Capitolul I Studti de caz

STUDII DE CAZ

Pentru a demonstra rolul deosebit de important al consilierii școlare asupra unei mai bune
adaptări școlare am apelat la trei studii de caz prin Care am încercat să surprind problemele cu
care se confruntă copiii și modalitățile specifice de tratare a acesiora. În timp ce chestionarele
aplicate cadrelor didactice, părinților și elevilor măsurau atitudinea acesiora față de rolul
consilierii școlare în realizarea educației diferențiate, studiiie de caz pe care le voi prezența vor
argumenta rolul consilierului în depistarea timpurie a elevilor ce necesită educație diferențiată și
cum, influențând activitatea cadrelor didactice prin furnizarrea unor informațîi importante despre
copii respectivi, eficientă activitățîi cy acesiia se îmbunătățește.

Se știe că un program eficient de consiliere este complex și necesită 0 varietate de deprinderi și

abilități precum și o gama largă de activități Sistematice. Deseori, este necesară solicitarea și
coordonarea eforturilor cu a altor persoane din mediul de viață al subiectului consiliat. Dar se
întâmplă că elevul să nu beneficieze de o educație corespunzătoare în familie, părințîi și
problemele lor să se răsfrângă în mod nega asupra lui și rezultatele școlare să nu fie cele mai
bune.

Primui studiu de caz prezentat aduce în discuție problemele unui băiat din ciclul primar, Care,
printr-un program de consiliere ce a implicat atât elevui, cât și profesorii, dar și părințîi, a
demonstrat că își poate modifică comportamentul și poate răspunde sarcinilor școlare cu multă
eficientă.

A.C . s-a născut pe dată de 26 iunie 1991 (are 11 ani ) și este elev inclasaa |V-a B, la Școală Nr.
135 din București ( sectorul 5).

99

Capitolul ÎI Studii de caz

Copilul provine dintr-o familie de muncitori, iar după divorul părinților, C a fost încredințată
bunicilor. Din dorința oarbă de a nu-| lasă să simtă absența tatălui, aceștia |-au răsfățat peste
măsură și au neglijat latura formativă a educației lui.

Firul monoton al regimului ziinic al băiețelului era întrerupt de vizitele “zgomotoase“ al tatălui
biologic, care profitând de hotărârea judecă- toreasca, în numele căreia avea voie să-și vadă fiul,
îi aducea jucării nu tocmai potrivite, prin comportamentul ui neadecvat, constituia un exemplu
negativ pentru copil.

În cei 3 ani petrecuți la bunici, perioada în care educația a lăsat de dorit, iar colegii de joacă nu
erau alțîi decât vecinii mai mari care fumau la colțul străzii, relațiile cu părințîi au fost slabe și
pline de tensiune.
În următorii 2 ani de garadinita, C a început deja să pună probleme serioase educatoarei și
copiilor de la grădiniță (Această reiese clar din fișa — recomandare pentru școală emisă de
grădiniță).

Între timp, mama s-a recăsătorit, iar noul tată, care la început exagera Cu grijă pentru C., fiul
vitreg (probabil pentru a impresiona mama), S-a dovedit a fi un alcoolic agresiv care își “aruncă‘
pe scară atât “proaspătă‘ soție, cât și pe fiul ei, de fiecare dată când situația scapă de sub control.
Astfel, s-au mai scurs 2 ani din viață lui C., timp în care a asistat la certuri, injurii, bătăi.

Neglijat complet, necontrolat de nimeni pentru ai se observă traseul școlar, în scurt timp, C. a
devenit elev-problema la învățătură, dar și la disciplină. El își bruschează colegii, deranjează
clasa de elevi, întrerupe orele, înjură, fumează.

După ce a trecut și prin al doilea divorț (inevitabil, de altfel), mama a transferat necazurile ei,
insuccesul, problemele ei asupra copilului, bătându-! sistematic, deși invatoarea îi explică în mod
repetat că această nu este o soluție. Copilul a devenit în scurt timp agresiv, îi răspundea
nepoliticos mamei atunci când îl admonesta, ba chiar o înjură, și o

100 Capitolul ÎI Studi de caz

amenință. De multe ori, când mama încerca să-i aplice bătaia “ruptă din răi’, băiatul riposta
puternic. Totul se transorma într-o criză de nervi ce-i cuprindea atât pe mama, cât și pe copil.

Este drept că autoritatea mamei a avut mult de suferit, iar pedepsele corporale aplicate lui C. de-a
lungul timpului nu au făcut decât să-i dezvolte latura agresivă, alimentată deja de modelele
paterne pe care le avusese.

Mama oscila între crizele de autoritate și neglijarea completă a copilului. De multe ori se
“descarcă* asupra copilului de parcă acesta era vinovat de eșecul ei.

Aflând de la învățătoare că fiul ei fumează/până și în toaletă școlii, aceasia a adoptat o altă

“pedeapsa’ (oricât de absurd ar părea), punandt-i lui C. mâinile pe foc și provocându-i arsuri nu
tocmai superficiale. Descoperind ce se întâmplase, învățătoarea și asistență medicală a școlii au
intervenit, încercând să explice mamei că astfel de metode nu numai că nu au eficientă, dar fac
mult rău fizic și psihic pentru băiat.

