II CURS

TRIADA CUPLU- CĂSĂTORIE- FAMILIE

Triada depinde de dezvoltarea societăţii şi este un produs al societăţii.

CUPLU: structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe interdeterminismul mutual

– se satisfac
– se stimulează
– se susţin
– se dezvoltă.

OK! => stabilitate, coeziune, progres

KO! => instabilitate, disensiune şi poate dizolvare

CĂSĂTORIA: d.p.d.v. juridic- uniunea liber consfinţită dintre un bărbat şi o femeie

încheiată cu respectarea dispoziţiilor legale în scopul întemeierii unei familii.
d.p.d.v. psihologic-„ relaţie psihologică”, „construcţie complicată”
Transformarea relaţiei dintre soţi într-o relaţie individuală se face cu mari greutăţi, cu
multe schimbări cu zguduiri şi crize. …Cu timpul „vreau” se transformă în „trebuie”.

TOTUŞI

NICI CEA MAI REUŞITĂ CĂSĂTORIE NU POATE ŞTERGE CU DESĂVÂRŞIRE

PARTICULARITĂŢILE INDIVIDUALE.

un proces interpersonal al devenirii şi maturizării noastre ca

personalitate.
„experienţă trăită”

CĂSĂTORIA: din perspectivă sociologică:

1.endogamică (partenerul din acelaşi grup)
2. exogamică (când partenerul vine)

1. patrilocală (stabilitatea reşedinţei noilor soţi impreună sau în

aproprierea părinţilor soţului),
2. neolocală (reşedinţă neutră),
3. matrilocală (stabilirea domiciliului împreună sau în aproprierea
părinţilor soţiei).

CĂSĂTORIA: din perspectivă istorică:

1. poligamia (un principiu acceptat de unele popoare, conform căruia
căsătoria se poate realiza între un partener de un sex şi mai mulţi
parteneri al celuilalt sex ).
Poligamia are două forme: 1.1. poliandria – „formă de familie” alcătuită din o femeie –
mamă(♀) şi mai mulţi bărbaţi (♂♂♂).Pentru ca o familie să fie poliandrică, fiecare dintre
soţi trebuie să fie tatăl a cel puţin unuia dintre copiii femeii. Societăţi poliandrice: Todas
din India, Sherpa din Nepal, ţăranii din Tibet, … .
(+) asigură subzistenţa cu ajutorul mai multor susţinători economici bărbaţi.
(-) determinarea paternităţii este dificilă; dezavantaj pentru satisfacerea celor mai
importante interese ale indivizilor şi ale grupurilor largi.
1.2. poliginia – căsătoria unui bărbat (♂)cu una sau
mai multe soţii (♀♀♀). În ţări africane precum
Senegal, Tanzania, Togo, Zair unul din patru
bărbaţi căsătoriţi trăiesc în familii poliginice.
Aborigenii numiţi Jivaro din Ecuador şi Peru
(20.000). Problemele frecvente cu care se
confruntă sunt creşterea rivalităţii, ostilităţii şi
geloziei dintre soţi. Pentru supravieţuire trebuie să
funcţioneze după reguli stricte şi clare, care să
„guverneze ” o dreaptă diviziune a sarcinilor şi o
afecţiune egal distribuită din partea soţului.

2. monogamia: forma de căsătorie între un singur bărbat şi o singură

femeie.
2.1. Familia extinsă caracteristică societăţii tradiţionale. Membrii
locuiesc în acelaşi spaţiu şi reprezintă 2 sau 3 generaţii reunite, şi,
uneori, colaterale (fraţii). Dispune de un sistem de reguli şi norme care
se perpetuează de la o generaţie la alta. Caracteristica ei generală este
conservatorismul, păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor şi stilului familial
dominant. Funcţionează după reguli oarecum rigide menite să asigure
stabilitatea şi „spiritul de clan”. Pattern-urile educaţionale sunt mai
rigide, aşteptările mai previzibile. Tipul de organizare familială
„istoria se repetă” ceea ce conferă membrilor sentimentul de
apartenenţă şi securitate relativ crescut. Apar conflicte intra - şi
intergeneraţionale, evoluţia este defavorizată adesea, dar şi calitatea
relaţiilor intime.
2.2. Familia nucleară (specifică societăţii moderne)
formată din soţi şi copiii lor necăsătoriţi proprii sau adoptaţi, este o structură democratică,
bazată pe egalitate şi complementaritate a rolurilor de soţ/ soţie, precum şi o participare
crescândă a copiilor. Cuplul modern este marcat de libertatea alegerii şi de exercitarea
dreptului de autodezvoltare, iar când sentimentul iubirii dispare, cuplul îşi pierde raţiunea
de a fi, şi de multe ori se separă. Cuplul modern este mai supus instabilităţii, divorţul
emoţional fiind mult mai frecvent decât divorţul legal. În SUA, în 1988, pentru fiecare 2
căsătorii noi, se înregistra un divorţ. În primii ani de căsătorie 40% din căsătorii
înregistrau divorţ. Familia nucleară îşi construieşte un nou stil de viaţă se separă de
întreaga ramificaţie de rudenie. Aici se asigură suportul emoţional, nevoia de comunicare
şi „creştere a personalităţii”. Relaţiile interpersonale sunt mai intime, dar şi mai
complicate şi presupun un grad de competenţă relaţională, bazat pe flexibilitate şi
creativitate, ce permite soţilor să se interadapteze optim, iar copiilor să evolueze sănătos
d.p.d.v. psihic şi social. Incapacitatea nucleului familial de a se autoregla „aici şi acum”
periclitează treptat autodezvoltarea personalităţii şi chiar „cursa maritală”.

FAMILIA: d.p.d.v. sociologic –

grup primar caracterizat prin tipul de relaţii „face to face”. Instituţie socială având la bază
alegerea reciprocă a partenerilor maritali.
Tipologii: de origine (consangvină) reprezintă familia în care te naşti şi creşti.
de procreare (conjugală) este cea constituită din propria căsătorie.
după gradul de cuprindere a grupului:
nucleară (soţ, soţie, copiii acestora)
extinsă (cuprinde şi alte rude)
după modul de exercitare a autorităţii:
patriarhale (autoritatea în cadrul familiei este deţinută de bărbatul cel mai
în vârstă în familia extinsă, sau de soţ în cadrul familia nucleare)
matriarhale (autoritatea este deţinută de femeia cea mai în vârstă sau de
soţie)
egalitare ( puterea şi autoritatea sunt relativ egal distribuite între soţ şi
soţie).

Bibliografie:
Mitrofan Iolanda, Ciupercă Cristian, „Incursiune în psihosociologia şi
psihosexologia familiei”, Edit Press Mihaela, Bucureşti,
1998; p.11-18.
Voinea Mihaela, „Sociologia Familiei”, TUB, Bucureşti, 1993.