1.

Introducere și noțiuni
Dezvoltarea este un termen apropiat celui de evolutie ce contine conotatii de continuitate
si finalitate, ce presupune trecerea de la o stare initiala considerata simpla, la o stare mai stabila si
mai complexa.
Dezvoltarea umana se refera la procesul prin care omul, de la nastere si pana la varsta
maturitatii, trece printr-o serie de schimbari cantitative si calitative, adica achizitioneaza noi
capacitati si dobandeste un nou mod de organizare a lor, aspecte care se observa in ratiune si
comportament.
Schimbarile prin care trece fiinta umana se produc intr-o ordine logica, fiecare achizitie
pregateste noi achizitii, astfel incat, orice achizitie intr-o anumita etapa de dezvoltare include
achizitiile anterioare si adauga achizitiile specifice stadiului (varstei) de dezvoltare.
Dezvoltarea umană are loc pe mai multe nivele: fizic – se vizează creşterea în lungime şi
greutate, dezvoltarea organelor interne; cognitiv – percepţie, învăţare, memorie, raţionament,
limbaj; psihosocial – personalitate, emoţii, relaţii cu alţii. Conceptul de dezvoltare se referă la
anumite modificări ce apar în organismul uman începând de la momentul concepţiei şi până la
moarte. Modificările înregistrate în tot acest parcurs sunt determinate de două categorii de procese:
procese programate biologic şi procese datorate interacţiunii cu mediul.
Dezvoltarea fizică, am menţionat anterior, se referă la modificările în lungime, greutate,
modificări în structura şi funcţiile creierului, inimii, organelor interne, modificări ale scheletului.
Toate modificările au influenţe asupra personalităţii şi intelectului, de exemplu, un handicap
auditiv, vizual are consecinţe în achiziţionarea şi dezvoltarea limbajului.
Dezvoltarea cognitivă se referă la modificările de la nivelul percepţiei, învăţării, memoriei,
imaginaţiei, limbajului, dar dezvoltarea intelectuală este strâns legată de dezvoltarea emoţională şi
motorie.
Dezvoltarea psihosocială se referă la modificările apărute în personalitate, emoţii şi
relaţionările individului. Conceptualizarea şi evaluarea propriei persoane are consecinţe atât în
evoluţia şi manifestarea performanţelor cognitive, cât şi în funcţionarea biologică a organismului.
Creşterea trimite la modificările în mărime, apărute ca o consecinţă a creşterii numărului de
celule, a dezvoltării ţesuturilor, datorate proceselor metabolice.
Maturarea trimite la dezvoltarea potenţialităţilor biologice (înscrise genetic), după o
secvenţă ireversibilă. Datorită maturării, organele interne, membrele, creierul devin funcţionale,
manifestându-se în pattern -uri de comportament fixe, fără a fi influenţate de mediu. Ca manifestări
ale maturării se menţionează reflexele noului născut, achiziţia deprinderilor motrice (mersul, poziţia
şezut) etc.
 Învăţarea se referă la modificarea comportamentului prin experienţă, depinzând de creştere
şi maturare, deoarece acestea permit organismului să fie pregătit pentru anumite tipuri de activitate.
Învăţarea permite adaptarea organismului la mediu.
Dezvoltarea umană prin problematica pe care o studiază renunţă la poziţia sa de „accesoriu”
al celorlalte ramuri ale psihologiei, sau a altor ştiinţe cognitive, devenind astfel o disciplină
fundamentală în contextul psihologiei. Această afirmaţie poate fi susţinută de cercetările referitoare
la comportamentul uman, de studiile neuroştiinţelor cognitive, de robotica epigenetică (Benga O.,
2004): Dezvoltarea umană cuprinde un numai psihologia dezvoltării dar şi sociologia dezvoltării.