Mama a pornit război și cu școală, nemulțumită de faptul că rezultatele școlare ale copilului îl
aduseseră în stare de repetenție. În felul acesia neexistând măcar o punte de legătură mama-—
școală, C. a alunecat Și Mai rău pe o pantă greșită.

Victima a unei educații greșite, provenind dintr-o familie dezorga- nizata, cu un fond agresiv
alimentat și de modelele negative, iată cum acest copil a ajuns elevul—problema al clasei .

Consilierul școlar, care a luat în evidență cazul copiluiui, a încercat pentru început să culeagă
informațîi despre evenimentele care |-au marcat în sens negativ pe elev și pe mama acestuia.
Ședințele de consiliere au inclus-o și pe mama, care, deși reticență la început, a ajuns singură la
alte concluzii decât cele pe care le avea până atunci. Convingerile ei au început să se schimbe. În
decursul ultimuiui an (de când acest caz a fost urmărit de consilier) comportamentul agresiv al
lui C s-a ameliorat, a început să obțină note mai bune, iar relația mama —

Capitolul 0 Studiu de caz

școală s-a îmbunătățit. Această a necesitat un proces lung de consiliere, dar care a meritat din
plin eforturile.

Desigur, nu putem spune că acest copil excelează acum prin disiplina, dar ce este mai important
este faptul că și-a schimbat cercul de prieteni, care nu era tocmai poirivit, iar colectivul clasei a
început să-! asimileze și pe el .

În prezent, el este și sub atenția învățătoarei care încearcă să rezolve, pe cât se poate, problemele
de integrare în colectiv și de instrucție și educație. Experiență redusă a mamei, nevroză și
dezechilibrul datorate celor două căsnicii eșuate, au fost și ele în atenția consilierului care a
îndrumat atent și comportamentul mamei.

Următorul caz este al unei fetițe de clasa | care a ajuns la cabinetul de consiliere din grijă
părinților, speriați de faptul că micuța a ajuns să respingă orice încercare de apropiere făcută de
mama.

Cazul fetiței A.F. în vârstă de 7 ani, a fost sesizat consilierului și de învățătoarea care remarcase
încă din primele săptămâni de școală ale fetiței lipsa de participare, dorința de izolare și
momentele de rătăcire într-o lume necunoscută.

În urmă analizei datelor culese, consilierul a constat că A.F. a participat în urmă cu 2 ani la
evenimentul tragic al morțîi surorii ei mai mari. Accidentul a marcat întrega familie, și asupra
fetiței a avut un impact major. Stările repetate de plâns și ras forțat, ce denotă labilitate
emoțională, dar și un blocaj afectiv, o lupta interioară, cu toți și mai ales cu mama, pun în
evidență starea post — traumatică a fetiței.

În încercarea ei de a atrage atenția asupra să, A.F. consideră că trebuie să pronunțe în mod
categoric și cât mai des “nu vreau’, și să riposteze violent la încercările de apropiere ale mamei.

Încă din primele ședințe desfășurate cu fetiță, consilierul școlar a încercat să inspire încrederea și
dorința că A.F. să obțînă rezultate bune la

învățătură, pentru a-și bucură părințîi și a se simți și ea mai bine. Strategia

102

Capitolul I Studii de caz

întocmită de consilier a folosit tehnici de deblocare afectivă, de stimulare a ineresului și de
construire a unui plan comun de care fetiță să fie mândră.

După tristul eveniment, fetiță a simțit că nu este suficient de iubita de mama să, pe care a văzut-o
prea îndurerată de dispariția surorii mai mari. A simțit că valoarea să nu e recunoscută de părințîi
și cunoștințele Care aduceau deseori în discuție talentul, cumințenia și frumusețea surorii mai
mari. Tensiunea dintre părinți, tensiunea dintre ea și mama, au crescut Și au acutizat problemele
pe care fetiță le-a resimțit ea însăși prin dispariția surorii.

Din analizele materialelor strânse, consilierul și-a elaborat dlanul centrându-| pe îmbunătățirea
relatiiior dintre părinți și copil, pe atenția deosebită a învățătoarei și întregului colectiv de copii
unde fetiță ar fi trebuit Să-Și găsească prieteni.

Deși efortul consilierului, părinților și învățătoarei s-au canalizat în aceeași direcție, fetiță nu
reușit să-și îmbunătățească prea mult comportamentul, de multe ori considerând că activitățile
școlare o suprasclicita și că îndeplinirea lor nu îi oferă nici o satisfacție. Putem spune însă că
relațiile cu părințîi au câștigat în intensitate și deschidere.

