Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice

Departamentul de Ştiinţe Politice

Cu speranțe mari și dezamăgire: promisiunile rupte ale alegerilor

europene din 2014

- Recenzie -
1. Rezumat

Democratia este o forma de guvernământ în care oamenii au autoritatea de a-și alege

legislatia de guvernare. Ideile de bază ale dezvoltării democratiei si constitutiei sunt
libertatea de exprimare si intrunire, integrare si egalitate, apartenență, consimțămînt, vot,
dreptul la viată. Există două tipuri de democratie: directă si reprezentativă. In democrația
directă oamenii aleg în mod direct legislatura. In democrația reprezentativă poporul alege
reprezentați care să dezbată și să decidă asupra legislaturii, cum s-ar proceda în alegerile
parlamentare sau prezidențiale.

În perioada 22-25 mai 2014, cetățenii europeni din cele 28 de state membre ale UE și-au
exprimat votul în alegerile pentru cei 751 de membri ai Parlamentului European. Deși
competențele Parlamentului au crescut constant în ultimele decenii, creșterea puterilor acestuia
nu a îmbunătățit nivelul de aprobare în rândul cetățenilor europeni.

Intrarea în vigoare a noilor seturi de reguli și a prerogativelor Parlamentului European le-a oferit
deputaților competența de a sparge lanțul de nemulțumire față de instituțiile UE. În 2014, pentru
prima dată în istoria Uniunii, statele membre au trebuit să "ia în considerare" rezultatele
alegerilor europene în numirea președintelui Comisiei Europene. Procedura a limitat pârghia
Consiliului European în negocierea numirii viitorului șef al Comisiei și a creat noi oportunități de
unificare și personalizare a cursei electorale europene.

Transformarea procedurilor de recrutare a Comisiei Europene s-a axat pe reproducerea la

nivel european a experiențelor politice la nivel național sau, cel puțin, prin crearea iluziei
practicilor simetrice atât în alegerile europene, cât și în cele naționale. Interpretarea de către
partidele europene a Tratatului de la Lisabona a introdus răspunsuri adaptate la afirmațiile
actuale referitoare la deficitul democratic al UE.

a) În primul rând, lipsa de interes pentru competițiile UE s-a bazat pe specificitatea

instituțiilor europene și lipsa unei legături directe între așteptările alegătorilor și
prerogativele PE. În consecință, lipsa de interes pentru alegerile europene și dezamăgirea
cu instituțiile UE este mai puțin dependentă de importanța aspectelor discutate pe arena
europeană și mai mult legate de lipsa de cunoștințe a cetățenilor cu privire la afacerile
europene. Politica europeană nu oferă alegătorilor alegeri clare și semnificative.

1
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Departamentul de Ştiinţe Politice

b). Cea de-a doua explicație majoră a deficitului democratic al UE se referă la teza privind "a
doua ordine". Cercetătorii au denunțat continuu articularea hibridă a regimului UE.
Aranjamentele instituționale europene nu permit articularea majorităților parlamentare
tradiționale și apariția unui nou executiv. Atât cetățenii, cât și mass-media au un mic stimulent să
participe la procesele electorale. Partidele naționale au monopolul în alegerea candidaților din
Parlamentul European și în alegerile europene pe baza unei agende conduse la nivel național.

c). Conform celei de-a treia explicații majore a deficitului democratic al UE, proiectul
european se confruntă cu o problemă inerentă a designului instituțional mecanisme de
reprezentare și responsabilitate într-un context în care unele dintre principiile fondatoare ale
statului liberal nu pot fi transpuse direct la nivelul UE.

2. Analiză critică
În alegerile din 2014, nivelul de participare a atins un nou nivel scăzut (42,54%).
Rezultatele electorale din 2014 confirmă astfel tendințele anterioare: nivelurile de participare în
noile state membre rămân semnificativ mai scăzute decât în țările din Europa de Vest (adică
Republica Cehă 18.20%, Slovacia 13.05%, Polonia 23.83%, Slovenia 24.55%). Indiferent de
cultura politică sau tradițiile țării, schimbările instituționale ale UE au avut consecințe minime
asupra mobilizării electorale. În doar patru țări, alegerile din acest an au adus o revigorare a
interesului cetățenilor în alegerile europene: Germania (+ 4,83%), Suedia (5,54%), Grecia
(7,36%) și Lituania (+ 26,37%). Cu toate acestea, obiectivul de a inversa atitudinea cetățenilor
față de alegerile pentru Parlamentul European a fost atins doar în Germania și în Suedia. Deși
succesul electoral al acestor partide anti-imigranți se bazează pe electoratul volatil și pe votul
negativ, alegerile din Parlamentul European din 2014 au confirmat tendințele înfloritoare
eurosceptice, chiar și Europhobice (care, în unele țări,a consolidat pozițiile euro-critice mai
moderate ale partidelor tradiționale).

