Palazzo Rucellai

Palatul Rucellai din Florenta a fost proiectat in 1446 de catre Alberti pentru Giovanni Rucellai, un
cunoscut om de afaceri. Partea cea mai interesanta a palatului o constituie elevatia principala a
acestuia, pentru tratarea careia Alberti si-a pus in joc toate cunostintele teoretice de arhitectura
clasica romana. Elevatia palatului Rucellai este mult mai compexa decat cea a palatului Medici-
Riccardi: spre deosebire de Michelozzi care, pentru obtinerea unor efecte de echilibru si soliditate,
foloseste tipuri diferite de bosaje si subliniaza orizontalitatea, Alberti echilibreaza directia orizontala
prin introducerea ordinelor clasice de arhitectura care indeplinesc deopotriva rol constructiv si
decorativ.

La Alberti impresia de usurare a masei construite este sugerata de o maniera mai subtila decat la
ceilalti arhitecti florentini si acest efect este obtinut prin doua cai. Prima metoda, si cea mai evidenta
dealtfel, consta in introducerea ordinelor suprapuse: doric toscan, un ordin care da impresia de
robustete si monumentalitate, la parterul cladirii, si corintic, cel mai decorat si mai suplu dintre ordine,
la etajele superioare. Nivelele sunt separate intre ele prin arhitrave de inspiratie clasica, care se
sprijina, corect, pe pilastri angajati. Cea de-a doua metoda prin care se sugereaza usurarea masei
construite este cea clasica deja, de tratare diferentiata a paramentului. In cazul de fata, introducerea
ordinelor de arhitectura face imposibila si inutila folosirea unor bosaje cu relief foarte pronuntat; din
acest motiv Alberti intrebuinteaza blocuri cu profil aproape plat dar de dimensiuni diferite. Astfel, la
parter paramentul este alcatuit din asize alternate formate fie din blocuri cu lungime mare si inaltime
mica, fie din blocuri mari cu forma dreptunghiulara sau patrata. La primul etaj asizele au aceiasi
inaltime si sunt formate din blocuri cu lungime mare; la ultimul nivel blocurile au aceiasi inaltime ca
cele de la etajul inferior, dar au lungime mai mica.

Inaltimea etajelor superioare este mai redusa decat cea a etajelor inferioare. Pentru a obtine un parter
impozant Alberti introduce la partea inferioara a constructiei un soclu tratat cu opus reticulatum care
are si rolul de a suplimenta inaltimea redusa a registrului cu doric toscan. Golurile, perfect ordonate pe
ambele directii, se supun regulilor intalnite la celelalte palate florentine; singura diferenta consta in
utilizarea ancadramentului in plin cintru, la ferestrele de la nivelele superioare.
Palatul Strozzi, a carui constructie a inceput in anul 1489, a fost proiectat de Benedetto da
Majano. Elevatia exterioara se aseamana foarte mult cu aceea a palatului Medici: aceiasi tratare
diferentiata a paramentului, separare si marcare pe orizontala a nivelelor, intrebuintare a ferestrelor
bifore cu ancadramentele tipic toscane. Deosebirea majora intre elevatiile celor doua cladiri consta in
modul in care este rezolvata partea superioara a elevatiei resedintei familiei Strozzi si in severitatea
compozitionala a acesteia.

Ca si in cazul palatului Medici, cel de-al doilea nivel al palatului Strozzi este mai scund decat primul
nivel, dar diferenta dintre inaltimea celor doua etaje este destul de mica. In situatia de fata, pentru a
elimina definitiv senzatia de strivire pe care o exercita cornisa masiva, arhitectul intercaleaza intre
etajul al doilea si cornisa un registru orizontal ingust si nedecorat, care pe deasupra compenseaza si
inaltimea redusa a celui de-al doilea nivel.

Referitor la alcatuirea planului se poate remarca aceiasi rigurozitate in organizarea spatiilor interioare
si impunerea unei simetrii severe. Conform modelului stabilit de Michelozzi compozitia are in mijloc o
curte interioara inconjurata, la parter, de portice. Spre deosebire de palatul Medici, aici atriumul se
afla situat chiar in centru compozitiei, axul de simetrie al constructiei coincizand cu axele de simetrie
ale curtii; de aceasta data curtea nu mai are forma patrata, ci dreptunghiulara. Porticele de pe laturile
scurte au o adancime mult mai mare decat cele de pe laturile lungi; in aceste spatii ample, situate la
cele doua extremitati ale atriumului, se deschid doua scari cu rampe de dimensiuni monumentale.
Scarile[2] sunt relativ simple: drepte, in doua rampe paralele, inchise intr-o casa a scarii marginita de
pereti.

O analiza atenta a planului releva consecventa cu care Benedetto da Majano a urmarit respectarea
simetriei in conceperea spatiului interior. Axul transversal de simetrie capata o importanta deosebita,
in raport cu acesta fiind dispuse incaperi cu dimensiuni identice si cu destinatii probabil asemanatoare.

