Universitatea de Știinte Agronomice și Medicină Veterinară,

București
Facultatea de Medicină Veterinară
Specializarea Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

Raport- Deplasare la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru

Viticultură și Vinificație, Pietroasa (Buzău)

Student: Săpunaru Larisa-Tatiana

Prof. Coord: Șef Lucrări: Dr. Purdoiu Letiția
Anul III; Grupa 4302
 Pietroasa este prima stațiune de cercetări înființată în România în anul
1893. S-a înființat în urma dezastrului produs de filoxeră cu scopul producerii
materialului săditor viticol necesar noilor replantări, dar și pentru a studia noile
soiuri de viță de vie aduse de pe tot mapamondul.
Condițiile ecologice de la Pietroasa sunt deosebit de favorabile cultivării
viței de vie, plantațiile sunt amplasate în pantă, expoziția predominant sudică,
solurile sunt scheletice-calcaroase, deosebit de favorabile cultivării viței de vie,
iar toamnele sunt lungi și secetoase, optime pentru acumularea de zaharuri și
arome în struguri. Aceste condiții favorabile au făcut ca practicarea viticulturii
în acest areal să dateze încă din epoca neolitică, stau mărturile vestigiile
arheologice găsite pe acest areal: au fost găsite morminte, complexe de locuințe
cu diverse ustensile folosite în viticultură și amfore. Încă de la începutul
înființării acestei stațiuni s-a creat un laborator de ampelografie și ameliorare.
Acest laborator, de-a lungul timpului , a creat o serie de soiuri: Otilia, Centenar,
soiuri care au fost extinse nu numai în acest areal, dar și în toată țara. Este
organizată în două ferme viticole și una industrială. Suprafața viticolă a stațiunii
este de 200 ha, 70% din plantații sunt înființate prin fonduri europene. Se produc
vinuri albe din soiuri ca: Fetească albă, Fetească regală , Riesling, soiuri roșii
din Cabernet, Merlot, Fetească neagră, dar și soiuri aromate, recunoscuți fiind
pentru soiul de Tămâioasă Românească, acest soi care se cultivă în puține centre
viticole din țară și care și-a găsit un loc deosebit de favorabil la Pietroasa,
tocmai datorită acestor soiuri scheletice-calcaroase, calcarul ziua înmagazinează
caldura și o redă noaptea plantei astfel încât amplitudinea de la zi la noapte este
mică, dar și datorită toamnelor lungi și secetoase, care fac ca acumulările la
Tămâioasă să ajungă până la 340 chiar 350 g zahăr/l.
În vederea producerii
vinul, pentru început are loc
recoltarea,recepția cantitativă
și calitativă a materiei prime,
respectiv a strugurilor care
sunt deversați în
dezciorchinător, unde se
separă ciorchinii de boabe.
 După faza de zdrobire a boabelor dulci și aurii, eliberate acum de
ciorchine și pieliță, are loc trimiterea mustului prin conducte către instalația de
limpezire, iar de aici mai departe în cisterne pentru fermentare la temperatură
controlată.
 Mustuiala se ține în cisternele rotative în funcție de ce vin vrem să
obținem, de la câteva ore la câteva zile (mustul alb se ține mai puțin, iar cele
roșii și aromate mai mult), apoi mustul se scurge și se răcește prin conducte. Cel
alb răcit și apoi limpezit în aparatul de flotație și dus în cisterne care au niște
conducte de răcire și o manta și se ține să fermenteze. Temperatura de
fermentare este de 17-18 grade C. Când s-a terminat fermentarea se trage și se
efectuează tratamentele. Se urmează fluxul tehnologic cu bentonită, cu bioxid de
sulf. Cisternele sunt de diferite capacități, de exemplu 148 000 l lichid și sunt
utilizate în funcție de cantitatea pe care o avem.
Igiena este foarte importantă, conductele și utilajele sunt curățate cu
diferite substanțe, iar resturile: ciorchinii și țescovina sunt puse în remorci,
întinse pe o platformă de ciment, lăsate la fermentare, iar după 1-2 ani folosite
ca îngrășământ organic în vie.
La îmbuteliere, vinul produs vine din vasul tampon prin filtre și intră în
vasul mașinii. Se pun sticlele pe bandă, iar prima fază se clătesc sticlele cu apă
dedurizată, demineralizată, după aceea se umplu, apoi se pun dopurile și se
etichetează.
 Vinul stabilizat este adus în sălile de păstrare, depozitat în butoaie de
stejar de capacități diferite, de exemplu 29 000 l, menținut la temperatura
constantă (11-13 C). Pentru a se păstra temperatura menționată anterior, vara se
folosesc instalații frigorifice. Vinul este livrat pe piața în cutii de bag în box, în
sticle și în peturi de diferite capacități. Vinul
superior, produs în anii foarte favorabili este
îmbuteliat sau pus în baricuri de capacități
mai mici și este dus la învechit, în hrubă.
Fiecare butoi are scris pe el un număr de
inventar, iar cele care sunt pline niște cifre
și sunt specificate tratamentele aplicate și
când s-a umplut, unele au și vechea siglă a
unității.
Crama este locul unde se face
maturarea vinurilor după încheierea
procesului de fermentare și locul unde se
află practic adevăratul tezaur al centrului
vitivinicol, cele 100 000 de sticle cu vin
vechi, foarte vechi, unele datând din 1942.