în aceste condițîi, consilierul a propus părinților să prezinte fetiță la un cabinet de psihoterapie,

care să încerce învățarea unor tehnici de desensibilizare și de reechilibrare a fetiței în plan
emotionai. Cazul fetiței A.F. rămâne în observația consilierului care încearcă să lucreze cu
această pentru îmbunătățirea rezuitatelor scoiare, chiar dacă acest lucru apare că 0 consecință
firească a problemelor de natură emoțională pe care copilul le are.

În acest caz, consilierul școlar și-a recunoscut limitele și a considerat că compentele sale trebuie
completate cu cele ale unui psiholog care să trateze fetiță aflată în situația de criză.

Următorul caz prezentat este cel al unui elev de clasa a Vil-a, E.A. de 13 ani, care la obiectul
matematică, chiuleste în mod repetat. Deși în

103

Capitolul I Studti de caz

anii din urmă fusese considerat un elev cu aptitudini spre această știință, el a devenit o problema
pentru profesorul de matematică și s-a sustras în mod repetat orelor de curs.

Discuțiile pe care dirigintă le-a purtat cu părințîi și cu elevul nu au avut un rezultat favorabil.
Deși elevul își îndeplinește sarcinile pentru acest obiect, își scrie, rezolva probleme, este
preocupat de a cunoaște cât mai multe lucruri, totuși frecvența este redusă, rămâne în clasa
numai atunci când situația este de așa natură, încât nu poate să plece. În aceste condițîi însă, are
un comportament indisciplinat, deranjându-și colegii, impidicand profesorul să-și facă lecția.
Nici discuțiile particulare pe care profesorul de matematică le-a purtat cu acesia nu au scos la
iveală motivele care îl conduc spre un asemenea comportament. Deși la celelalte obiecte E.A. nu
întâmpina dificultăți, ef riscă să-și compromită anui din cauza numărului mare de absente.
Consilierul școlar a analizat informațiile culese și a concluzionat că E.A. se găsește într-un blocaj
afectiv, datorat schimbării profesoruiui de matematică. În primii doi ani de gimnaziu, băiatul
obținuse rezultate merituoase la acest obiect, datorate și grijii și susținerii permanente pe care
profesoară de matematică și-a manifesiat-o față de el. Situația din familie indică faptul că părințîi
prinși în probleme de serviciu și viață, nu-i acordă lui E.A prea multă atenție, nu-i cunosc
dorințele și interesele copilului, nu-i cunosc aptitudiniie.

Persoană care a remarcat înclinațiile spre matematică a fost profesoară care |-a ajutat să-și cultive
interesul și să-și formeze o imagine de sine valoroasă. În prezența ei, E.A. adopta o atitudine de
relaxare, de încredere, fructificată din plin în orele de matematică. Pentru copil aceste ore devin
preferatele și încearcă să-și canalizeze toate eforturile pentru obținerea unor rezultate cât mai
bune.

Noul profesor, cu un stil mai autoritar, diferit de cel al profesoarei, nu îi mai acordă aceeași
atenție fui E.A., la primele probe de control elevul

104

Capitolul DI Studii de caz

primește note care sunt în contradicție cu propriile așteptări, iar profesorul nu-i acordă o atenție
deosebită. Astfel, E.A. își pierde încrederea de sine, i se răstoarnă planurile de viitor în care
multe se bazau pe rezultatele obținute la matematică și îl învinuiește pe profesor de propiul sau
insucces.

Consilierul a reușit să delimiteze problema copilului și a încercat să lucreze atât cu acesta, cât și
cu profesorul implicat și cu celelalte cadre didactice, cu părinții și cu dirigintele elevului. La
scurt timp, înțelegând că e Oo înțelegere greșită a situației îl poate face să-și zdruncine toate
scopurile și realizările personale, E.A. a încercat să se reafirme la orele de matematică și să-și
recâștige statutul pierdut. Profesorul, impresionat de cunoștințele și eforturile copilului, a început
să fucreze diferențiat și să obțînă rezultate performanțe.

Situația școlară a elevuilui s-a îndreptat, iar cadrele didactice implicate și cooptate de consilier în
rezolvarea acestei probleme au conștientizat rolul pe care îl are tratarea diferențiată a elevilor și
importantă relațiilor umane, chiar și în cadrul științelor exacte.
O mai bună percepție și imagine de sine, duce totdeauna și la imbunaitatirea relațiilor cu grupul
colegilor și cu familia.

Consilierul a contribuit la rezoivarea unei probleme care se putea transformă într-una gravă și
iremediabilă în timp.

Toate aceste studii de caz vin să susțînă că roiul consilierului în depistarea și rezolvarea
situațiilor problema este major, că în viață școlii el trebuie să fie mediatorul conflictelor, că
relațiile interumane trebuie să se situeze pe un loc central, mai ales în muncă cu elevii și că
numai o tratare individualizată, poate duce la rezultate îmbucurătoare.

O școală modernă nu poate fi concepută fără prezența cabinetului de consiliere psihopedagogică

și fără personalitatea dinamică a consilierului, chemat să educe, să îndrume, să învețe, să
îmbunătățească și să eficientizeze procesul instructiv-educativ.

105