CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ

Crima organizată reprezintă cel mai periculos tip de criminalitate ce afectează societatea
modernă. Consecinţele dezastruoase pe care ea le provoacă rezidă în:

 alimentarea unor conduite socialmente indezirabile sau ilegale (consumul de droguri, practicarea
prostituţiei, consumul de pornografie etc.; deţinerea în sclavie, utilizarea ilicită (grefare, cercetare etc.) a
organelor şi ţesuturilor umane etc.);
 comiterea de asasinate, răpiri, incendieri şi a altor infracţiuni grave în cursul activităţii criminale de
bază;
 provocarea corupţiei, la toate nivelurile de decizie administrativă;
 oferirea suportului financiar diverselor grupări teroriste şi insurecţioniste;
 implicarea în activitatea economică ilegală (subterană) şi legală, utilizînd metode criminale şi agresive
de promovare a intereselor proprii;
 crearea şi întreţinerea (cu premeditare) a unui climat social de intimidare, dezlănţuind puternice
sentimente de groază şi insecuritate;

După cum afirmă Valeriu Bujor, crima organizată, în calitate de fenomen social, nu provine nici din
criminalitatea obişnuită, nici din cea de grup şi nici din activitatea unor grupuri criminale organizate. Ea
reprezintă un fenomen sui generis şi nu poate fi organizată, ea ,,se naşte” şi ,,se organizează” de sine stătător în
condiţii sociale determinate3.

Definiția

Privită în esenţă, crima organizată poate fi definită în felul următor: criminalitatea organizată constituie o

formă particulară de manifestare a criminalităţii care constă într-o activitate criminală orientată spre
dobîndirea de profituri consistente pe calea producerii sau oferirii de produse şi servicii ilicite, răspunzînd
unei cereri considerabile existente în societate.

Pentru necesităţi operaţionale propunem şi următoarea definiţie preponderent descriptivă: criminalitatea

organizată constituie o formă particulară de manifestare a criminalităţii ce constă într-o activitate criminală,
bine organizată şi profesionalizată, desfăşurată în grup, cu o pronunţată ierarhizare, cu norme şi valori
criminale definite exact şi riguros aplicate, activitate care este orientată spre dobîndirea de profituri
consistente pe calea producerii sau oferirii de produse şi servicii ilicite, răspunzînd unei cereri considerabile
existente în societate.

Art. 2. Legea privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

criminalitate organizată – fenomen social care cuprinde grupurile şi organizaţiile criminale, activitatea
criminală a acestora, faptele infracţionale comise de membrii grupurilor şi organizaţiilor criminale, actele
preparatorii ale grupurilor şi organizaţiilor criminale şi ale membrilor acestora în vederea comiterii de
infracţiuni, precum şi alte infracţiuni care, conform Codului penal, se consideră comise de un grup sau o
organizaţie criminală;
Cauza fenomenului criminalităţii organizate consistă în existenţa unei cereri sociale puternice la anumite
produse şi servicii nesatisfăcute, datorită prohibiţiei juridice instituite asupra lor, a cărei acţiune este favorizată
de două condiţii principale: posibilitatea obţinerii unor profituri exorbitante prin comercializarea unor astfel de
produse sau servicii şi riscul relativ redus de a fi demascat şi inacceptabil de aspru sancţionat pentru asemenea
activitate ilicită. 

I.V. Godunov în monografia sa „Opraнизованная преступность от рассвета до заката” concretizează

trăsăturile organizaţiei criminale:

- profesionalism;

- structura ierarhică dirijată centralizat;

- divizarea funcţiilor (rolurilor) membrilor organizaţiei;

- o bază tehnico-materială puternică şi un sistem efi cient de comunicare;

- reglementarea normativă a activităţii cu obligaţiuni şi responsabilităţi;

- are o „acoperire” legală

Infracțiuni:
Art. 151 alin. 2 lit. K, CP - Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este
periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea
funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o
treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a
feţei şi/sau a regiunilor adiacente, săvârșită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

Art. 158 alin. (4), lit. A - relevarea ilicită de ţesuturi şi/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul
persoanei vii sau decedate de către persoane neautorizate şi/sau în instituţii neautorizate în acest sens conform
legislaţiei sau fără respectarea prevederilor legale ce se referă la consimţămîntul persoanei la donarea acestora,
sau în scopul obţinerii unor venituri din aceasta, precum şi vinderea, procurarea, sustragerea, utilizarea,
păstrarea, deţinerea, transmiterea, primirea, importarea, exportarea sau transportarea ilegală a acestora săvîrşite
de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