Considerăm utilă delimitarea dezvoltării umane de alte discipline: sociologia vârstelor, psihologia
copilului, psihologia generală.
Tendinte in mecanismul dezvoltarii (E. Benchis / M. Secui, 2004)
- dezvoltarea umana este reglata de factori interni, in special de maturizarea
echipamentului biologic: A. Gessel;
- dezvoltarea este rezultatul actiunii organismului cu mediul, interactiuni reglate de
mecanisme functionale cu caracter innascut (asimilare, acomodare, echilibrare), (Piaget si
colaboratorii);
- interactionismul social care postuleaza existenta a doua filiere de dezvoltare: prima
bazata pe actiunea factorilor interni, iar a doua este rezultatul apropierii si interiorizarii de catre
individ a semnificatiilor socio-istorice (Vegetski);
- dezvoltarea este rezultatul invatarii si este deci, puternic influentata de mediu,
exprimandu-se printr-o imbogatire a repertoriului comportamental, perspectiva permitand studiul
interactiunii dintre dezvoltarea mediului si dezvoltarea psihologica (behavioristii).
Dezvoltarea poate fi:
- normativa, referindu-se la schimbari generale in comportament, pe parcursul etapelor de
varsta pe care ar trebui sa le parcurga toti copiii;
- individuala comportand doua sensuri: in primul rand se refera la variatii in jurul mediei
(a normativului), la cursul dezvoltarii unei abilitati; in al doilea rand, dezvoltarea individuala se
refera la unicitatea oricarei persoane, la diferentele individuale.
Dezvoltarea psihica este un concept fundamental pentru psihologia varstelor pentru ca de
continutul si valoarea lui explicativa si interpretativa depinde abordarea tuturor celorlalte probleme.
Psihologia contemporana considera ca viata psihica, asa cum se prezinta, la omul adult, este
rezultatul unui lung proces de dezvoltare care este multideterminat si multiconditional (T. Cretu,
2001).
2. Perioadele de vârstă
 Corespunzător concepţiilor contemporane, ontogeneza reprezintă dezvoltarea individuală
a organismului, totalitatea modificărilor succesive morfologice, fiziologice şi biochimice de la
naştere şi până la sfârşitul vieţii. Pentru etapele ontogenezei sunt specifice geterohronia şi
dezvoltarea neuniformă a diferitor sisteme funcţionale ale organismului. Geterohronia proceselor
involutive, variabilitatea desfăşurării diferitor etape ale ontogenezei ca o contradicţie intrinsecă a
dezvoltării, determină diferite variante ale duratei perioadelor vieţii - de la o îmbătrânire prematură
şi până la longevitate.
În prezent sunt cunoscute mai multe clasificări ale perioadelor vieţii postnatale, însă în
medicina practică mai frecvent este folosită clasificarea recomandată în anul 1965 la Simpozionul
pe probleme de morfologie, biochimie şi fiziologie de vârstă.
Durata acestor perioade creşte treptat de la câţiva ani la început şi până la 15 ani mai târziu.
în limitele fiecărei perioade a dezvoltării postnatale, organismul se află la unul şi acelaş nivel al
maturizării morfo- funcţionale. în caz de accelerare a ritmului de dezvoltare sau a celui de
îmbătrânire, în organism apare un dezechilibru al modificărilor morfologice şi a celor funcţionale, a
diferitor sisteme şi organe, ce adeseori duce la o discordanţă în structura organismului.
Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces biologic prin care trece organismul în
evoluţia sa până la maturitate şi depinde în mare măsură de interacţiunea complexă dintre factorii
ereditari şi cei acumulaţi în decursul vieţii, prin realizarea codului genetic într-un mediu concret.
Tab.1. Perioadele vieţii postnatale la om

