See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/272179998

Studiu privind conformarea şi dimensionarea nodurilor grindă-stâlp pentru

structuri prefabricate de beton, folosind dornuri verticale

Article · January 2013

CITATIONS READS

0 846

1 author:

Traian Nicu Toader

Universität Stuttgart
10 PUBLICATIONS   16 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Plants and Animals as Source of Inspiration for Energy Dissipation in Load Bearing Systems and Facades View project

Biological Design and Integrative Structures View project

All content following this page was uploaded by Traian Nicu Toader on 13 February 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Studiu privind conformarea şi dimensionarea nodurilor grindă‐stâlp  
pentru structuri prefabricate de beton, folosind dornuri verticale 

Drd.ing. Nicu Toader1 Prof.dr.ing. Zoltán Kiss2 Drd.ing. Károly Bálint1

Îmbinările dintre elementele structurale ale unei unei clădiri prefabricate de beton constituie 
o componentă esențială din punct de vedere a rezistenței și a stabilității clădirii. Performanța lor este 
influențată  de  calitatea  punerii  în  operă  a  pieselor  și  elementelor  ce  compun  prinderea,  dar  și  de 
ordinea și precizia utilizată în montajul structurii. Normele, standardele , codurile cât și ghidurile de 
specialitate de la noi din țară deocamdată nu oferă suficiente reguli de conformare și relații de calcul 
necesare  proiectanților  de  structuri  prefabricate  din  beton  armat  și  pretensionat  pentru 
dimensionarea  nodurilor.  Există  deja  un  număr  semnificativ  de  tipuri  de  noduri  utilizate  de  către 
inginerii  proiectanţi,  iar  în  acest  sens  în  lucrarea  de  faţă  vor  fi  discutate  nodurile  având  fixări  cu 
dornuri. Prinderile cu dornuri au fost analizate şi comparate cu rezultatele mai multor încercări de 
laborator pe noduri grindă‐stâlp, efectuate în câteva centre din Europa. 
Cuvinte cheie: noduri grindă‐stâlp, structuri prefabricate de beton, beton armat, dornuri 

The  connections  between  structural  elements  which  are  composing  a  precast  concrete 
building  are  essential  for  the  resistance  and  for  the  stability  of  the  entire  building.  Connections 
performance  is  related  to  the  material  quality  and  mechanical  characteristics  of  the  elements 
forming the joint, but also by the specific stages of structure erection and the accuracy of element 
positioning. Neither Romanian norms, standards, codes nor designing guides, unfortunately do not 
offer  enough  prescriptions  or  design  methods  necessary  to  civil  engineers  for  designing  joints  of 
precast reinforced concrete structures. There are a couple of joints already used in Romania by civil 
engineers, and the one using steel dowels will be discussed in the following pages. Connections with 
bolts  have  been  analyzed  and  compared  with  a  couple  of  tests  performed  in  several  institutes 
around Europe. 
Keywords: beam‐column joints, precast concrete structure,  reinforced concrete, dowels 

1. Introducere  
Există deja în ţară un număr important de 
structuri  de  beton  armat  şi  precomprimat 
realizate  în  variantă  prefabricată.  Cele  mai 
multe sunt clădiri cu regim de înălţime parter 
având rol de hale de producţie, depozitare sau 
chiar de spaţii comerciale. Pe lângă acestea au 
fost  construite  de‐a  lungul  anilor  şi  structuri 
parter  cu  planşee  parţiale  ori  chiar  structuri 
multietajate.  Astfel,  nodurile  care  cer 
rezolvare  s‐ar  putea  reduce  la  noduri  grindă 
de  acoperiş‐stâlp,  pană‐grindă  de  acoperiş,   
respectiv  noduri  grindă  de  planşeu‐stâlp,  Figura 1. Nod tip 1: grindă de acoperiş‐stâlp  
grindă secundară‐grindă principală.  (vedere axonometrică) 

1 Universitatea Tehnică din Cluj‐N.,Facultatea de Construcţii, Proiectant, S.C.Plan 31 Ro S.R.L.Cluj‐N. 
2
 Universitatea Tehnică din Cluj‐N.,Facultatea de Construcţii, Director general, SC.Plan 31 Ro S.R.L.Cluj‐N. 