Art. 164 alin. (3) lit. A - Răpirea unei persoane săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie
criminală;

Art. 178 alin. (2) lit. A - Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri
poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei, săvârșită în interesul
unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale 
 Articolul 284. Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale
    (1) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de organizaţii şi
organizarea activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea de adunări ale
membrilor ei, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii
criminale a organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru săvîrşirea de
infracţiuni, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime şi despre activitatea organelor de
drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii şi grupuri criminale sau infractori
aparte din ţară şi din străinătate,
    se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
    (2) Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale sau a unui grup criminal organizat cu scopul de a
comite una sau mai multe infracţiuni cu caracter terorist
    se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Structura criminalității organizate conform gradului de prejudiciabilitate

“Structura”1 desemnează modul de organizare internă, de alcătuire a realităţii materiale, obiective, precum
şi organizarea fiecărui element component unul faţă de altul.

Criminologia foloseşte termenul de structură în sensul cel mai larg, înţelegînd felul de alcătuire,
configuraţia şi aşezarea înăuntrul fenomenului criminalităţii a diferitelor sale părţi componente, precum şi
relaţiile dintre ele. Prin structura criminalităţii înţelegem cunoaşterea compoziţiei şi a configuraţiei fenomenului
într-o anumită unitate de timp şi spaţiu. Dacă starea criminalităţii reprezintă caracteristicile cantitative, atunci
structura - pe cele calitative. Criminalitatea este suma caracteristicilor cantitative şi calitative.

Anul 2018
 Conform datelor statistice au fost pornite 20 cauze penale cu implicarea grupărilor criminale organizate în
traficul ilicit de droguri, 82 cazuri cu implicarea grupurilor formate din 2 şi mai multe persoane.

Anul 2019, primul semestru

 Măsuri de prevenire a criminalității organizate
De aceea, acţiunile de prevenire şi contracarare a criminalităţii organizate trebuie să vizeze următoarele
trei aspecte: (1) existenţa unei cereri sociale puternice la anumite produse sau servicii nesatisfăcute, datorită
prohibiţiei juridice instituite asupra lor; (2) posibilităţile largi de a obţine profituri exorbitante sau considerabile
ca urmare a practicării crimei organizate; (3) riscul relativ redus de a fi demascat şi inacceptabil de aspru
pedepsit pentru asemenea activitate criminală.

