După căderea Hangzhou, capitala Song Southern, în 1276, artistul Qian Xuan a

ales să trăiască ca yimin, un „subiect rămas” al dinastiei. Pictat în stilul său

„albastru și verde”, în mod deliberat primitiv, acest manual ilustrează povestea lui
Wang Xizhi (303 - 361), maestrul caligrafiei faimei legendare, despre care s-a spus
că ar putea inspira forme naturale.

Se observă mișcarea grațioasă a gâștelor ,precum și gâtul lor alungit. Acestea sunt
în număr de două și sunt pictate cu o culoare cenușie fadă. Decorul ambiental
este alcătuit din motive vegetale, în spate fiind reprezentați cunoscuții bambuși,ca
simbol fiind un element ce reprezintă apa, lemnul și pământul, iar în cadrul din
față este reprezentat un copac ce pare să aibă crengi înalte,de diferite forme,dând
impresia că este realizat prin tehnica laviului ,cu o înfățișare a posibilelor frunze
verzi-arămii nu tocmai realiste, deoarece ele au forma unor puncte sau a unor
pattern-uri.

În crearea unei evocări de vis a antichității, artistul a împiedicat o citire realistă a

spațiului său de imagine ca o modalitate de afirmare a disjuncției pe care a simțit-
o după căderea casei regale Song.

În cadrul central, se observă un personaj îmbrăcat într-o robă albă, legat la brâu
,iar pe cap o tocă din care se preling in jos două panglici. În spatele său se află un
alt personaj, de statură mai mică, îmbrăcat într-o robă de culoare verzui ,ce pare
că își duce mâinile la piept, intr-o posibilă postură de rugăciune.

Ambele personaje sunt plasate într-un foișor deschis,aflat pe o platformă alcătuită

probabil din pietre arămii,în stil tradițional, cu stâlpi înalți de culoare închisă și
acoperișul ușor curbat la capete, bine conturat,cu tentativă a reprezentării formei
unui dragon de intensitate verzui deschis(?) dar perspectiva ușor distorsionată ,iar
contrastul este ceea ce îl plasează în centrul de interes al lucrării. În stânga sus se
pot observa hieroglife chinezești iar în partea stângă pare a fi un sigiliu de culoare
roșie.

Reprezentarea rocilor este în direct și puternic contrast cu pământul, dată fiind

alegerea culorilor, una fiind o culoare primară și cealaltă fiind secundară,
aprofundând starea de nostalgie a întregului ansamblu.

Apa nu este reprezentată clar, însă sunt elemente ce sugerează acest lucru, cum
ar fi tufișurile mici și fin conturate, cele două gâște, precum si redarea miscării lor
prin linii dinamice și terminarea malului.