Credibilitatea Comunicatorului si Discrepanta

comunicarii ca determinanti a schimbarii opiniei

1.Teoria disonantei cognitive sugereaza ca schimbarea opiniei este o functie a
unui complex de interactiuni specifice dintre credibilitatea comunicatorului si
discrepanta comunicatiei de la atitudinea initiala a destinatarului.Intr-un
experiment de laborator ,Ss care a citit un comunicat atribuit unei surse foarte
credibile a aratat o schimbare de opinie mai mare cand opinia sursei a fost
prezentata ca fiind tot mai mult discrepanta fata de a lor.intr-un contrast
accentuat. Intr-un contrast accentuat( cu sensul de opus) acestuia , a fost
comportamentul Ss-ului care a fost expus aceleiasi comunicari –atribuite unei
surese care avea o crdibilitate moderata.In aceste conditiicrescand discrepanta , a
crescut gradul de schimbare a opiniei pana la un punct ; pana cand discrepanta a
devenit mai extrema , cu toate astea gradul de schimbare a opiniei a descazut.
Rezultatele au sprijinit predictiile teoriei si au segerat reconsiderarea concluziilor
contradictorii de dinainte.

2.Experimente recente din domeniul comunicarii si convingerii au aratat ca un

numar de variabile afcteaza succesul unei incercari de influenta .Una din aceste
variabile este credibilitatea comunicatorului .Rezultate experimentale au aratat
fara echivoc ca este o relatie pozitiva intre credibilitatea comunicatorului si
extinderera schimbarii de opinie ( Arnet…..) . O alta variabila de o importanta
evidenta este masura de dicrepanta dintre opinia sustinuta de communicator si
precomunicarea opiniei a destinatarului .Totusi experimentele care au avut de a
face cu aceste variabile au dat rezultate contradictorii.Cativa investigatori au
descoperit ca gradul opiniei induse schimba variabilele ca o functi pozitiva a
gradului de discrepanta.( cohen..). Totusi ,alti investigatori au gasit dovezi pentru
rezistenta la schimbare atunci cand discrepanta este extrema.

3.Cercetarea a dost facuta la Universitatea Harvard.A fost finantata de un accord

de la Fundatia Nationala de Stiinta, de Elliot Aronson.;Cercetarea a fost facuta cat
timp Merrill Carlsmith era la Conducerea Fundatiei nationale de Stiinta.
4Cateva tentative au fost facute pentru a explica aceste rezultate inconsistente.
Holvland et al. (1957) de exemplu, a sugerat ca este o relatie lineara intre
discrepanta si schimbarea opiniei doar cand audienta nu este foarte implicata in
tema discutiei.Ei au afirmat ca atunci cand implicarea este mare , funtia este
curbilinie- asta cu mari discrepante este o schimbare de opinie mica.

5 O diferita explicatie , bazata pe teoria disonantei cognitive , a fost propusa de

Festinger si Aronson (1960) . Ei au sugerat ca aparentele descoperiri inconsistente
pot fi explicate de o interactiune dintre discrepanta si credibilitate . Conform lui
Festinger si Aronson, cand un individ afla ca opinia alocata unui communicator
credibil este dicrepanta fata de opiania lui , el experimenteaza disonanta.
Cunostinta lui care tine o opinie particulara este disonanta cu cunostinta pe care o
tine un communicator credibil cu oarece diferenta de opinie.Cu cat este mai mare
dicrepanta dintre opinia lui si opinia alocata comunicatorului , cu atat este mai
mare disonanta .In general o persoana poate reduce disonanta in cel putin patru
cai : el isi poate schimba opinia pentru a o adduce mai aproape de cea a
comunicatorului ;poate schimba opinia comunicatorului pentru a o adduce mai
aproape de ce a sa ;cautand support pentru opinia lui gasind alti oameni care au
opinii similare ;reduce comunicatorul care este,face opinia comunicatorului
neaplicabila pe opinia sa prin a nu avea incredere in abilitatea comunicatorului de
a avea o opinie valabila asupra temei. Cu toate acestea ,in cele mai influente
situatii experimentale, o comunicare este livrata fie de un vorbitor neinteractiv
,fie sub forma de mesaj scris. Prin urmare,este imposibil pentru destinatar sa
influenteze opinia comunicatorului.In plus,dstinatarul este de obicei un membru a
unei audiente neinteractive. Prin urmare ,el este incapabil sa caute support social
imediat. Asadar ,in aceste tipuri de situatie ,destinatarul poate reduce disonanta
prin schimbarea propriei opinii ori prin reducerea comunicatorului.