Denumirea perioadei Vârsta Sex

Neonatală 1-10 zile Masculin şi feminin

De sugar 10 zile - 1 an Masculin şi feminin

Mica copilărie 1-3 ani Masculin şi feminin

Antepreşcolară 3-7 ani Masculin şi feminin

Şcolară inferioară 8-12 ani Masculin

8-11 ani Feminin

Pubertatea 13-16 ani Masculin

12-15 ani Feminin

Adolescenţa 17-21 ani Masculin

 16-20 ani Feminin

Maturitatea: 22-35 Masculin

21-35 Feminin

A. Perioada adultă -1 35-60 Masculin

B. Perioada adultă - II
35-55 Feminin

înaintată 61-75 Masculin

55-75 Feminin

Senilitatea sau bătrâneţea 76-90 Masculin şi feminin

Longevitatea peste 91 ani Masculin şi feminin

Creşterea este un proces cantitativ privind sporirea în greutate, volum şi dimensiuni;

dezvoltarea este un fenomen calitativ de diferenţiere celulară, care se manifestă prin modificări
funcţionale ce marchează o adaptare a organelor şi sistemelor de organe, o evoluţie complexă şi
o integrare coordonată a lor într-un tot unitar. Senescenţa, după cum este ştiinţific argumentat,
începe din momentul conceperii, şi la fel ca maturitatea este condiţionată de perioadele de creştere
şi dezvoltare, fiind esenţială pentru întreaga evoluţie ulterioară a organismului.
3. Legile dezvoltării
Sunt evidenţiate şi legile principale ale dezvoltării:
• endogenitatea demonstrează că creşterea şi dezvoltarea se desfăşoară după legităţii interne,
caracteristice organismului dat şi programate genetic;
• ciclicitatea se manifestă prin activarea şi frânarea procesului de creştere în diferite perioade
de viaţă (pe parcursul anului creşterea lungimii corpului are loc în lunile de vară, iar a masei
- în cele de toamnă);
• succesivitatea indică etapele de dezvoltare a individului ce se succed strict una după alta;
• ireversibilitatea se caracterizează prin imposibilitatea repetării proceselor de creştere şi
dezvoltare în ontogeneza parcursă de om;
• sincronicitatea se manifestă prin faptul că toate organele şi sistemele de organe se dezvoltă
şi îmbătrânesc la una şi aceiaşi persoană relativ simultan.
 Corespunzător concepţiilor contemporane, ontogeneza reprezintă dezvoltarea individuală a
organismului, totalitatea modificărilor succesive morfologice, fiziologice şi biochimice de la naştere
şi până la sfârşitul vieţii.
Pentru etapele ontogenezei sunt specifice geterohronia şi dezvoltarea neuniformă a diferitor
sisteme funcţionale ale organismului. Geterohronia proceselor involutive, variabilitatea desfăşurării
diferitor etape ale ontogenezei ca o contradicţie intrinsecă a dezvoltării, determină diferite variante
ale duratei perioadelor vieţii - de la o îmbătrânire prematură şi până la longevitate.
Modificările, ce au loc într-o etapă sau alta a ontogenezei, pot influenţa în mod diferit asupra
dezvoltării de mai departe a individului. Instabilităţile echilibrului sistemelor în dezvoltare, când
mecanismele vechi de reglare şi-au epuizat posibilităţile în menţinerea integrităţii şi a modificărilor
morfologice adecvate, iar mecanismele ce corespund unui nou nivel de diferenţiere a elementelor
sistemelor n-au atins încă nivelul minim al maturităţii, au fost numite de A.S. Leontiuk perioade
critice.
4. Perioadele critice
Perioadele critice se caracterizează printr-o sensibilitate sporită în dezvoltarea diferitor
maladii. Mai importante pentru clinică sunt trei perioade critice:
• perioada maturizării sexuale - de la 14 - 15 până la 18-20 ani;
• perioada climacterică - de la 40 - 45 până la 50 ani;
• senilitatea - 75 - 80 ani.
Fiecare din aceste perioade semnifică încheierea unei etape a vieţii şi începerea altei, însoţită
de modificări atât în porţiunea somatică a corpului, cât şi în viscere şi sistemul neuroendocrin.
Salturile de creştere ale organismului uman
În dezvoltarea organismului se evidenţiază trei stadii. Prima - progresivă - care cuprinde
dezvoltarea intrauterină şi cea postnatală până la 20 - 22 ani, pentru care este specific creşterea
corpului în înălţime, în această perioadă deosebim trei salturi de creştere:
• primul are loc în a doua jumătate a dezvoltării intrauterine;
• al 2-lea la vârsta de 4 - 7 ani, unde ritmul de creştere la fete este mai mare decât la băieţi.
La început mai rapid cresc membrele inferioare, apoi cele superioare şi, în ultimul rând,
trunchiul şi capul. Al treilea salt de creştere are loc la 13 - 16 ani şi se referă la toate segmentele
corpului. în această perioadă la băieţi are loc o accelerare pronunţată, depăşind ritmul de creştere la
fete.
În caz de maturizare sexuală timpurie şi accelerarea ritmului de creştere, picioarele devin
relativ mai scurte în comparaţie cu trunchiul. La o maturizare sexuală mai înaintată şi un ritm
moderat al creşterii, membrele inferioare sunt relativ mai lungi. La 19 - 24 ani are loc osifi- carea
cartilajelor epifizare şi se stopează creşterea.
 Al Il-lea stadiu - stabil, cuprinde perioada vieţii între 22 - 50 de ani, când are loc avansarea
în greutate şi creşterea stratului de ţesut celuloadipos.
Al IlI-lea stadiu - regresiv, se referă la vârsta de 56 - 90 ani.
5. Particularităţile dezvoltării fizice
