forţelor exterioare asupra corpului rigid (corp rigid: corp ce nu

se deformează sub
acţiunea sarcinilor exterioare) rezistenţa materialelor
studiază relaţiile ce se
stabilesc între sarcinile aplicate la exterior şi efectele
interne resimţite de corpul
solicitat. Mai mult decât atât, corpurile nu mai sunt
considerate rigide; deformaţiile
acestora, deşi în cele mai multe cazuri având valori foarte
mici, reprezintă punctul
de analiză fundamental. În proiectarea mecanică inginerul
va trebui să ia în
considerare atât dimensiunile cât şi proprietăţile de
material, în aşa fel încât
acestea să conducă la satisfacerea condiţiilor de rezistenţă şi rigiditate. În
momentul în care o anumită structură mecanică sau o
componentă a acesteia sunt
solicitate de sarcini exterioare, acestea nu trebuie să se
rupă dar nici să se
deformeze în mod excesiv.
Fie spre exemplu cazul unui corp, reprezentat generic în
figura 1.1, corp
solicitat de sarcini exterioare (forţe şi
momente). Înainte de aplicarea
sarcinilor, în interiorul acestui corp se
poate regăsi o anumită stare mecanică.
În momentul în care însă se aplică
sarcinile exterioare această stare
mecanică se va schimba. Fiecare punct
al corpului va „resimţi” într-un anume fel
acţiunea sarcinilor exterioare, în funcţie
de poziţia punctului în interiorul corpului
dar şi în funcţie de natura materialului la
nivelul respectivului punct.