 
1 
 
 Fixarea  cu  dornuri  a  elementelor 
prefabricate  de  beton  conferă  rapiditate  în 
execuţie  şi  o  toleranţă  de  montaj  între  0,5  şi 
2,0cm,  toleranţă  considerată  acceptabilă  de 
către  executanţi.  Aşadar,  în  continuare  ne 
vom  concentra  asupra  nodurilor  grindă‐stâlp 
în  care  elementele  sunt  interconectate 
folosind fixări uscate cu dornuri. 

2. Noduri cu o largă răspândire 
în ţară 
Folosirea dornurilor la rezolvarea prinderii 
elementelor de acoperiş s‐a dovedit în timp ca 
fiind o soluţie eficientă (zeci de ani de utilizare 
a  halelor  din  beton  armat  şi  precomprimat,   
însă sute de ani în cazul structurilor din piatră 
Figura 2. Nod tip 1: grindă de acoperiş‐stâlp  
din  perioada  goticului  sau  chiar    mii  de  ani 
(vedere laterală) 
pentru templele din Antichitate). Dornurile au 
atât rol în asigurarea stabilităţii elementelor şi   
a  structurii  întregi  în  fazele  intermediare  de 
montaj, dar şi rolul ca în faza de exploatare să 
transmită  în  siguranţă  eforturile  de  la 
elementele  de  acoperiş/planşeu  către 
elementele verticale de rezistenţă. 
Eforturile  axiale  din  grinzile  astfel  fixate, 
sunt  transmise  dornurilor  sub  formă  de 
solicitări de forfecare şi încovoiere. 
Dornurile  pot  fi  dispuse  în  poziţie 
verticală,  precum  în  cazul  fixării  panei  pe 
capătul stâlpului (figura 1), ori pot fi dispuse în 
poziţie  orizontală  ca  şi  în  cazul  grinzii 
principale  (figura  1).  Un  alt  tip  de  aşezare  al 
dornurilor  este  cel  în  poziţie  înclinată,  soluţie 
ce  are  avantajul  solicitării  cuponului  de  oţel 
preponderent  la  întindere,  astfel  crescând 
substanţial  capacitatea  portantă  a  prinderii. 
Dezavantajul  utilizării  dornurilor  înclinate 
constă  în  toleranţele  de  execuţie  cât  şi  de 
montaj  foarte  mici  (1mm...5mm).  Soluţia  cea 
din  urmă  deocamdată  nu  a  devenit  populară 
nici  la  noi  în  ţară  şi  nici  în  America  de  Sud 
unde a fost studiată mai mult (Chile, Brazilia). 
 Figura 3. Nod tip 2: grindă de acoperiş‐stâlp  
(vedere axonometrică) 

2 
 
 În  cazul  panelor  şi  a  grinzilor  de 
acoperiş  (figurile  1,  2,  3  şi  4),  buloanele  pot 
asigura  atât  stabilitatea  necesară  fazei  de 
montaj cât şi să preia integral eforturile ce se 
dezvoltă  în  îmbinare  din  exploatare  (eforturi 
asociate grupărilor de încărcări fundamentală, 
grupării  ce  include  acţiunea  seismică  sau 
grupării  accidentale  de  încărcări).  În  schimb, 
atunci când se doreşte dimensionarea nodului 
grindă  de  planşeu‐stâlp  (figurile  5  şi  6),  dacă 
avem de a face cu o structură amplasată într‐o 
zonă  seismică  importantă,  ori  dacă  avem  o 
structură  multietajată  cu  regim  mai  mare  de 
înălţime, observăm că eforturile axiale ce pot 
apărea  în  grinzi  nu  mai  pot  fi  preluate  de 
dornurile  verticale  şi  atunci  se  poate  arma 
suprabetonarea  astfel  încât  armătura  cu  rol 
de  centură,  să  preia  întregul  efort  de 
întindere,  compresiunea  predându‐se  direct 
prin suprabetonare. 
 Figura 5. Nod tip 3: grindă de planşeu‐stâlp  
(vedere axonometrică) 