În pofida unei mari variații a diferitelor forme de rezistență față de Europa: de la atitudinile
anti-imigrante din partidele occidentale la tipurile de populism mai degrabă etnocentrice în
regiunea CEE, aceste partide sunt unite printr-o obiecție comună dezvoltată pentru dezvoltarea
proiectului european. Pentru moment, reprezentarea anti-europeană rămâne destul de slabă la
nivel politic, datorită divizării interne a mișcărilor și a reticenței lor în crearea unei formulări
corecte a cooperării transnaționale. Încercările recente de a unifica părțile eurosceptice au eșuat.
Fragmentarea politică ridicată, participarea scăzută și consolidarea mișcărilor populiste
sugerează că recentele reforme europene sunt departe de a umple decalajul dintre nivelul UE și
cetățeni.

2
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Facultatea de Filosofie și Științe Social Politice
Departamentul de Ştiinţe Politice

Volatilitatea electorală, percepția mizelor scăzute la alegerile europene și calendarul

alegerilor (la un an după alegerile naționale) au redus importanța acestei competiții la o simplă
confirmare a guvernului Renzi. În mod similar, pe baza analizei manifestării de partid a
campaniei, Cristina Pârâu arată că în Marea Britanie preocupările naționale au predominat în rasa
europeană. Sentimentele anti-imigrație și reformele economice au fost în centrul campaniei
electorale din Regatul Unit. Mai mult decât atât, în cazul Italiei, în Regatul Unit, victoria
Partidului Independenței (UKIP) a avut implicații directe în modelarea politicii naționale. UKIP
a reușit să captureze o parte importantă a electoratului și să erodeze legitimitatea partidelor
tradiționale prin susținerea retragerii din UE.

Cetățenii francezi au folosit alegerile din Parlamentul European în 2014 pentru a sancționa
politicienii de la nivel național și partidele principale. În același timp, analiza sugerează, de
asemenea, limitări suplimentare ale reformelor europene. În ciuda victoriei de reper ale Frontului
Național, alegerile parlamentare din Franța sunt relevante atât pentru UMP, cât și pentru
socialiști, dar nu au efecte virtuale la nivelul UE.

În mod diferit față de democrațiile occidentale în care mișcările populiste au avut un rol
important în alegerile pentru PE, în noile democrații nu există o articulare simetrică a formelor
puternice de critică față de funcționarea UE. Dimpotrivă, alegerile vizează aspecte naționale, în
special din perspectiva dimensiunii economice stânga-dreapta. Susținerea electorală volatilă a PE
și conducerea carismatică a KNP ridică întrebări suplimentare cu privire la stabilitatea
pretențiilor antiintegrationiste din cadrul sistemului politic polonez. Semnificația problemelor
naționale prevalează astfel în formarea rezultatelor concursului PE (în special funcția
redistributivă a statului). Cu toate acestea, după cum explică Sergiu Gherghina, contrastul dintre
agenda electorală a UE și dezbaterile naționale nu este singura dificultate în formarea noilor
forme de reprezentare sau un teren comun pentru competițiile PE. În cazul României, chiar și în
cadrul partidelor naționale există niveluri înalte de dezacord ideologic între candidați și partidele
lor.

3. Concluzie

Alegerile din 2014 au avut parte de experiențe contrastante: așteptări mari și entuziasm
din partea liderilor europeni pe de o parte și de pe altă parte, apatia civică a alegătorilor
europeni. Dezbinarea politică accentuată, prezența la vot scăzută si amploarea mișcărilor
populiste sugerează că recentele reforme europene sunt departe de a umple golul dintre
Uniunea Europeană si cetățeni. Aceste alegeri au iesit drept un „moment de fundație”
nereusit în vederea mobilizării pentru proiectul european.