mai stresant
eveniment)

- Decesul partenerului
- Divortul
- Separarea
- Detentia
- Decesul unul membru al familiei(Cel mai stresant)
- Trauma personala
- Casatoria
- Concedierea
- Reconcilierea maritala
- Pensionarea

Ⅳ.Enumerați și descrieți tipurile de stres

Stresul acut
 Stresul acut este cea mai frecventă formă de stres. Este cauzat de
cerințele și presiunile din perioadă recentă și de cele anticipate în
viitorul apropiat. Este vorba de stresul cotidian, obișnuit în multe
situații normale.
În doze mici, stresul acut poate fi plăcut și incitant, însă devine epuizant
atunci când depășește limita. De exemplu, coborârea pe ski-uri pe o pantă
periculoasă poate fi o experiență plină de tensiune și adrenalină dimineața,
când ești încă odihnit, dar seara, după mai multe repetiții, poate deveni
 obositor și chiar periculos. În același mod, atunci când te forțezi peste
capacitatea ta de a gestiona stresul acut, acesta îți poate cauza probleme, mai
ales în cazul unei expuneri prelungite la stres, fără momente suficiente de
odihnă și recuperare.
Stresul acut poate ajunge și la intensități mari, atunci când este cauzat de
evenimente traumatice și poate cauza în astfel cazuri probleme de sănătate
psihologică, precum sindromul de stres post-traumatic (PTSD).

 Stresul acut episodic

Stresul acut episodic apare atunci când o persoană este stresată în mod
constant, iar stresul acut se transformă dintr-o experiență ocazională într-un
stil de viață. Simptomele stresului acut episodic sunt mai intense decât în
cazul stresului acut și pot cauza dificultăți mai mari în viața de zi cu zi.
Persoanele care se confruntă cu stresul acut episodic sunt mereu pe fugă și
totuși întârzie întotdeauna. Nu reușesc să se organizeze eficient, uită de
întâlniri, își pot neglija responsabilitățile și sunt adesea iritabile, uneori chiar
nervoase!
Adesea, stresul acut episodic este cauzat de un stil de viață nesănătos, de
îngrijorarea excesivă și de expunerea constantă la situații stresante. Dacă
persoanele care se confrunta cu stresul acut episodic nu fac schimbări pentru
a-și ameliora nivelul de stres, acesta poate să se intensifice și să cauzeze
probleme grave de sănătate fizică și psihică.

 Stresul cronic
Stresul cronic este opusul stresului acut. Stresul cronic apare atunci când o
persoană nu vede o cale de ieșire dintr-o situație dificilă, se simte fără
speranţă şi renunţă la căutarea soluţiilor.
Stresul cronic poate fi rezultatul experientelor din copilărie sau a traumelor
ce devin internalizate şi rămân prezente pentru totdeauna. Aceste experienţe
ce provoacă stresul cronic pot afecta personalitatea. O persoană care suferă
de stres cronic poate gândi că este mereu în primejdie sau poate avea o stima
de sine scăzută.
Cel mai grav aspect al stresului cronic este faptul că oamenii se obișnuiesc
cu acesta şi uită că este acolo. Oamenii sunt imediat conștienți de stresul
acut deoarece este nou şi ajung să ignore stresul cronic, deoarece este
familiar și, uneori, aproape confortabil.

Ⅴ. Enumerați strategiile de coping

Câteva modificări în stilul de viață sunt necesare pentru a gestiona și preveni

sentimentul că suntem copleșiți:

 Practicarea unei activități fizice: deja sunt bine-cunoscute beneficiile pe

care le are sportul asupra stării fizice și psihice;
  Reducerea consumului de alcool, cafeină, tutun sau alte substanțe –
pentru că acestea agravează simptomele stresului;
 Adoptarea unei alimentații echilibrate: o alimentație echilibrată și
sănătoasă, cu o cantitate suficientă de fructe și legume, menține un sistem
imunitar puternic în fața stresului;
 Prioritizarea programului zilnic: este indicat să ne organizăm activitățile
zilnice pentru a nu ne simți copleșiți;
 Practicarea unor tehnici de relaxare: yoga, meditații sau mersul la un
masaj de relaxare. Tehnicile de respirație se pot dovedi, de asemenea, utile
pentru a ne ajuta să ne relaxăm;
 Comunicarea cu cei apropiați: familie, prieteni, colegi despre ceea ce ne
îngrijorează;
 Găsirea propriul remediu la stres: atunci când ne confruntăm cu situații
stresante, este indicat să facem ceva ce ne face plăcere, cum ar fi să citim, să
ne plimbăm în natură, să ascultăm muzică sau să ne vedem cu un prieten;
 Un somn 7 – 8 ore pe noapte;
 Menținerea unei vieți sociale active;
 Evitarea situațiilor conflictuale inutile.

Înainte de toate, trebuie să identificați sursele sau factorii de stres. Managementul

stresului este util pentru că:

 Elimină sau schimbă sursa de stres;

 Schimbă modul în care privim o situație stresantă;
 Diminuează impactul pe care stresul îl poate avea asupra corpului nostru;
 Ne învață alternative pentru a face față stresului.

