Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noţiunea De-Convenţie-Matrimonială
Noţiunea De-Convenţie-Matrimonială
3. Concluzii
Soluţia actualã oferitã de reglementãrile Codului civil român este aceea de a oferi
posibilitatea viitorilor soţi sau, dupã caz, soţilor, de a-şi organiza chestiunile patrimoniale
ale cãsãtoriei ce vizeazã, pe de o parte, relaţiile dintre ei, iar, pe de altã parte, relaţiile
dintre ei şi terţe persoane, prin alegerea regimului matrimonial din regimurile prevãzute
de art. 312: comunitatea legalã, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţionalã.
Prin schimbãrile aduse regimului matrimonial, noul Cod civil oferã o viziune
modernã, actualã asupra relaţiilor de familie. Convenţia matrimonialã, ca instituţie juridicã
nou reglementatã, reprezintã doar o micã parte a schimbãrilor introduse de Codul civil
actual în domeniul dreptului familiei.
Ca orice reglementare, şi cea rezervatã convenţiei matrimoniale este una
perfectibilã şi numai practica judiciarã este cea care va „verifica” efectul acestor noi
reglementãri, atât în privinþa încheierii unor asemenea convenţii, cât şi în cea a
pronunţãrii unor hotãrâri ce vizeazã aceste acte, dat fiind faptul cã în doctrinã analiza şi
interpretarea lor a condus deja la noi recomandãri sau la necesitatea unor completãri.
Astfel, s-a remarcat faptul cã:
- pentru a evidenţia mai bine adevãrata naturã juridicã a convenţiei matrimoniale,
era necesarã, la nivel legislativ, definirea acesteia în mod expres în textul de lege;
- referitor la termenul de exercitare a dreptului de preciput, legea nu prevede
niciun termen, iar dacã pãrţile nu precizeazã în mod expres un anumit termen, se va
aplica termenul general de prescripţie de 3 ani, ce va curge de la moartea celuilalt soţ.
În acest domeniu ar putea opera completãri prin stabilirea distinctã a unui termen
de exercitare a dreptului de preciput;
- rãmânând în aceeaşi sferã, în privinţa momentului preluãrii bunului de cãtre
soţul supravieţuitor, doctrina considerã cã sunt necesare noi clarificãri şi completãri: în
privinþa preluãrii bunului de cãtre soţul supravieţuitor legea precizeazã doar cã preluarea
are loc înainte de partajul succesoral, nefãcând nicio referire la partajul bunurilor
comune;
- de asemenea, este nevoie de o detaliere legislativã lãmuritoare şi în privinţa
executãrii clauzei de preciput prin echivalent, atunci când preluarea bunului în naturã nu
mai e posibilã;
- încheierea convenţiei matrimoniale exclusiv de cãtre notarul public şi nu şi de
cãtre un alt profesionist al dreptului, este o chestiune criticatã, de asemenea, la nivelul
doctrinei.
2
Bibliografie
1. Aurelian Gherghe, Drept Civil Familia, Ed. Contrast
2. Oana Ghiţă, Revista de Ştiinţe Juridice, Studii asupra raporturilor juridice de familie,
Vol. 25, nr. 2/2014
3. M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucuresti
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bie_matrimonial%C4%83_(Rom
%C3%A2nia)