 Figura 6. Nod tip 3: grindă de planşeu‐stâlp  
 Figura 4. Nod tip 2: grindă de acoperiş‐stâlp  
(vedere laterală) 
(vedere laterală) 

3 
 
 3. Studii internaţionale recente  ‐curbele  forță‐deplasare  obținute  în 
cazul  încercărilor  ciclice  le‐a  urmărit  pe 
Capacitatea  portantă,  respectiv  cele  ale  solicitărilor  monotone,  până  la 
capacitatea de rotire a unei fixări de tip grindă  rezistența la curgere a oțelului; 
de beton armat, având sau nu capătul chertat,  ‐ degradarea grinzii a fost mai accentuată 
folosind  unul  sau  mai  multe  dornuri  verticale  în  cazul  solicitărilor  dinamice  decât  în 
este influențată de următorii factori majori:  cazul celor monotone, așa cum era și de 
‐ distanța,  d,  de  la  centrul  bulonului  și  așteptat; 
până  la  marginea  suprafeței  de  beton,  ‐ s‐a observat o ductilitate a capacității la 
măsurată pe direcția de acțiune a forței;  forfecare,  în  jurul  valorilor  de  4..6 
‐ diametrul, Φ, al dornurilor;  (echivalent cu un factor de comportare), 
‐ numărul de dornuri, n;  în  cazul  unei  acoperiri  cu  beton  a 
‐ rezistența  la  compresiune  a  mortarului  dornului  suficient  de  mari.  Totuși 
de monolitizare.  această  ductilitate  a  îmbinării  nu  se 
În  cadrul  programului  de  cercetare,  recomandă  să  fie  folosită  în 
SAFECAST,  au  fost  efectuate  22  de  teste  dimensionarea fixării, altfel decât ca și o 
pentru  tipul  de  conexiune  prezentat  în  figura  rezervă  de  rezistență  a  conexiunii 
7, folosindu‐se atât solicitări aplicate monoton  pentru o mai bună performanță; 
cât  și  solicitări  aplicate  dinamic.  Au  fost  fost  ‐ cedarea  dornurilor  nu  produce 
variați  câțiva  parametri  precum:  tipul  întotdeauna  o  pierdere  completă 
solicitării  (monotonă  sau  ciclică);  diametrul  și  capacității  portante  întrucât  secțiunea 
numărul  dornurilor  utilizate;  distanța  de  la  transversală  în  care  cedează  dornurile 
centrul  dornului  și  până  la  marginea  se  află  de  obicei  la  câțiva  centimetri 
suprafeţei  de  beton,  d;  clasa  betonului  și  deasupra  interfeței  reazem‐grindă.  În 
armarea  grinzii;  respectiv  a  fost  păstrat  ca  și  schimb,  în  cazul  structurilor  în  cadre  cu 
parametru  constant:  geometria  nodului,  stâlpi  flexibili,  datorită  rotirilor  mari  de 
rezemare  prin  intermediul  unei  plăcuțe  de  la  nivelul  îmbinării,  cedarea  dornului 
neopren  cu  grosime  de  20  mm  și  armare  conduce  implicit  și  la  pierderea 
orizontală  densă  poziționată  în  fața  dornului.  completă  a  capacității  portante  la 
În  urma  acestor  încercări  au  putut  fi  trase  forfecare în plan orizontal; 
câteva concluzii:   ‐ stâlpii  flexibili,  cu  dezvoltare  de  rotiri 
‐ pentru o acoperire cu beton  a dornului  mari la nivelul îmbinării grindă‐stâlp, se 
relativ  redusă,  încercările  monotone  și  caracterizează  prin  degradări  mari  ale 
ciclice  au  dezvăluit  o  comportare  elementelor  de  beton  armat  până  la 
asimetrică  (tracțiune‐împingere),  cu  o  cedarea prinderii; 
rezistență  la  tracțiune  considerabil  mai  ‐ componenta  verticală  a  acțiunii 
redusă  decât  la  împingere.  Cu  toate  seismice  are  un  aport  nesemnificativ 
acestea, răspunsul dinamic al îmbinării a  asupra  gradului  de  solicitare  din 
avut  totuși  o  ușoară  tendință  de  îmbinare. 
simetrizare;  (Colombo, WP2: Experimental activity on new 
and existing connections, 2012)

