Indicatiile geografice si a denumirilor de origine

Introducere
Dorinţa de a proteja produsele agricole şi alimentare cu origine geografică identificabilă a determinat unele
state membre ale Uniunii Europene să introducă “denumiri de origine înregistrate", atât în beneficiul
producătorilor, care pot obţine venituri mai mari graţie acestei “valori adăugate", cât şi în beneficiul
consumatorilor.
Încă din anul 1992, pe plan european a fost instituit un sistem de înregistrare şi protecţie a acestor drepturi
de proprietate intelectuală. Protejarea acestora se face şi la nivel internaţional, dar este parţială şi nu
neapărat eficace.
Care sunt avantajele unei reglementări europene a indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?
 instituirea unui cadru european de protecţie: printr-un sistem de înregistrare la nivel european se asigură
protecţia în fiecare stat membru UE
 securitate juridică, care încurajează utilizarea pe scară tot mai largă a indicaţiilor geografice şi a
denumirilor de origine
 o abordare comună, la nivel european, a condiţiilor de înregistrare creează condiţii de concurenţă
egală între producători
 mai multe garanţii pentru consumatori: aceste denumiri constituie fără nici un dubiu o garanţie de
calitate, întrucat producătorii respectă un caiet de sarcini obligatoriu, care permite păstrarea
specificităţii produsului.
Producătorii din România, care consideră că fabrică produse agro-alimentare cu calităţi speciale,
determinate de o anumită arie geografică (cu factorii acesteia fizici si umani) au interesul de a le valorifica
prin “denumiri de origine" sau indicaţii geografice", folosind mijloacele de protecţie disponibile atât la nivel
naţional, cât şi la nivel european.

Capitolul I
 oricărei alte practici susceptibile să inducă publicul în eroare cu privire la originea veritabilă a
produsului.
1
- Modificat între timp de Regulamentul CE nr. 535/97 din 17 martie 1997 (JOCE L 83 din 25.03.1997) şi de regulamentul CE nr.
692/2003 din 8 aprilie 2003 (JOCE L 99 din 17.04.2003).
2
- A se vedea jurisprudenţa Feta, abordată spre finalul acestei publicaţii.

D. Care sunt produsele eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine?
Lista produselor eligibile pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine, în
conformitate cu legislaţia europeană, se regăseşte în:
1. Anexa I la Tratatul Instituind Comunitatea Europeană - Produsele agricole şi alimentare, preluată de
legislaţia română (Ordinul nr. 285/2004):
 Animale vii
 Carne şi măruntaie comestibile
 Peşte, crustacee şi moluste
 Produse din lapte; ouă de pasăre; miere naturală
 Intestine, vezică şi stomac de animale (altele decât peştele), întregi sau bucăţi
 Produse animale nespecificate sau neincluse în altă parte; animale moarte din cele menţionate la
capitolul 1 sau 3, necorespunzătoare consumului uman
 Arbori vii şi alte plante; bulbi, rădăcini şi altele la fel; flori taiate şi frunziş ornamental
 Vegetale şi câteva rădăcini şi tuberculi comestibili
 Fructe şi nuci comestibile; coajă de pepeni sau citrice
 Cafea, ceai şi condimente, excluzând mate
 Cereale
 Produse din industria morăritului, malţ şi amidonuri; gluten; inulin
 Seminţe şi fructe oleaginoase; diverse grâne
 Seminţe şi fructe; plante medicinale şi industriale; paie şi furaje
 Pectine

