NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ALE APARATULUI URINAR

Din punct de vedere anatomic, aparatul urinar este constituit din:

- Doi rinichi situati lomboabdominal la nivelul vertebrei lombare 11 si 12 si al vertebrei
lombare 2 si 3
- Se adauga caile evacuatoare ale urinei reprezentate de calice, bazinete, uretere, vezica
urinara si uretra
Unitatea anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul. Este constituit din polul
vascular denumit glomerul si polul urinifer denumit polul urinar.
Ambii rinichi sunt constituiti din aprox. 2 milioane de nefroni.
Primul element al nefronului este glomerulul care este constituit dintr-un ghem de vase
capilare ce provin din artera renala.
Al doilea element al nefronului este tubul urinifer reprezentat de un canal lung de 50
mm alcatuit din urmatoarele segmente:
- Capsula lui Bowmann care inconjoara glomerulul
- Tubul contort proximal
- Ansa Hemle
- Tubul contort distal
- Tubii colectori
Dpdv functional, rinichii sunt organe de importanta vitala avand ca functie principala
formarea urinei, care reprezinta de fapt eliminarea din organism a substantelor toxice.
Procesul de fomrare a urinei cuprinde 2 faze principale:
1. Faza glomerulara in care prin procesul de filtrare se formeaza urina primitiva.
2. Faza tubulara care se efectueaza in principal in tubii distali in care se formeaza
urina definitiva.
Diureza reprezinta urina care se formeaza permanent si care este intre 1.5-2.5
ml/minut, care reprezinta un proces fiziologic. Urina se depoziteaza in vezica urinara si la o
cantitate intre 250-300 ml se declanseaza reflexul de mictiune care este un act constient prin
care se produce golirea vezicii. Tot acest proces defineste functia excretorie a rinichiului
reprezentand de fapt formarea si eliminarea urinei.
Pe langa aceasta functie, rinichiul prezinta si alte functii importante precum functia de
mentinere a echilibrului acido-bazic, functia antitoxica gratie careia se elimina din organism o
serie de substante toxice, functie metabolica in special in metabolizarea protidelor si lipidelor,
functie endocrina – rinichiul secreta in circulatie substante cu rol in mentinerea TA cum este
renina, substanta cu rol hipotensor.

