Facultatea de stiinte Socio-Umane Spiru Haret Bucuresti

Specializare: Comunicare internationala si diplomatie publica

MODELE SI TEORII ALE COMUNICARII DE MASA

AN I

Proiect: De la comunicare la comunicare de masa

PROFESOR: STUDENT

RUXANDRA COMAN PETCU CRINA STEFANIA

Definitie

Prin comunicarea de masa se intelege o activitate sociala dirijata, prin care informatiile si interpretarile
complementare acestora sunt distribuite selectiv in cadrul unei colectivitati, folosind o serie de mijloace specifice,
vizuale si auditive.

Totalitatea acestor mijloace constituie ceea ce se numeste in mod curent „mass-media': radioul, televiziunea, presa
scrisa, afisele, „fluturasii'. Comunicarea de masa poate fi: formala, organizata si controlata de institutiiie oficiale, sau
informara; continua sau discontinua; distribuita uniform sau diferentiat pe anumite zone geografice. Din punct de
vedere al mijlocului tehnic folosit pentru distribuirea mesajelor, poate fi: auditiva (radioul sau sistemele de sonorizare)
sau vizuala (televiziune, presa scrisa, afisele etc.). De cele mai multe ori sunt combinate mai multe procedee de
realizare a comunicarii in masa, rezultand astfel un impact mult mai puternic asupra opiniei publice. Este de retinut ca
aproximativ 85 % din informatia cu impact subiectiv este receptionata pe cale vizuala, ceea ce - alaturi si de alte
caracteristici - explica considerabila influenta a televiziunii asupra opiniei publice.

Avand in vedere diversitatea institutiilor sociale interesate in folosirea mijloacelor de comunicare in masa, este util a
se distinge intre „sursa de influenta si control“, „centrul de elaborare strategica a activitatii de comunicare in masa“ si
„emitatorul propriu-zis de mesaje“.

Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea de masa are un caracter unilateral, este dirijata Spre un
numar mare de receptori potentiali, iar efectele mesajului transmis pot fi constatate numai indirect, evaluand opinia
publica si modificarile atitudinale aferente (prin sondaje), sau observand modificarile statistice ale comportamentului
individual, de grup sau organizational.

Acest modul poate fundamenta o prima paradigma de abordare teoretica si experimentala a procesului de comunicare
in masa, precum si a fenomenelor psihosociale adiacente. Fiecare dintre elementele indicate mai sus trebuie sa
constituie o directie de cercetare, dar si un joc unde se poate actiona programatic asupra comunicarii, in sensul
determinarii anumitor efecte la nivelul atitudinilor si opiniilor publice formate sub influenta acesteia.

Astfel, se studiaza:

a) sursa de informatii obiective (natura informatiilor, cantitatea, adecvarea la realitate, modalitatile de obtinere a
informatiilor, existenta factorilor perturbatori s.a.);

b) caracteristicile psihosociale ale emitatorului - deci ale centrului mass-media (modul cum se selecteaza, pondereaza
si se codifica informatia sub forma de mesaj);
c)parametru mesajului care urmeaza a fi transmis pe un anumit canal mass-media (forma, continutul, redundanta,
adecvarea in raport cu informatia pe baza careia a fost elaborat, elemente suplimentare de influentare a receptorului
etc.);

d) caracteristicile tehnice ale canalului de transmitere a mesajului primar (natura canalului, viteza de transmitere,
existenta si actiunea factorilor perturbatori s.a.);

e) parametru mesajului ajuns la receptor, in urma parcurgerii canalului de transmitere (gradul de corespondenta cu
mesajul transmis, trunchierea sau aparitia unor elemente suplimentare datorita perturbatiilor);

f) continutul informational rezultat in urma decodificarii mesajului de catre receptor (informatia obiectiva efectiv
receptionata, informatia „de influentare adaugata de emitator, gradul de acceptare a interpretarilor date de acesta
continutului informational obiectiv etc.);

g) influenta determinata de mesaj asupra persoanelor, grupurilor si comunitatilor carora i se adreseaza (influente
asupra conceptiilor, credintelor, atitudinilor, motivatiilor, sentimentelor si -la un nivel sintetic - influenta asupra opiniei
publice formate sub influenta sistematica a mass-media);

h) efectele actiunilor si comportamentelor astfel rezultate asupra mediului natural si social (tipul de actiuni si
comportamente generate de influenta mass-media, intensitatea, amploarea si durata acestora, obiectivele vizate de
aceste actiuni, rezultatele obtinute si efectele secundare derivate);

i)modul de receptare de catre emitator a efectelor determinate de actiunea sa asupra populatiei vizate si a altor
populatii colaterale (parametru feed-back-ului realizat la nivelul emitatorului de mesaje, precum si corectiile efectuate
de acesta in urma informatiilor primite si interpretate). Insa, trebuie subliniat faptul ca perspectiva predominant
analitica promovata de acest modul trebuie completata cu o abordare complementara de tip sintetic-integrator, prin
care sa se redea caracterul unitar al fenomenologiei specifice comunicarii de masa.