1
  Untură şi alte grăsimi de porc topite; grăsimi de pasăre topite
 Grăsimi netopite de bovine, ovine si caprine; seu (inclusiv "premier jus") produs din aceste grăsimi
 Stearină din untură de porc, oleostearină şi stearină din seu de vacă; untură de porc lichidă; oleo-
margarină; seu de vacă lichid, neemulsionat sau neamestecat ori nepreparat în nici un fel
 Grăsimi şi uleiuri din peşte şi mamifere marine, rafinate sau nerafinate
 Ulei vegetal, fluid sau solid, brut, rafinat sau purificat
 Grăsimi şi uleiuri vegetale sau animale, hidrogenate, rafinate sau nerafinate, dar nu preparate
 Margarine, înlocuitor de untură şi alte grăsimi preparate, comestibile
 Reziduuri rezultate de la tratarea grăsimilor vegetale sau animale
 Preparate din carne, peşte, crustacee sau moluşte
 Zaharuri din sfeclă şi trestie de zahăr, solide
 Alte zaharuri, sirop de zahăr; miere artificială (mixată sau nu cu miere naturală); caramel
 Melasă, decolorată sau nedecolorată
 Zaharuri, siropuri si melase aromate sau colorate, cu excepţia sucurilor de fructe care conţin zahar
în orice proporţie
 Boabe de cacao, întregi sau strivite, materie primă sau prăjită
 Coajă de cacao, tărâte, pieliţe şi resturi de cacao
 Preparate din legume, fructe şi alte părţi de plante
 Must de struguri în fermentare sau cu fermentarea altfel decât fixată de o adăugare de alcool
 Vin din struguri proaspeţi, must de struguri cu fermentare fixată cu adăugare de alcool
 Alte băuturi fermentate (de exemplu: cidru, perry şi mead)
 Alcool etilic sau băuturi spirtoase, denaturate sau nu, obţinute din produsele agricole prevazute în
prezenta anexa, excluzând lichiorul şi alte băuturi spirtoase şi preparate alcoolice, cunoscute ca
extracte concentrate pentru fabricarea băuturilor
 Oţetul şi înlocuitori de oţet
 Reziduuri şi resturi din industria alimentară; furaje animaliere
 Tutun
 Pluta neprelucrată, zdrobită, granulată sau macinată, resturi de plută
 In, materie primă sau procesat, dar nu tors, câlţ şi resturi (incluzând fire trase)
 Cânepa (Cannabis sativa) materie primă sau procesată, dar nu toarsă, câlt sau resturi de cânepa
(incluzând fire trase)
2. Produsele cărora li se aplică RegulamentuI nr. 510/2006, enumerate în Anexa I a acestuia:
 Bere
 Băuturi din extrase de plante
 Produse de brutărie, patiserie, cofetărie şi biscuiţi
 Gume şi răşini naturale
 Pasta de muştar
 Paste făinoase
3. Produsele carora li se aplica Regulamentul nr. 510/2006, enumerate in Anexa II a acestuia
 Fân
 Uleiuri esenţiale
 Plută
 Cârmâz (produs brut de origine animală)
 Flori şi plante ornamentale
 Lână
 Răchită
 In
E. Cine poate depune cererea de înregistrare?
Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice sau denumiri de origine poate fi prezentată de către orice
grupare de producători şi/sau prelucrători, indiferent de forma sa juridică. În anumite condiţii, o persoană
fizică sau juridică poate fi asimilată cu o grupare de producători. şi un grup de producători dintr-un stat
terţ poate cere înregistrarea unei indicaţii geografice/denumiri de origine, dacă aceasta este deja protejată
pe teritoriul naţional respectiv.