   

4 
 
  
Figura 7. Încercare experimentală. Fixare grindă prefabricată de  beton armat cu ajutorul dornurilor 
verticale (Colombo, 2009)  

Prinderea  grinzii  pe  un  reazem  fix  fără  deplasări  laterale  sau  rotiri.  Capacitatea  portantă  la 
solicitarea de forfecare pură a îmbinării cu dornuri verticale și fixate la partea superioară a grinzii cu 
șaibă și piuliță, pe baza experimentelor efectuate în condițiile unei rotiri neglijabile a reazemului și a 
unei  plăcuțe  din  neopren  de  20  mm  grosime,  în  urma  încercărilor  experimentale  s‐a  exprimat 
matematic prin relațiile: 

pentru solicitare monotonă: 
2                   relația (1) 
Ru  2.70  n    fcm  fyk
   

pentru solicitare alternantă/ciclică: 
2                     relația (2) 
Ru  1.10  n    fcm  fyk 
 

unde: 
‐ n = numărul de dornuri 
‐ Φ = diametrul dornului 
‐ fcm = rezistența medie la compresiune a betonului 
‐ fyk = rezistența caracteristică la întindere a dornului 

5 
 
 ‐ d ≥ 6∙ Φ, distanța de la dorn și până la marginea suprafeței de beton este de minim 6 ori mai 
mare  decât  diametrul  dornului,  pentru  a  evita  o  cedare  prematură  a  betonului  și  pentru  a 
asigura o rupere ductilă, vezi figura 9.  

 
Figura 8. Încercare experimentală. Deformare îmbinare grindă‐stâlp cu ajutorul dornurilor verticale, 
sub efectul unor solicitări aplicate în lungul grinzii  (Colombo, 2009) 
 

d=4Φ

d=6Φ 

d=8Φ
 
Figura 9. Încercare experimentală. Modul de cedare al îmbinării grindă‐stâlp funcție de mărimea 
acoperirii cu beton, d (Colombo, WP2: Experimental activity on new and existing connections, 2012) 

Prinderea grinzii pe capătul unui stâlp ce constituie un reazem deplasabil cu deplasări laterale și 
rotiri  mari.  Capacitatea  portantă  la  solicitarea  de  forfecare  pură  a  îmbinării  cu  dornuri  verticale  și 
fixate la partea superioară a grinzii cu șaibă și piuliță, pe baza experimentelor efectuate în condițiile 

6 
 
unei  rotiri  funcție  de  rigiditatea  stâlpului  și  descărcare  a  sarcinilor  gravitaționale  prin  intermediul 
unei  plăcuțe  din  neopren  de  20  mm  grosime,  în  urma  încercărilor  experimentale  s‐a  exprimat 
matematic prin relațiile: 

pentru solicitare seismică/dinamică și (d/ Φ)>6: 
2
RRd  C 0  n    
fcd  fyd  1  
2   
 
         relația (3) 

 
pentru solicitare seismică/dinamică și 4≤(d/ Φ) ≤6: 

RRd  C0   0.25 
d  2
 0.50  n    
fcd  fyd  1  
2         relația (4) 
 