Studierea particularităţilor dezvoltării fizice a locuitorilor din zonele temperate a
demonstrat că creşterea maximă are loc primăvara. Majoritatea copiilor cresc mai repede în lunile
martie - mai şi mai încet în septembrie - noiembrie, fapt legat de ritmurile biologice ale activi- taţii
glandelor endocrine. Saltul de creştere este însoţit de o dezvoltare intensă a musculaturii la băieţi şi
o redistribuire a ţesutului adipos la fete.
Aceste etape sunt însoţite de o sporire a activităţii tuturor organelor şi sistemelor de
organe, de un dezechilibru morfofuncţional şi sunt considerate ca perioade de risc în creşterea şi
dezvoltarea individului. Un rol deosebit revine perioadei pubertăţii, care cere o atenţie deosebită din
partea părinţilor, pedagogilor şi medicilor.
Pubertatea este marcată de două fenomene importante: acceleraţia şi neotenia.
Acceleraţia este fenomenul biologic conform căruia generaţia actuală înregistrează un spor în
înălţime şi greutate. Concomitent cu accelerarea creşterii se observă şi reţinerea procesului de
îmbătrânire a organismului, care se manifestă prin persistarea men- struaţiei şi după 50 ani şi
prelungirea perioadei reproductive la femei.
Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizării soma- tosexuale şi de întârziere a
maturizării psihointelectuale.
Exprimându-ne la figurat, perioada maturizării sexuale se poate compara cu un pod ce
balansează, peste care trebuie să treacă o fiinţă omenească de la copilăria de aur, liniştită, în
perioadele prozaice ale maturităţii. Particularităţile dezvoltării şi creşterii organismului masculin şi
feminin în diferite perioade ale vieţii sunt coordonate de coraportul dintre substanţele şi elementele
produse de organe şi ţesuturi.
Fiecare organ şi ţesut produc substanţe ce stimulează sau deprimă dezvoltarea sa proprie la fel ca şi
dezvoltarea altor organe. Rolul coordonator revine substanţelor neuro-endocrine. Perioadele de
creştere intensivă se schimbă cu perioade de încetinire, unde are loc o diferenţiere accentuată a
ţesuturilor.
Sunt determinate trei legităţi principale ale dezvoltării organismului specifice pentru
perioada maturizării sexuale:
• până la maturizarea sexuală creşterea corpului are loc, îndeosebi, datorită creşterii
picioarelor, iar după perioada maturizării sexuale - pe contul trunchiului;
• până la maturizarea sexuală mai intens are loc creşterea în înălţime, iar pe parcursul acestei
perioade şi după prevalează procesul creşterii oaselor în grosime;
 • până la maturizarea sexuală predomină creşterea elementelor sistemului osos, iar după ea a
sistemului muscular.
Sexul. în realizarea şi desăvârşirea sexului pot fi evidenţiate câteva etape:
• De la concepere şi până la a 36-a zi a dezvoltării intrauterine fiecare individ este bisexual.
• De la a 37-a zi încep a se dezvolta şi evidenţia elementele din care se diferenţiază glandele
genitale, organele genitale interne şi externe, care reprezintă elementul decisiv în stabilirea
sexului. Această etapă este numită genito-glandulară sau sexul intragenital şi extragenital.
• În perioada pubertară, odată cu activitatea glandelor genitale, în funcţie de caracterul
celulelor sexuale pe care le produc (spermatozoizii sau ovulele) şi de caracterul hormonal,
individul se maturizează din toate punctele de vedere căpătând trăsăturile corporale somatice
specifice pentru bărbat sau pentru femeie, obţinând astfel forma definitivă a sexului somatic.
• Sexul psihic oglindeşte dezvoltarea psiho-sexuală a individului, orientarea şi pasiunea
către sexul opus.
6. Ritmul dezvoltării și creșterii postnatale
Ritmul dezvoltării şi creşterii postnatale atât la băieţi cât şi la fete este variat şi se
evidenţiază prin patru perioade:
• la 5 - 6 ani are loc creşterea rapidă atât la băieţi cât şi la fete;
• la 10 - 12 ani are loc creşterea lentă la băieţi, iar la fete până la 10 ani;
• la 16 - 18 ani creşterea accelerată la băieţi, iar la fete la 14 - 15 ani;
• creşterea lentă la bărbaţi are loc până la 24 - 25 ani, iar la femei până la 18 - 20 ani.
Particularităţile sexuale, care îl deosebesc pe bărbat de femeie, se divizează în primare şi
secundare. Cele primare sunt organele de reproducere după care şi se determină sexul. Toate
celelalte caractere se referă la cele secundare: glandele mamare la femei sunt mai dezvoltate, la
bărbaţi rămânând la o etapă embrionară, tegumentele la bărbaţi sunt mai groase şi mai păroase;
prezenţa părului pe faţă, mărul lui adam al laringelui, specific pentru bărbaţi, lăţimea mai mare a
bazinului feminin, trunchiul la femeie mai lung decât la bărbat, iar mâinile şi picioarele mai scurte
ş. a.
Constituţia (constitutio - structură, organizare) este definită ca fiind totalitatea caracterelor de ordin
psihic şi somatic ale unui individ, care se exteriorizează în particularităţi morfologice, funcţionale,
de randament, rezistenţă, precum şi reacţia individului faţă de diferite influenţe nocive şi patologice.
Aceste caracteristici sunt în parte genetice, dar au şi o componentă dobândită sub acţiunea factorilor
mediului extern fizic şi social.
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