F. Cum se înregistrează denumirile de origine şi indicaţiile geografice?

2
 1. Cererea de înregistrare se adresează statului membru in care este situată aria geografică de origine a
produsului.
În schimb, conform noului Regulament 510/2006 (articolul 5 paragraf 9), producătorii statelor terţe pot
depune cererile de înregistrare atât prin intermediul autorităţilor lor naţionale, cât şi direct la Comisia
Europeană. Acelaşi lucru este valabil şi pentru ridicarea obiecţiilor (articolul 7, paragraf 2, alineat 3).
Această măsură este consecinţa unor angajamente asumate de Comunitatea Europeana în cadrul OMC şi
care trebuiau aduse la îndeplinire până în luna aprilie.
Comisia pune la dispoziţie on-line un ghid şi set de formulare atât pentru cererea de înregistrare cât şi
pentru depunerea obiecţiilor.
Aceste formulare nu sunt obligatorii, scopul lor fiind de a facilita demersul producătorilor din statele terte UE.
Acestea pot fi accesate la: http://europa.eu.int/comm/agriculture/foodqual/protec/thirdc ountries/index_ en.htm
Cererea trebuie să fie însoţită de un caiet de sarcini care cuprinde următoarele elemente:
 Numele produsului, incluzând denumirea de origine sau indicaţia geografică
 Descrierea produsului - cu referire la materiile prime, caracteristici fizice, chimice,
organoleptice, etc.
 Delimitarea geografică
 Elemente de probă cu privire la provenienţa produsului din aria geografică determinată
 Elemente de probă cu privire la legătura dintre calităţile produsului şi aria geografică de
producţie
 Indicarea organismului de inspecţie aprobat de stat pentru a controla conformitatea produsului
cu caietul de sarcini
 Etichetarea
 Eventuale cerinţe normative comunitare sau naţionale ce trebuie respectate
 Descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale autentice
şi constante, precum şi a informaţiilor privind ambalarea, atunci când grupul care face cerere
stabileşte şi justifică faptul că ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată, în
scopul menţinerii calităţii şi asigurării trasabilităţii sau a controlului.
 Cerinţele referitoare la natura legăturii între produs şi locul geografic sunt mai “stricte" în ceea
ce priveşte denumirea de origine. Astfel, calitatea sau caracteristicile produsului trebuie să se
datoreze exclusiv mediului geografic.

2. Autoritatea competentă a statului membru respectiv verifică dacă cererea este conformă şi
deschide o procedură naţională de opoziţie. Dacă se decide să se dea o urmare favorabilă cererii,
autoritatea transmite documentele relevante3 Comisiei Europene (). Dacă cererea vizează un
nume care desemnează şi o zonă geografică situată în alt stat membru sau terţ, acesta din urmă va
fi consultat. Merită menţionat faptul că statul membru poate să acorde temporar protecţie numelui
transmis. Această protecţie este, însă, doar naţională.
3. Dacă, în termen de sase luni de la publicare nu se ridică nici o obiecţie, denumirea sau indicaţia
geografică este înscrisă în “Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice
protejate", ţinut de Comisie. Orice persoană legitim interesată poate obiecta prin expedierea unei
declaraţii fundamentate adresate autorităţii competente naţionale. (Autorităţile naţionale sunt
obligate să garanteze ca persoanele care demonstrează un “interes legitim" pot consulta cererea.)
Printre obiecţiile admisibile, poate figura faptul că numele a cărui înregistrare se solicită are un
caracter generic sau faptul că înregistrarea ar putea aduce atingere unui nume total sau parţial
identic, unei mărci sau unui produs aflat legal pe piaţă cel putin cinci ani înainte de data publicării
cererii. Obiecţia poate fi ridicată si de către orice stat membru sau, în anumite condiţii, de către un stat
terţ.
G. Cum se poate afla care sunt denumirile protejate la nivel european?
Registrul de denumiri de origine protejate şi de indicaţii geografice protejate poate fi accesat pe Internet:
http://ec.europa.eu/agriculture/qual/fr/1 bbaa_fr.htm