SEMNELE SI SIMPTOMELE PRINCIPALE

PREZENTE IN AFECTIUNILE NEFROLOGICE

Simptome:
Durerea lombara, care poate reprezenta un simptom de debut al unei afectiuni renale.
Se poate manifesta sub diverse aspecte si anume:
- Durerea lombara unilaterala, spontana si de intensitate redusa. Apare frecvent in TBC
renala, in cancerul renal, in litiaza renala
- Durerea colicativa este forma de durere cunoscuta drept colica nefrotica, consecinta
unui spaasm uretral/bazinet determinat de un fenomen de iritare a unui calcul renal.
Poate fi produsa si de o actiune mecanica (cadere de pe cal, bicicleta, motocicleta, etc).
In forma tipia a durerii, durerea incepe in regiunea lombara, iradiaza de-a lungul
 ureterului, in hipogastru, vezica, uretra, in testicul sau vulva si se poate extinde pana pe
fata interna a coapsei.
Durerea este violenta, bolnavul are senzatie de ruptura, arsura. Durata poate varia de la
cateva ore la zile, sfarsitul durerii se poate face fie brusc, o data cu eliminarea calculului, fie se
atenueaza progresiv si lasa o jena lombara.
Aceasta colica renala se poate confunda cu colica hepatica, cu peritonita acuta, ocluzia
intestinala, pancreatita acuta, etc.
In cadrul afectiunilor renale se inscriu tulburari in emisiunea urinei cunoscute drept
tulburari de mictiune.
Aceste tulburari sunt:
- Polakiurie: defineste cresterea frecventei mictiunilor de la 3-4 mictiuni /24 h cat e
normal la mai multe. Poate fi fiziologica si apare in special dupa ingtestia crescuta de
lichide, dupa diuretice si in mod patologic apare in Dz, in D insipid, in cancer de
prostata, in insuficienta renala, in cistite tuberculoase, in adenoame de prostata, tumori
uterine, etc.
- Disuria: defineste dificultatea actului mictional, care poate fi o disurie la inceputul
procesului (disurie initiala – adenom si carcinom de prostata, urinare cu jet scazut) si
poate fi o disurie terminala in afectiuni ale uretrei, in cistite sau in afectiuni ale
maduvei spinarii.
- Retentia urinara defineste incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul. Aceasta
retentie poate fi completa, cu aparitia globului vezical sau incompleta frecvent in
adenomul de prostata atunci cand in vezica ramane un volum de urina care reprezinta
reziduul vezical si care favorizeaza aparitia infectiei.
- Nicturia: defineste necesitatea de a urina noaptea, atunci cand cantitatea de urina
eliminata este egala sau mai mare decat cantitatea diurna (1/4 din cantitatea de urina de
peste zi)
- Incontinenta urinara: defineste emisia involuntara de urina si care la adult este
frecventa in epilepsie, toxiinfectii grave, afectiuni ale maduvei spinarii. Are drept
echivalent la copii enurezisul.
- Tulburari de diureza sau tulburari ale volumului urinar. In mod normal, diureza se
coifreaza intre 800-2000 ml/24 h. tulburarile de diureza constau din poliuri care
defineste cresterea cantitatii de urina peste 2l/24h. Poliuria poate fi fiziologica la
expunerea la frig, emoii, umezeala, stres, dar poate fi si patologica de cauze renale in
cazul colicii renalii al glomerulonefritelor acute sau in insuficienta renala. Poate fi si
extrarenala de cauze medicamentoase, la administrarea de diuretice, in crizele
dureroase de angina pectorala, in Dz si insipid sau insuficienta cardiaca.
Oliguria defineste un volum de urina intre 500 si 800 ml/24h. Poate fi fiziologica prin
reducerea severa a aportului de apa, dupa transpiratii abundente, dupa febra sau pierderi mari
de lichide prin diaree si varsaturi, De asemenea, poate fi patologica in insuficienta cardiaca, in
colicile renale.
Anuria defineste o tulburare de diureza intotdeauna patologica si consta in
reducerea volumului urinar sub 300 ml/24h. Apare in hipotensiue, in glomerulonefrite acute si
poate fi o anurie reversibila in insuficienta renala acuta si o anurie ireversibila in insuficienta
renala cronica in stadiul final.
O alta tulburare este opsiuria care reprezinta eliminarea intarziata de urina fata de
momentul ingestiei lichidului. In mod normal dupa ingestia de lichide, acestea se elimina in
urmatoarele 4 ore.
Este frceventa in boli endocrine, atunci cand se produce o hipersecretie a hormonului
antidiuretic.
In bolile renale apar si modificari de culoare si aspect ale urinei si constau din:
 - Hematurie: prezenta sangelui in urina. Poate fi macroscopica cand se observa cu
ochiul liber sau microscopica. Cauze: bolile hematologice ca leucemiile.
Administrarea de citostatice si anticoagulante, boli renale (glomerulonefrite acute si
cronice, TBC renala, litiaza renala, traumatisme si infectii renale, adenomul si cancerul
de prostat, tumorile renale), bolile infectioase (scarlatina, rujeola, etc)
- Piurie: prezenta de puroi in urina. Se considera atunci cand leucocitele depasesc
100.000 la litrul de urina. Cauze: TBc renala, neoplasm, litiaza suprafinfectata, cistita,
prostatite
- Proteinuria: eliminarea de proteine in urina
- Lipuria: defineste eliminarea de grasimi in urina, grasimi care pot avea ca sursa fie
sangele, fie rezultate ale afectiunilor hepatice, pancreatite, etc.
- Edemul renal: crestere a lichidului din spatiile intercelulalre care coexista cu o boala
renala. Debuteaza de regula la pleoape, in special in nefrite, apare dimineata si ulterior
se extinde la fata, maleole, coapse, etc. Este un edem moale, alb, lasa godeu la
compresiune, pielea este palida, lucioasa si subtiata. In stadiile avansate de boala,
edemul se generalizeaza producand anasarca, care afecteaza si viscerele cum ar fi
laringele, plamnul, retina, etc.

In bolile renale se inscriu si HTA gratie eliminarii de secretie de renina care produsa in
exces determina vasoconstrictie arteriolara si drept consecinta cresterea TA.