Pentru o bună gestionare a stresului, este important să:

 Înțelegeți ce situații vă fac să vă simțiți stresați;

 Înțelegeți ce puteți și ce nu puteți controla;
 Încercați să faceți lucruri care vă fac să vă simțiți bine și fericiți în fiecare zi.

Tema: Sindromul Burnout

Ⅰ.În psihologie, sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale 
reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la
persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni
frecvente cu oamenii
 Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), burnout-ul profesional
este un sindrom rezultat din stresul cronic legat de muncă, cu simptome
caracterizate prin „sentimente de epuizare sau epuizare a energiei; distanță psihică
crescută de la locul de muncă sau sentimente de negativism sau cinism legate de
jobul cuiva și reducerea eficacității profesionale.
Christina Maslach a descris arderea în termeni de epuizare emoțională,
depersonalizare (tratarea clienților / studenților și a colegilor într-un mod
cinic) și sentimente reduse de realizare personală legată de muncă.
Herbert Freudenberger a caracterizat arderea printr-un set de simptome
care include epuizarea care rezultă din cerințele excesive ale muncii,
precum și simptome fizice, cum ar fi dureri de cap și nedormire,
„rapiditate la furie” și gândire închisă.

Ⅱ.Evidențiați cauzele apariției acestui sindrom.

Printre cauzele externe se enumera:

 Volumul mare de munca;

 Suprasolicitarea;
 Prelunirea programului de lucru;
 Mediul de lucru;
 Lipsa suportului familiar si social.

Cauzele interne constau in:

 Dorinta obsesiva de perfectiune;

 Rezistenta scazuta la stres;
 Relaxare si odihna insuficiente;
 Lipsa increderii in sine.

Ⅲ.Enumerați consecințele sindromului Burnout.

 stagnarea ineficientă: individul simte că nu este recompensat corespunzător

muncii depuse;
 sentimentul de frustrare: apar tulburări fizice (cefalee, migrenă, tulburări gastro-
intestinale) și emoționale (anxietate, depresie);
 apatie, dezamăgire și reacția de apărare: individul se simte tot mai frustrat, dar
nu poate renunța la locul de muncă din motive economice, ceea ce conduce la
crearea unei imagini negative despre propria persoană.
 Stres excesiv;
 Oboseala;
 Insomnie;
  Tristete, furie sau iritabilitate;
 Utilizarea gresita a alcoolului sau a substantelor;
 Boli de inima;
 Tensiune arteriala crescuta;
 Diabetul de tip 2;
 Vulnerabilitate la boli.

Ⅳ. TOP 10 cele mai stresante profesii

1. Personalul militar.
2. Pompierii.
3. Piloții de avioane.
4. Ofițerii de poliție.
5. Coordonatorii de evenimente.
6. Directorii de relații publice
7. Managerii de companii
8. Crainicii TV.
9. Reporterii pentru ziare și reviste.
10. Șoferii de taxi
TOP 10 cele mai stresante specialități din medicină
1.Neurochirurgie
2.Anatomie patologică
3.Recuperare medicală
4.Oncologie
5.Medicină de urgență
6.Chirurgie plastica
7.Chirurgie ORO-MAXILO-FACIALA
8.Psihiatrie
9.Boli infectioase
10. Epidemiologie

Ⅴ.Enumerați și descrieți strategiile de coping (de ajustare, depășire) a sindromului Burnout

Cu stilul de viata pe care il ducem, din ce in ce mai alert si mai indiferent fata de
nevoile personale, fiecare dintre noi risca sa ajunga la acest sindrom Burnout.
Pentru a evita acest lucru, este important, in primul rand, sa fim atenti la semnele
care ne avertizeaza despre instalarea oboselii cornice, astfel incat sa le putem trata
din timp, prevenind astfel sindromul Burnout.
Printre cele mai utilizate metode pentru a trata acest simptom se afla consilierea
psihologica. Acest tip de terapie cognitiv-comportamentala este cel mai util la
diminuarea si eliminarea simptomelor prezente, precum si pentru a schimba modul
de gandire deficitar.
Este importanta mentinerea unui stil de viata sanatos. Alimentatia sanatoasa,
odihna suficienta, efectuarea de activitati fizice in mod regulat sunt factori cu efect
demonstrat de crestere a energiei, a rezistentei la stres si a performantelor.
La locul de munca se recomanda exprimarea nemultumirilor si sugestiilor de
schimbare intr-o maniera afirmativa. Este benefica iesirea din rutina, activitatea
diversificata, cautarea de provocari. In anumite situatii solutia poate fi o schimbare
a locului de munca sau a domeniului de activitate.
Timpul petrecut cu familia si prietenii si activitatile sociale au si ele un efect de
“reincarcare a bateriilor” si nu trebuie neglijate.
O abordare pasiva a acestui sindrom atrage agravarea starii de sanatate. Prevenirea,
precum si tratarea acestuia trebuie abordate cu atentie sporita.