Articolul 9. Măsuri de prevenire a criminalităţii organizate

    (1) Autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate previn criminalitatea
organizată prin:
    a) efectuarea analizei cauzelor şi condiţiilor ce favorizează crearea şi activitatea grupurilor şi organizaţiilor
criminale;
    b) planificarea măsurilor de prevenire a formării noilor grupuri sau organizaţii criminale;
    c) planificarea măsurilor de prevenire a activităţii criminale pe fiecare grup sau organizaţie criminală
existentă;
    d) organizarea campaniilor de informare privind fenomenul de crimă organizată; 
    e) notificarea persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată;
    f) monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată.
    (2) Măsurile de prevenire a criminalităţii organizate prevăzute la  alin. (1) lit. a), b) şi d) sînt exercitate
conform unui plan aprobat de Guvern.
    (3) Măsurile de prevenire a criminalităţii organizate prevăzute la alin. (1) lit. c), e) şi f) sînt exercitate pentru
fiecare caz de parvenire a informaţiei despre crearea unui grup sau unei organizaţii criminale ori despre posibila
atragere a persoanei în activitatea criminală organizată.
    Articolul 10. Notificarea persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală 
                         organizată
    (1) Notificarea persoanei despre faptul că poate fi atrasă în activitatea criminală organizată reprezintă
informarea sub semnătură despre eventualele consecinţe ale atragerii în acţiunile ilegale ale grupului sau
organizaţiei criminale.
    (2) Notificarea se operează în privinţa persoanei care, deşi nu este antrenată în activitatea criminală
organizată, ţine relaţii permanente sau ocazionale cu membrii grupului sau organizaţiei criminale şi care poate
deveni participant la activitatea criminală a grupului sau organizaţiei criminale.
    (3) Notificarea despre posibilitatea atragerii persoanei în activitatea criminală organizată nu implică stabilirea
faţă de aceasta a unor obligaţii sau restricţii în comunicarea de mai departe cu membrii grupului sau
organizaţiei criminale, deci nu presupune limitarea drepturilor şi libertăţilor acesteia.
    (4) La solicitare, persoanei notificate i se eliberează notificarea în formă scrisă.
    Articolul 11. Monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase
                          în activitatea criminală organizată
    (1) Dacă prelungeşte comunicarea cu membrii grupului sau organizaţiei criminale, persoana notificată despre
posibilitatea atragerii ei în activitatea criminală organizată este supusă monitorizării preventive.
    (2) Monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată constă în
culegerea de informaţii şi date despre comunicările realizate între membrii grupurilor sau organizaţiilor
criminale şi persoana notificată.
    (3) Monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată este iniţiată la
decizia motivată a conducătorului autorităţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii
organizate.
    (4) Rezultatele monitorizării preventive a persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată sînt
raportate în scris, cel puţin o dată pe lună, conducătorului autorităţii cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii criminalităţii organizate.
    (5) Persoanele responsabile de monitorizarea preventivă, precum şi alte persoane care, în exercitarea
obligaţiilor de serviciu, au luat cunoştinţă de informaţii privind monitorizarea preventivă a persoanelor care pot
fi atrase în activitatea criminală organizată sînt obligate să asigure confidenţialitatea acestei informaţii.
    (6) Monitorizarea preventivă este realizată de autorităţile menţionate la art. 6 alin. (1) din prezenta lege în
domeniile care corespund competenţelor prevăzute de Codul de procedură penală.
    (7) Monitorizarea preventivă a persoanei care poate fi atrasă în activitatea criminală organizată încetează
dacă:
    a) persoana supusă monitorizării a decedat;
    b) datele acumulate demonstrează că măsurile preventive aplicate în privinţa persoanei supuse monitorizării
şi-au atins scopul;
    c) datele acumulate demonstrează că măsurile preventive aplicate în privinţa persoanei supuse monitorizării
nu şi-au atins scopul, persoana monitorizată devenind membru al unui grup sau organizaţii criminale; 
    d) nu există temei pentru prelungirea monitorizării.

Alte măsuri de prevenire:

1. Dezvoltarea bazei centrale de date a Ministerului
 2. Susținerea programului național cu caracter de prevenire prin informarea societății civile despre efectele
criminalității organizate, cu mediatizarea celor mai relevante cazuri

3. Demararea investigațiilor comune cu autoritățile judiciare și polițienești din statele europene în baza
acordurilor bilaterale / multilaterale prin intermediul Interpol.

4. Consolidarea capacității instituționale a angajaților antrenați în activitatea de prevenire și combatere a

criminalității organizate prin îmbunătățirea nivelului de pregătire și specializare a personalului din structurile de
combatere a crimei organizate prin instruirea ofițerilor de investigații și de urmărire penală

5. Acordarea ajutorului metodico-practic subdiviziunilor teritoriale în prevenirea și combaterea

criminalității organizate prin delegarea responsabilităților angajaților subdiviziunii specializate în cadrul
Inspectoratului Național de Investigații al Inspectoratului General al Poliției

6. Prelucrarea operativă a membrilor grupurilor și organizațiilor criminale în scopul prevenirii și combaterii

criminalității organizate.

7. Efectuarea analizei cauzelor și condițiilor ce favorizează crearea și activitatea grupurilor și organizațiilor

criminale și lucrul asupra cauzelor.

8. Participarea activă la inițiativele comune, lansate pe plan internațional și asigurarea coordonării eficiente
a activităților proprii cu cele desfășurate de partenerii externi.

Lege Ferenda:
Consider că art. 9 alin. (1) lit. e și f constituie o greșeală de ordin logic. Nu poate fi efectuată notificarea
persoanelor care pot fi atrase în activitatea criminală organizată în lipsa unor informații certe despre
posibilitatea afiliării/implicării acesteia. Din art. 10 și 11 reiese că mai întâi persoana este notificată apoi
monitorizată. Însă pentru a oferi o mai mare precizie pentru a stabili strategia acțiunilor de prevenire și
combatere, acțiunile trbeuie să fie în ordine inversă. În situația existentă, notificarea persoanelor care comunică
cu membrii sau complicii grupului criminal, înn lipsa unor informații cu privire la conversațiile lor, pun în
pericol oportunitatea acțiunilor de investigații.