6.Magnitudinea disonantei creste in functie de discrepanta.Prin urmaredaca

disonantaar fi redusa doar de schimbarea opinei , atunci gradulde schimbare a
opiniei s-ar mari ca functie directa a masurii discrepantei. Dar disonanta mai
poate fi redusa si prin reducerea comunicatorului; ca si schimbarea opiniei,
tendinta reducerii comunicatorului ar trebui de asemenea sa se mareasca ca
functie directa a masurii discrepantei. In plus, pare rezonabil sa asumam ca la
extreme schimbarea opiniei si reducerea comunicatorului ,sunt clar alternative. O
persoana probabil nu isi va schimba opinia in directia comunicatorului care a fost
brusc redus; similar ea(persoana) probabil nu va reduce comunicatorul care a fost
indus intr-o schimbare de opinie majora.

7.Ce conditii vor maximiza reducerea disonantei datorita schimbarii opiniei mai
mult decat derogarea/reducerea? Credibilitatea pare sa fie cruciala.daca un
communicator are o credibiliate perfecta ,el nu poate fi derogate/redus (prin
definitie) .Aici disonanta poate fi redusa doar prin schimbarea opiniei .In aceasta
situatie teoria disonantei va prezice ca gradul de schimbare a opiniei va varia ca
funtie directa a masurii discrepantei. Predictiaa primit support de la un
experiment a lui Zimbardo(1960).In aceast experiment ,daca comunicatorul a fost
cel mai bun prieten al destinatarului,ea a fost capabila sa induca cea mai mare
schimbare a opiniei cand discrepanta a fost cea mai mare ;acest lucru a fost
adevarat chiar si cand pozita sustinuta a fost desrisa in prealabilde catre
destinatar ca fiind nerezonabila si imposibil de apart.

8.La cealalat extrema, daca un communicator nu are deloc credibilitate ,el poate fi
derogate/redus complet(prin definitie).In acest caz, nua r fi nicio schimbare a
opiniei indifferent de gradul de discrepanta, intrucat o afirmatie discrepanta nu va
crea disonanta .

9.S considera un communicator cu credibilitate mijlocie. Aici ,atat schimbarea

opiniei cat si derogarea/reducerea,pot fi folosite la reducerea disonantei.Daca un
communicator este relative aproap de opinia derstinatarului , disonanta existent
poate fi redusa usor prin o schimbare usoara in opinie.Pe de cealalata parte ,daca
discrepanta este mare ,o persoana poate reduce disonanta mult mai usor prin
derogarea/reducerea comunicatorului.Asta se intampla daca pozitia alocata unui
communicator de credibilitate mijlocie este extrema,poate parea putin irealist
destinatarului.Daca acesta este cazul,este putin probabil ca acsta(dstinatarul) sa-si
fi schimbat atitudinea prea mult.In schimb, el s-ar putea sa reduca
disonanta,luand deciziaca ca comunicatorul este irealist,sau prost,naiv,
necredincios,etc.
10.Acest experiment a fost creat ca sa investigheze conditiile sub care schimbarea
unei opinii si derogarea/reducerea comunicatorului sunt alese ca metode
alternative de reducere a disonantei care este create cand un individ este expus
unei opinii care este discrepanta fata de a lui. Presupusii subiecti sunt expusi
comunicarilor convingatoare la distante variate de pozitiile lor originale,si pentru
unii subiecti comunicatorul este prezentat ca fiind foarte credibil,( apoape fara
discrepanta)in timp ce pentru alti subiecti comunicatorul este prezentat cu
crdibilitate mijlocie (usor discrepabili). Pentru fiecare nivel de credibiliatet al
comunicatorului, putem prezice o functie diferita referitoare la discrepanta
schimbarii opiniei.prin urmare, ar trebui sa fie posibilsa contruim o familie de
curbe care sa reflecte schimbarea de opinie ca functie de credibilitae a
comunicatorului si grad de discrepanta.