Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie: Aceste anomalii reprezinta resturi congenitale ale portiunii anterioare a faringelui
embrionar si ale derivatelor sale laterale, fantele branhiale. Aparatul branhial primitiv
constituie un subiect de interes filogenetic deosebit pentru specialistii in anatomie
comparata, la pesti aceste structuri dând nastere la branhii, indispensabile respiratiei
acvatice. Persistenta la om a unui sinus branhial intre faringe si tegumentele cervicale poate
fi considerata pe buna dreptate un exemplu pentru afirmatia ca “ontogenia recapituleaza
filogenia”.
Exista doua tipuri de anomalii, in functie de structurile din care deriva, astfel:
Chisturi si fistule mediane: chistul epidermoid submandibular, chistul de canal
Aspectul clinic initial este cel al unei formatiuni chistice, pe linia mediana, localizata
submandibular, tegumente intacte, de obicei nu e mobil cu deglutitia, putin aderent la
planurile profunde, cu crestere lenta.
51
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chiste -si-fistule -c e r vic a le 1/4
Tratamentul consta in excizia chirurgicala, simpla si usoara daca nu a fost infectat, dificila
dupa infectii locale, cu frecvente recidive.
CHISTUL DE CANAL
Etiologia. Formatiunea provine din resturi ale canalului tireoglos, vestigiu embrionar ce tine
de la nivelul planseului bucal fetal, corespunzator lui foramen caecum de la baza limbii si
pâna la nivelul istmului tiroidian, prelaringian, urmând traiectul de descensus al glandei
tiroide de la locul de origine, la baza limbii si pana in regiunea cervicala anteriaora.
Clinic, apare ca o formatiune chistica, pe linia mediana, uneori putin lateral de linia
mediana, rotunda, initial neaderenta la tegumente, mobila cu deglutitia si ascensionarea
hioidului concomitent cu laringele sau la exteriorizarea limbii. Dupa infectare, complicatie
frecventa de altfel, se constituie un abces la nivelul chistului, iar in final are loc fistulizarea
la nivelul tegumentelor, formând o fistula de canal tireoglos, cu secretie cu aspect mucoid.
Os hioid
Fig.23 Chist canal tireoglos
Diagnosticul diferential, se face cu chistul dermoid sau, mai rar, cu o tiroida accesorie
ectopica.
Tratamentul constaosului
fragment din corpul in excizia
hioidchirurgicala
si, eventual,completa, incluzând
un mic triunghi dinobligatoriu un mic
muschii suprahioidieni. Ne
52
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chiste -si-fistule -c e r vic a le 2/4
Etiologie. Aceste anomalii reprezinta resturi ale primelor 2-3 fante branhiale, la copii fiind
mai frecvente fistulele branhiale.
Fistulele din I fanta branhiala, au capatul inferior deschis la nivelul unghiului sau
marginii inferioare ale mandibulei, iar capatul superior la nivelul conductului auditiv .
Fistulele din a II a fanta branhiala, cele mai frecvente la copil, au un capat profund, la
nivelul fosetei amigdaliene, iar celalalt capat la tegumente, pe marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidian, ca un mic orificiu prin care se exteriorizeaza intermitent
secretie mucoasa sau muco-purulenta. Traiectul fistulei trece printre cele doua artere
carotide, interna si externa, iar nervul glosofaringian trece anterior, pe sub traiectul fistulos,
la locul in care acesta din urma se anguleaza medial spre peretele faringelui.
Etiologia. Aceasta anomalie reprezinta de fapt un hamartom, format prin persistenta sacilor
limfatici jugulari embrionari. Prezent frecvent de la nastere, 90% din aceste formatiuni apar
in primul an de viata.
53
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chiste -si-fistule -c e r vic a le 3/4
unei infectii virale sau bacteriene, fie unei hemoragii intratumorale, fie, uneori, fara cauza
aparenta.
Adenopatiile cervicale:
Hiperplazia nespecifica, de obicei de origine virala (infectii din sfera ORL), se prezinta ca
adenopatie ferma, mobila, nedureroasa. Pâna la vârsta de 3 ani palparea unor ganglioni
cervicali de pâna la 3 cm lungime, sunt considerati ca adenopatie reactiva, nespecifica.
Adenita acuta, frecventa la copii sub 3 ani, dupa amigdalite cu coci Gram+ sau secundare
unor infectii virale. Evolutia este rapida, 1-3 zile, cu semne inflamatorii: tegumente rosii,
calde, in tensiune, cu tumefactie ce mascheaza uneori ganglionul, dureroasa, uneori devine
fluctuenta si, in final, poate abceda. Raspund bine la tratament cu antibiotice, rareori este
necesara incizia si drenajul unei colectii. Alta posibilitate de evolutie, sub tratament cu
antibiotice este transformarea intr-o formatiune chistica, ferma, nedureroasa, adica intr-un
abces “racit”, cu puroi steril. Tratamentul acestuia consta, de obicei, in incizia si drenajul
colectiei inchistate.
Adenite cronice specifice, cele mai frecvente fiind cele prin infectii cu mycobacteii, repectiv
tuberculoza. Aceste adenite au o evolutie lenta, cu debut ca un ganglion marit, mobil initial,
ce devine repede aderent la tesuturile profunde, cuprinde si alti ganglioni din vecinatate,
ducând la formarea unei mase tumorale neuniforma, fixa, fara semne inflamatorii, putin
sensibila la palpare si care, in final abcedeaza si fistulizeaza., eliminând o secretie tipic
cazeoasa, constituindu-se in final o fistula foarte rebela la tratament. Diagnosticul se face pe
baza testelor specifice infectiei tbc, iar tratamentul consta in tratamentul medical specific si
excizia completa a masei ganglionare inaintea afectarii tegumentelor.
54
http://slide pdf.c om/re a de r/full/chiste -si-fistule -c e r vic a le 4/4