Alte modele teoretice completeaza paradigma clasica prezentata mai sus, punand accentul pe una sau alta dintre
dimensiunile psihoindividuale, psihosociale, organizationale, sociale sau culturale implicate in procesul comunicarii de
masa. In continuare, prezentam cateva dintre cele mai cunoscute paradigme din aceasta categorie
Paradigma psihosociala a comunicarii de masa, elaborata de P.F. Lazarsfeld si E. Katz, evidentiaza rolul grupurilor in
difuzarea informatiei si modificarea sistemelor atitudinale si de opinie. Principalele teze ale acestei teorii sunt
urmatoarele: a) elementul fundamental care mediaza actiunea informatiei vehiculata prin mass-media asupra
indivizilor il constituie grupurile primare si secundare carora acestia le apartin; structurile, procesele si fenomenele
psihosociale de grup au rolul unor veritabili operatori care transforma mesajele in convingeri, atitudini si opinii
individuale si colective. b) comunicarea interpersonala fundamenteaza raporturile personale si cele sociale,
constituind implicit si baza implicita a comunicarii de masa. c) mass-media influenteaza publicul (colectivitatile) prin
intermediul comunicarii interpersonale, in care rolul determinant il detin liderii de opinie, care selecteaza, filtreaza,
interpreteaza si directioneaza mesajele transmise de aceasta. Liderii de opinie sunt persoane centrale in cadrul
grupurilor primare si secundare susceptibile de a exercita o influenta semnificativa asupra membrilor grupurilor carora
le apartin, sau asupra unei parti a publicului cu care sunt in contact direct sau indirect prin intermediul mass-media. Cu
alte cuvinte, sunt centre de influenta informala constituite spontan, in virtutea prestigiului si competentei.

Paradigma socioculturala, elaborata de A. Moles in cadrul unei teorii mai cuprinzatoare privind sociodinamica culturii,
utilizeaza conceptele si instrumentele specifice informaticii si ciberneticii. In cadrul acestei conceptii, intreaga cultura
se configureaza ca un ansamblu de canale mass-media, prin care valorile si normele culturale se sistematizeaza si se
activeaza selectiv, rezultand o unitate totalizanta, un camp sociodinamic in care evolueaza indivizii ca sisteme deschise
in raport cu elementele culturale.

Comportamentele individuale si cele de grup sunt determinate de ereditatea individuala, de „tabloul sociocultural' in
care evolueaza si de dinamica asa numitelor „cicluri socioculturale' . Tezele principale ale acestei conceptii pot fi
sistematizate astfel:

a) campul cultural se configureaza ca un ansamblu de canale mass-media;

b) mass-media transmite seturi si fluxuri de mesaje neierarhizate, rezultand astfel un continut cultural relativ amorf;

c) fiecare individ sau grup extrage din acest camp, prin incercare si eroare, acele continuturi care vor forma cultura
particulara a acestora, in consonanta cu elementele ereditare si motivationale;

d) sistemul cultural functioneaza printr-o succesiune de „cicluri sociodinamice“ care leaga intr-o bucla inchisa creatorii
si consumatorii de elemente culturale (micromediul creator si macromediul consumator);

e) in cadrul fiecarui ciclu, creatorul selecteaza si combina elementele culturii intr-un „mozaic original“, transmis
macromediului consumator prin mass-media care, la randul sau, selecteaza anumite elemente consonante cu
particularitatile sale sociale;

f) prin dinamica socioculturala se asigura dezvoltarea, inlocuirea si structurarea ideilor si valorilor specifice diferitelor
domenii ale vietii culturale.
Modelul lui Moles propune, pe langa o abordare globala - de inspiratie sociodinamica a comunicarii de masa, si o
metodologie de analiza lingvisticosemantica a continutului mesajelor, prin intermediul analizei de continut.

Pe directii complementare de analiza se situeaza numeroase alte modele, dintre care amintim: modelul structural
lingvistic al lui C. Levi-Strauss, in care accentul se pune pe descrierea intrinseca a mesajului, prin raportarea
continutului la structurile semantice parentale, cu semnificatii universale; modelul functionalist, in care accentul se
pune pe rolul diferitelor componente ale sistemului comunicational in determinarea unor efecte specifice; modelul
sistemic prin care se ofera o perspectiva integratoare asupra agentilor implicati in actul comunicarii, a raporturilor
dintre acestia si mediul tehnic, social si natural al comunicarii etc.

Bibliografie:

www.wikipedia.org

www.scribd.com

www.referate.ro

www.clopotel.ro

www.scientia.ro