Disciplina: Aspecte diferențiale ale dezvoltării umane

Referat
”Aspectele biologice ale dezvoltării umane”

Verificat : Strogotean Silvia,

drd., lector univ.

Elaborat: Grădinaru Camelia,

studentă anul I, specialitatea Psihologie

Chișinău 2018
 CUPRINS

1. Introducere și noțiuni
2. Perioadele de vârstă
3. Legile dezvoltării
4. Perioadele critice
5. Particularităţile dezvoltării fizice
6. Ritmul dezvoltării și creșterii postnatale
 BIBLIOGRAFIE

1. Dia
mond J., The third chimpanz. USA, 1991

2. Rob
erts A., Evolution. The Human story. USA, 2011.

3. Eta
pele dezvoltării organismului uman după vîrste. Disponibil :
https://conspecte.com/Medicina/etapele-dezvoltarii-organismului-uman-dupa-
varsta.html ., Accesat: 18.04.2018

4. Con
cepte de bază în psihologia dezvoltării. Disponibil : https://anatolbasarab.ro/wp-
content/uploads/2014/09/PSIHOLOGIA-COPILULUI-SI-ADOLESCENTULUI-ID.pdf .,
Accesat: 18.04.2018

5. Psi
hologia vîrstelor. Disponibil :
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2407/1/psih_vir.pdf ., Accesat :
18.04.2018