Asa cum s-a vazut pana in acest punct, palatul Medici-Riccardi a constituit prototipul palatului florentin
din perioada renasterii timpurii. Modelul elaborat de Michelozzi pentru familia Medici a fost adoptat, cu
unele imbunatatiri, la construirea mai multor resedinte burgheze din Florenta. Un alt tip de palat
toscan, diferit de cel al lui Michelozzi la nivelul elevatiei principale, a fost conceput de Leon Battista
Alberti.
 Palatul Davanzatti

Adevaratul salt in ceea ce priveste arhitectura rezidentiala a fost facut abia in secolul al XV lea,
prin construirea palatului Medici. Inceputul secolului al XVlea a reprezentat un moment propice in
dezvoltarea Florentei iar Cosimo de Medici a jucat un rol extrem de important in acest sens. In calitate
de conducator al celei mai puternice familii a comunei toscane Cosimo se hotaraste sa construiasca o
resedinta cat mai reprezentativa, care sa ilustreze importanta familiei sale in randul societatii
florentine. Comanda, adresata mai intai lui Bruneleschi, a fost in cele din urma primita de un urmas
al acestuia, arhitectul Michelozzo Michelozzi. Constructia proiectata de Michelozzi este considerata
prototipul palatului renasterii timpurii din Toscana. Cladirea prezinta un amestec de elemente proprii
noului stil arhitectural combinate cu o serie de influente specifice arhitecturii medievale toscane.

Aspectul exterior al palatului Medici se apropie inca foarte mult de cel al unei cladiri medievale.
Intentia arhitectului a fost aceea de a crea o constructie masiva si stabila, lucru sugerat mai ales prin
modul de tratare a paramentului celor trei nivele diferite. La parter sunt puse in opera blocuri mari, de
piatra bruta, rezultand un bosaj cu profil accentuat; zidul da senzatia de soliditate. Paramentul
primului nivel este alcatuit din blocuri din piatra fatuita cu rosturi puternic adancite; zidul etajului pare
mai putin robust decat cel al parterului, dand totusi impresia de foarte multa rezistenta. Ultimul nivel
are paramentul perfect plan, realizat din blocuri fatuite, fara rosturi; zidul celui de-al doilea etaj pare
mult mai usor decat cel al nivelelor inferioare. Utilizarea materialelor cu texturi accentuate la parter si
a suprafetelor finisate la etaje precum si scaderea adancimii rosturilor dintre blocuri o data cu
cresterea in inaltime da impresia de scadere a masivitatii, de micsorare a masei construite a etajelor
superioare in raport cu cele inferioare. Parterul trebuie sa fie cel mai solid, deoarece poarta greutatea
celorlalte niveluri; primul etaj este purtat de parter si prin urmare trebuie sa fie mai putin solid decat
parterul; in acelasi timp trebuie sa suporte greutatea celui de-al doilea nivel, deci trebuie sa aiba o
anumita rezistenta; ultimul nivel trebuie sa fie cat mai usor ca sa incarce cat mai putin etajele
inferioare.
Palatul Medici-Riccardi

Amprenta la sol a resedintei Medici se apropie de forma unui patrat cu latura de aproximativ 30 m;
aceasta suprafata imensa pentru orasul secolului al XV-lea a fost obtinuta in urma comasarii mai
multor parcele.

In plan, constructia prezinta o serie de spatii care se organizeaza in jurul unei curti interioare
patrate, inconjurate de portice pe toate laturile. Unul dintre axele de simetrie ale curtii coincide atat cu
axul accesului principal in cladire cat si cu axul portii dinspre gradina. Desi este evident faptul ca
Michelozzi urmareste o regula clara de compozitie structura palatului nu este riguros simetrica, curtea
interioara fiind amplasata excentric, tangenta la zidul care separa palatul de gradina. Loggia care
inconjoara curtea nu are aceiasi adancime, latura dinspre gradina fiind mult mai lata decat celelalte
trei.

Interiorul este strain de masivitatea exterioara a cladirii. Coloanele care inconjoara curtea interioara
au capiteluri corintice, pe care se descarca arce in plin cintru. La primul nivel Michelozzi a intrebuintat
ferestre bifore, asemenea celor de la exterior. Paramentul este decorat cu motive pictate si cu
medalioane circulare.

Rezolvarea colturilor curtii interioare constituie, ca si la Brunelleschi, un punct slab; acest lucru
este ilustrat de relatia existenta intre arcele in unghi care se sprijina pe aceiasi coloana si la zonele
pline care separa ferestrele de la etaj.
 Palatul Pazzi – Quaratesi 

Modelul palatului Medici a fost preluat si de alte familii florentine cum ar fi Strozzi, Pazzi sau
Gondi. Palatul Pazzi – Quaratesi a fost construit intre 1462 si 1470. Spre deosebire de palatul
Medici, la palatul Pazzi nivelele superioare sunt simplu tencuite, iar ferestrele sunt lipsite de
ancadramentele late, in arc de cerc. Palatul Gondi a fost inceput in 1490 de catre un urmas al lui
Brunelleschi: Giuliano da Sangallo. Cladirea se aseamana foarte mult cu palatul Medici. Giuliano da
Sangallo preia de la Michelozzi motivul tratarii gradate a paramentului, dar in cazul de fata bosajele
parterului sunt rezultate din piatra fatuita, cu profil usor rotunjit. In ceea ce priveste compozitia
generala a fatadei se observa o ordonare riguroasa a golurilor la toate nivelele.
Biserica Santo Spirito
In 1444 Brunelleschi a inceput contruirea Bisericii Santo Spirito, insa aceasta a fost continuata
de Gaiole si Sant”Andrea. Turla bisericii a fost contruita de Baccio d”Agnolo in 1502. In ciuda
grandorii sale, este o biserica parohiala, treptele sale largi fiind un convenabil loc de popas
pentru localnici, inauntru predomina gresia, care, alaturi de masivele coloane, arcade si bolti,
creeaza un spatiu armonios.
San lorenzo