2. Înregistrarea indicatiilor geografice in Romania

3
A. Legislaţia naţională în materie
 Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr. 161/23.04.1998)
 Hotărârea Guvernului nr.833/1998, de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M.O. nr.455/27.11.1998)
 Ordinul nr. 285/2004 al MAPDR pentru aprobarea Normelor privind protecţia denumirilor de
origine şi indicaţiilor geografice ale produselor agricole şi produselor alimentare (MO nr.
414/10.05.2004)
 Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR pentru aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile geografice şi
denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse alimentare (MO nr.
313/08.04.2004)
 Ordinul nr. 715 din 6 octombrie 2004 pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii,
pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 212/2004. privind aprobarea Listei cuprinzând indicaţiile
geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România pentru produse
alimentare (M.O. nr. 921 din 11 octombrie 2004).
B. Unde se depun cererile de înregistrare?
În prezent, în România, indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate prin înregistrarea acestora la
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau
comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate. (Art. 67 al Legii nr. 84 din 15
aprilie 1998)
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci înregistrează indicaţiile geografice şi acorda solicitantului dreptul de
utilizare a acestora dupa ce Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei sau, după caz, autoritatea competentă din
ţara de origine a solicitantului certifică îndeplinirea condiţiilor necesare prin lege pentru ca denumirile să
poată fi considerate indicaţii geografice sau denumiri de origine.
C. Care sunt denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate în România?
Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate si recunoscute în România pentru
produse alimentare figurează în Ordinul nr. 212/2004 al MAPDR, cu completările ulterioare.
D. Ce se întamplă după aderarea la Uniunea Europeană?
Conform Ordinului nr. 212/2004, lista menţionată mai sus va fi transmisă Uniunii Europene în vederea

3
- Comisia Europeană verifică cererea şi, dacă o consideră calificată pentru înregistrare, publică toate datele referitoare la aceasta,
în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Conform noului Regulament, termenul maxim în care Comisia este ţinută să facă
examinarea este de 12 luni.

solicitării protejării indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine pentru produsele alimentare, prin
înregistrarea acestora în conformitate cu legislaţia comunitară, după aderare, în procedură normală.
Lista cuprinzând indicaţiile geografice şi denumirile de origine protejate şi recunoscute în România:
A. Produse din lapte
Lapte:
- de Dorna;
- Cedra de Apuseni;
- deCluj;
- de Covasna;
- de Satu Mare;
- de Harghita;
- de Rarău.
laurt:
- Cedra de Apuseni;
- de Satu Mare;
- Napoca.
Lapte bătut:
- de Harghita.

4
Caş:
- de Oaş;
- Baschiu;
- de Alba;
- de Sibiu.
Brânză:
- de Moeciu;
- de Făgăraş;
- de Ţaga;
- de Năsal;
- de Vlădeasa;
- de Mănăştur;
- de Satu Mare;
- de Moldova;
- de Dorna;
- de Napoca;
- de Sibiu;
- de Alba;
- de Bistriţa;
- de Homorod;
- de Brădet;
- de Rarău;
- de Covasna;
- de Sibiu;
- de Arad;
- de Satu Mare;
- de Harghita.
Cascaval:
- de Rucăr;
- de Bobâlna;
- de Tarniţa;
- de Dej;
- de Moeciu;
- de Vidraru;
- de Mateiaş;
- de Râuşor;
- de Satu Mare;
- de Carei;
- de Napoca;
- de Hârlău;
- de Dobrogea;
- de Feteşti;
- de Penteleu;
- de Harghita;
- de Ciuc;
- de Sibiu;
- de Rarău;
- de Rucăr;
- de Brădet;
- de Vidraru;
- de Râuşor;
- de Argeş;
- de Covasna;
- de Dorna.
Telemea:
- de Braşov;
- de Huedin;
- de Argeş;
- de Carei;

5
 - de Oaş;
- de Vâlcea;
- de Sibiu;
- de Harghita.
B. Produse din carne:
Salam:
- de Sibiu.
Cârnaţi:
- de Pleşcoi
C. Produse din panificaţie:
Pâine:
- ardelenească cu cartofi
- ardelenească cu coaja bătută.
Covrigi:
- de Buzău
- de Braşov.
Plăcintă:
- dobrogeană.
D. Fructe procesate:
- magiun de prune de Topoloveni