    
 
unde: 
‐ d  =  distanța  de  dorn  până  la  muchia  elementului  din  beton  armat,  pe  direcția  de  acțiune  a 
solicitării de forfecare 
‐ fcd = rezistența de calcul la compresiune a betonului 
‐ fyd = rezistența de calcul la întindere a dornului 
‐ α = raportul dintre efortul de pretensionare indus in dorn si capacitatea portanta la intindere a 
dornului (Ϭdorn/fyd) 
‐ în cazul stâlpilor rigizi, când rotirea nodului este mică: C0 = 1,10 (pentru stâlpii cadrelor parter 
încastrați la bază și fără contravântuiri verticale,  Hst/bst = 5, λ = 40 unde Lf = 2 Hst); 
‐ iar  în  cazul  stâlpilor  flexibili,  când  rotirea  nodului  este  importantă:  C0  =  0,90  (pentru  stâlpii 
cadrelor parter încastrați la bază și fără contravântuiri verticale,  Hst/bst = 11, λ = 75 unde Lf = 2 
Hst); pentru valori intermediare ale lui λ se interpolează liniar. 

4. Dimensionarea dornurilor – metode alternative de calcul 
Pentru  a  evidenţia  capacitatea  portantă    a  unei    fixări  cu  dornuri  verticale  s‐au  folosit  relaţiile 
elaborate  pe  baza  încercărilor  experimentale  din  cadrul  programului  Safecast  derulat  în  mai  multe 
ţări europene, norma germană DIN 1045, respectiv rezistenţa materialelor. Se consideră o pană de 
acoperiş din beton armat,turnată dintr‐un beton C50/60, armată cu oţel S500 şi fixată la capăt cu un 
singur  dorn,  rezemarea  panei  pe  capătul  stâlpului  realizându‐se  prin  intermediul  unei  plăcuţe  de 
neopren de 20mm grosime.  

 
Capacitatea portantă a nodului la solicitări orizontale, VRd [kN] 
  Adaptare dupa    Rezistenţa 
Dornuri  Relaţia (2)  Relaţia (3) 
DIN 1045‐1  materialelor 
1Φ16  47.96  27.74  16.81  15.43 
1Φ20  74.93  43.34  28.46  26.11 
1Φ25  117.08  67.72  47.64  43.70 
1Φ30  168.59  97.51  72.03  66.05 
 
Calculul prinderii s‐a efectuat în ipoteza umplerii cu mortar a golului din pană, rezistenţa la 
compresiune  de  calcul  a  mortarului  fiind  de  minim  35N/mm2,  iar  capătul  superior  al  dornului  este 
blocat cu şaibă şi piuliţă. Bulonul nu se pretensionează, iar distanţa de la bulon şi până la marginea 
muchiei de beton a fost considerată minim 6Φ bulon. 
Se  observă că folosind relaţia (1) se poate ajunge la valori ale capacităţii portante egale sau 
mai mari decât rezistenţa la forfecare a dornului, ceea ce e puţin credibil. Situaţia s‐ar putea datora 

7 
 
efectului  benefic    al  forţei  de  frecare,  efect  ce  este  poate  deveni  important  în  cazul  solicitărilor 
monotone.  Întrucât  în  dimensionarea  îmbinărilor  este  necesar  să  facem  verificări  corespunzătoare 
grupării  fundamentale  de  încărcări,  grupării  speciale  şi  accidentale,  tipul  de  solicitare  monotonă 
adesea  este  insuficientă  pentru  verificările  curente.  Norma  germană  citată  oferă  soluţia  de 
dimensionare a unei prinderi cu dorn având capătul liber (fără şaibă şi piuliţă), în consecinţă s‐a făcut 
o adaptare pentru prinderea cu şaibă şi piuliţă, pornind de la alura deformatei bulonului sub acţiuni 
orizontale  şi  continuând  cu  o  analiză  în  element  finit.  În  dimensionarea  pe  baza  relaţiilor  din 
rezistenţa materialelor s‐a considerat dornul ca având capetele blocate la translaţii şi rotiri (pe cele 
trei direcţii) şi o lungime a bulonului egală cu 2Φ+20mm (unde 20mm reprezintă grosimea plăcuţei 
de  neopren).  Trebuie  menţionat  că  nici  în  norma  germană  utilizată  şi  nici  în  dimensionarea  după 
metodele rezistenţei materialelor rotirea nodului ca urmare a zvelteţii stâlpului, nu au fost luate în 
considerare. 

