RECENZIE

Recenzor: Grădinaru Camelia

Material recenzat : Filmul de instruire ” Relațiile precoce și dezvoltarea copilului” . Filmul

a fost creat în cadrul proiectului "Ataşamentul la sugari" (Young Child Attachment Project) în
cadrul Institutului de intervenţie timpurie din Sankt-Petersburg și organizația britanică de caritate
HealthProm.
În primii ani de viață, copilul este complet dependent de atenția și grija adulților. Pentru
dezvoltarea completă și armonioasă, copilul are nevoie de o relație stabilă cu mama și cu un cerc
îngust al celor dragi. Copiii lipsiți de îngrijire părintească trăiesc în Casa de copii și primesc tot ce
este necesar pentru viață de la angajații Casei de copii, cu excepția mângâierii, îngrijirii și a iubirii
materne. Există mulți adulți care lucrează cu copiii, dar toți lucrează în schimburi, astfel că este
foarte dificil pentru copil să stabilească relații strânse cu o singură persoană. Se observă că acești
copii sunt în mare parte în urma dezvoltării comparativ cu copiii din familii complete.
Copiii:
Vanea: 4 luni(de la vîrsta de 4 saptămîni e în Casa de copii)
- Îi este greu sa se atașeseze de o persoana deoarece mereu este in grija mai multor educatori.
- Zilnic mama petrece cu el cîteva ore(nu are locuință proprie), dar atmosfera și timpul restrîns nu
favorizează formare unui atașament față de mama. Dar, totuși contactul cu mama l-au marcat
fiind un copil mult mai energic și dornic sa afle și sa descopere lucruri noi în comparație cu restu.
- relațiile cu mama evoluează(mai ales dupa ce a fost luat înapoi acasă)
Roma: 11 luni(mama la abandonat in maternitate).
- Este un copil cuminte, are poftă de mîncare însă nu îi este de ajuns numai grija fizica, el are
nevoie de dragoste și atenție de asta a învățat un comportament mai indiferent față de cei din jur,
față de jucării și petrece mult timp în singurătate contînd doar pe sine .
- Din lipsa contactului cu mama nu prea se descurcă în comunicarea cu alți copii și nu învață
nimic de la ei de aceea întîrzie în dezvoltare.
Faya: 1 an si 1 luna(de la vîrsta de 8 luni e în Casa de copii)
- Caută să interacționeze cu adulții atragînd atenție asupra ei.
- deoarece a petrecut în familie 8 luni ea cunoaște cum să intre într-un dialog, cum să răspundă și
cum să se joace.
- cu timpul nu mai încearcă sa atragă atenția asupra ei, nu se supără și nu protestează fiind
mulțumită de ceea ce este.
Alyosha: 2.5 ani(de la virsta de 1 an e plasat în Casa de copii)
- Primul an din viață l-a petrecut alături de mama sa de asta e un copil activ, ager și se dezvoltă
normal.
- Mama îl vizitează și acum iar in week-enduri îl i-a acasa uneori, insă cînd mama pleaca se simte
singur și protestează în speranța de a o întoarce pe mama.
- dupa 5 luni, mama la luat acasa și încearcă sa construiască cu el niște relații armonioase în pofida
faptului ca copilul nu mai are încredere în ea
I. TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE (ERIK ERIKSON)
Erikson considera ca fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin evenimente şi conflicte,
sarcini specifice de rezolvat pe care copilul şi mai târziu adolescentul, adultul trebuie să le parcurgă
şi să le soluţioneze adecvat pentru fiecare vârstă sau etapă specifică. Personalitatea individului este
un produs al modului cum au fost soluţionate aceste crize sau conflicte. De aceea, aceste stadii de
dezvoltare au mai fost numite şi crize de dezvoltare (ieşirea din criză se poate face în mod pozitiv
sau negativ). Individul care va fi incapabil să facă faţă crizei într-un mod acceptabil, va avea
probleme în parcurgerea următoarelor stadii şi dezvoltarea ulterioară va avea de suferit.
1. Stadiul de la naştere - 1 an
Criza: încredere primară versus neîncredere primară
În acest prim stadiu se formează sentimentul de încredere versus neîncredere în ceilalţi, în funcţie
de îngrijirea şi dragostea acordată copilului, când acesta este nevoit să aibă încredere absolută în cei
care-i îngrijesc.
Rezultate pozitive:
Satisfacerea corespunzătoare a nevoilor bebeluşilor va conduce la dezvoltarea unei atitudini
încrezătoare faţă de mediu şi speranţa în viitor.
Rezultate negative:
Nesatisfacerea acestor nevoi existenţiale într-un mod favorabil va conduce în viitor la dezvoltarea
sentimentului de neîncredere, insecuritate, suspiciune şi teama de viitor, în general.
II. TEORIA ATAȘAMENTULUI
Teoria atașamentului descrie și integrează științific nevoia ființelor umane de a forma și întreține
legături emoționale puternice față de alte ființe umane. Această teorie a fost formulată și consolidată
de psihiatrul de copii britanic John Bowlby și de către psihologa canadiană Mary Ainsworth.
Temele principale ale acestei teorii sunt inițierea și schimbările care au loc în relațiile emoționale
individuale în cursul vieții. Conform teoriei atașamentului, la baza oricărei relații emoționale
interumane se află legătura timpurie mamă-copil.
Între nou-născut și părinții acestuia sau alte persoane se dezvoltă o relație specială. Atașamentul
determină copilul mic să caute sprijin, apărare și liniștire la persoana de referință, în caz de
pericol.Acest pericol poate să fie atât obiectiv cât și subiectiv (amenințare, teamă, durere).
Persoanele de referință, de care copilul se atașează sunt adulții cu care copilul a avut cel mai intens
contact în primele luni de viață.
Comportamentul atașării cuprinde diverse moduri de comportament social cum ar fi: zâmbet, țipăt,
ținut strâns, târâtul pe burtă spre mamă, căutarea persoanei de referință, s.a.m.d. Aceste manifestări
compun un sistem complex de comportament care este programat genetic și care se întâlnește la toți
puii de mamifere,în special la om.
Concluzii : Studiind acest film prin prisma acestor 2 teorii desprindem niște concluzii, și anume:
- Conform Teoriei Eriksoniane am observat cum la copii care au crescut cîtuși de puțin în familie
sentimentul de încredere în persoanele din jur este mai accentuat și ei chiar merg la contact și au
nevoie de interactiune, aici putem vorbi concret de Vanea, Faya și Alyosha. Pe cînd la Roma care
a fost abandonat incă din maternitate observăm lipsa interesului față de cei din jur, chiar și de
jucării. Fiind mai restrîns și neinteracționînd cu cei din jur întîrzie în dezvoltare
- Conform Teoriei Atașamentului observăm ca toți copii au nevoie de interacțiune cu adulții mai
ales cu mama și caută să contacteze cu ei, insă cei care nu o mai primesc de exemplu Faya și
Roma dezămăgindu-se încearcă sa se învețe sa aibă singuri grija de ei, se joacă în singurătate.