Capitolul IV
Studiu de caz - Bauturi spirtoase

Telemea:
- de Brasov;
- de Huedin;
- de Arges;
- de Carei;
- de Oas;
- de Valcea;
- de Sibiu;
- de Harghita B.
Produse din
carne
- de Sibiu.
Carnati:
- de Plescoi C.
Produse de
panificatie Paine:
- ardeleneasca cu
cartofi;
- ardeleneasca cu
coaja batuta.
Covrigi:
- de Buzau;
- de Brasov.
Placinta:
- dobrogeana.
6
A. Legislaţia europeană
Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 din 29 mai 1989, de stabilire a regulilor generale relative la definiţia,
desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase (J.O. L 160 din 12.06.1989), cu modificările şi măsurile de
aplicare ulterioare (spre exemplu Regulamentul 1882 din 29 septembrie 2003 - J.O. L 284 din 31.10.2003)
B. Definiţie
În sensul Regulamentului, “băuturi spirtoase" reprezintă lichidul alcoolic, destinat consumului uman, având
proprietăţi organoleptice particulare şi o concentraţie alcoolică de minimum 15% vol. la 20 grade C, cu
excepţia lichiorului pe bază de ou, denumit avocat, advocat sau advokat, a cărui concentraţie alcoolică este
de minimum 14% vol.
C. Principale prevederi
Actul stabileşte regulile generale privind definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase. Astfel,
Regulamentul defineşte diferitele categorii de băuturi spirtoase precum “romul", “whisky-ul", “brandy-ul",
“vodca", “lichiorul" etc. Pe lângă aceasta, se are în vedere şi păstrarea caracterului de indicaţie de
provenienţă pentru aceste denumiri, evitându-se ca, prin intrarea în domeniul public, acestea să devină
denumiri generice.
Se stabilesc, de asemenea, concentraţia alcoolică volumetrică minimală pentru ca un produs să poată fi
cornercializat ca bautură spirtoasă pe teritoriul Uniunii Europene, precum şi condiţiile de fabricare pentru
ca băuturile să poată fi comercializate sub denumirile prevăzute în Regulament. (Spre exemplu, pentru ca
băutura spirtoasă de anason să fie denumită “ouzo", aceasta trebuie să fie produsă exclusiv în Grecia, să
fie obtinută prin amestecul alcoolurilor aromatizate prin distilare sau macerare cu ajutorul seminţelor de
anason, etc.)
Este interzisă comercializarea de băuturi spirtoase desemnate prin asocierea unor cuvinte sau formule
cum ar fi “gen", “tip", “fel", “stil", “marca", “gust" sau alte menţiuni asemănătoare, cu una dintre denumirile
prevăzute de prezentul regulament.
Regulamentul conţine şi dispoziţii cu privire la substanţele aditive şi coloranţii care pot fi utilizaţi în
fabricarea băuturilor. De asemenea, se dispune că băuturile spirtoase îşi pierd denumirile rezervate dacă
se adaugă substanţe diferite de cele autorizate de legislaţia comunitară.
Începând cu 1993, se interzice utilizarea de capsule fabricate pe bază de plumb pentru acoperirea
dispozitivelor de închidere a recipientelor în care sunt conservate produsele. (Regulamentul 3280/92 din 9
noiembrie 1992 -JO L 327 din 13/11/1992).
Regulamentul instituie un comitet de cereri pentru băuturi spirtoase, numit în continuare “comitet", alcătuit
din reprezentanţi ai statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei
D. Legislaţia naţională de transpunere a legislaţiei europene
 Ordinul nr. 268/441/117 din 10 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor privind definirea,
descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (M.O. nr. 573 din 11 august 2003) modificat de
Ordinul nr. 847/1532/357 din 15 noiembrie 2004 (M.O. nr. 68 din 20 ianuarie 2005)
 Ordinul nr. 147 din 8 martie 2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile geografice
protejate şi recunoscute în România pentru băuturi spirt