5. Aprecieri şi  concluzii 
Comparând valorile capacităţilor portante ale prinderii cu dornuri verticale, după cele 4 metode 
tabelate, se poate afirma că rezultatele oferite în urma calculului folosind rezistenţa materialelor şi 
norma  germană  DIN  1045‐1  sunt  acoperitoare  raportate  studiilor  de  laborator  (Biondini,  2012; 
Colombo,  2009;  Colombo,  WP2:  Experimental  activity  on  new  and  existing  connections,  2012; 
Fischinger, 2012; Negro, 2012; Toniolo, 2012), inclusiv atunci când avem de a face cu o solicitare de 
natură  dinamică  sau  seismică.  Scopul  programului  SAFECAST  este  de  a  îmbunăţi  şi  de  a  întregi 
Eurocod  2  şi  8.  Includerea  unor  relaţii  de  calcul  şi  reguli  de  conformare  a  nodurilor  structurilor 
prefabricate  de  beton  în  standardele  Eurocod  ar  fi de  mare  folos  proiectanţilor  din  România  cât  şi 
pentru cei din celelalte ţări europene.  

Utilizarea de îmbinări cu dornuri verticale pentru structurile prefabricate de beton s‐a dovedit o 
soluţie sigură, facilă şi rapidă atât pe baza studiilor de urmărire în timp asupra clădirilor existente cât 
şi  în  urma  cercetările  de  laborator.  Totuşi,  ca  şi  orice  conformare  şi  dimensionare  de  noduri, 
proiectarea  unei  astfel  de  îmbinări  necesită  o  analiză  statică  corespunzătoare  şi  determinarea 
corectă  a  reacţiunilor  ce  apar  din  acţiuni  orizontale  (vânt,  seism,  explozii  etc.),  din  variaţii  de 
temperatură, tasări şi rotiri de reazem. 

 
Bibliografie 

 Aguiar, Eduardo Aurelio Barros, Bellucio, Ellen Kellen și El Debs, Mounir Khalil. Behaviour 
of dowels in precast connections. s.l. : Structural Concrete ‐ Journal of the fib, Vol. 13, pg. 84‐
94, Ernst&Sohn, 2012. 
 Bia, C., Ille  V., şi alţii. Rezistenţa materialelor – Culegere  de probleme.  Institutul Politehnic 
Cluj‐Napoca, 1987. 
 Biondini, Fabio. Activities of Politecnico di Milano ‐ Structural analyses, tests on connections. 
Rome : SAFECAST, 2012. 
 Colombo,  Antonella.  The  SAFECAST  Project:Performance  of  Innovative  Mechanical 
Connections  in  Precast  Building  Structures  under  Seismic  Conditions.  Ispra :  International 
Workshop ‐ Seismic performance of precast structures, 2009. 
 Colombo,  Antonella.  WP2:  Experimental  activity  on  new  and  existing  connections.  Roma : 
Safecast:  Performance  of  innovative  mechanical  connections  in  precast  building  structures 
under seismic conditions, 2012. 
 DIN 1045‐1, Deutscher Beton – und Bautechnik‐Verein E.V., 2006. 
8 
 
  Fischinger,  M.,  și  alții.  Experiments,  inelastic  analysis,  design  &  risk  studies.  s.l. :  Safecats 
activities of the University of Ljubljana, 2012. 
 Negro,  Paolo  și  Toniolo,  Giandomenico.  Design  Guidelines  for  Connections  of  Precast 
Structures under Seismic Actions. Ispra : JRC Scientific and Policy Reports, 2012. 
 Kiss,  Zoltán  și  Oneţ,  Traian.  Proiectarea  structurilor  de  beton  după  SR  EN  1992‐1.  Cluj 
Napoca : Abel, 2008. 
 Toader, Nicu. Raport de cercetare științifică: Școala doctorală UTCN, 2013. 
 Toniolo, G. SAFECAST Project: European research on seismic behaviour of the connections of 
precast structures, Politecnico di Milano. Lisabona : 15 WCEE, 2012. 

9 
 

View publication stats