Cum sunt organele de politie si jandarmetie pe timpul pandemiei? Se schimbă ceva?

Ieri, 25 martie, ultima zi în care au mai existat zboruri între Germania și România (timp de 14
zile) și prima zi în care Germania devine zonă roșie (logica a fost mereu un punct forte al românilor),
Luca a trebuie să ia avionul. Dacă ar fi venit cu o zi mai repede nu intra în carantină instituționalizată,
ci ar fi mers la țară să se autoizoleze într-o casă în care nu stă nimeni, cu grădină cât să nu înebunești de
cap și fără să intre în contact cu nimeni, tot două săptămâni. Pentru că alaltăieri nu e ieri, și azi nu e
mâine, au stat altfel lucrurile, așa că a avut onoarea de a participa la desfășurarea organizatorică a
plasării oamenilor în carantină. Avionul era de la Nuremberg, iar el se afla la Stuttgard. A luat trenul.
Nimeni în tren. La aeroport era gol și pe o tăbliță apăreau toate zborurile scrise cu roșu „cancelled”.
Doar zborul lui mai era la poarta A19. Avionul pe jumătate gol. Nimeni langă, în fața sau în spatele lui.
Am putea spune că șansele de a fi luat virusul de pe drum sunt mici, având în vedere de spațiul de care
a dispus de-a lungul călătoriei. Ei bine, irelevant. Avionul ajunge la 18:30 după care trebuie să predea
formularele (derizorii), să li se ia temperatura (toată lumea o avea normală) și să aștepte vreo o oră
pentru că, ghiciți ce? Calculatoarele aveau probleme și au trebuit resetate sau ceva de genul. Tipic
românesc, am putea spune, asta cu calculatoarele care au probleme fix când ai nevoie de ele. Infine.
Așteaptă. Puși într-o încăpere toți, loc în care au mai fost persoane din vreo trei avioane, drăguț,
elegant, bine gândit. Mă sună pe chat, moment în care domn polițist a simțit nevoia să pună întrebarea
scoasă din repertoriul unui polițist adevărat: „Mă filmezi?”. Nu dragă domni polițiști, uneori nu vi se
face onoarea de a apărea în virale. Probabil de aici vine și mania asta cu pensatul. Să arate bine pe
cameră. Înfine. Trebuie să aștepte după un bus, care să îi ducă pe toți la Sala Polivalentă, pentru a lua
alte bus-uri, care nu se știe când vin. Când a fost făcută Moartea domnului Lăzărescu? Da, am zice că
s-au schimbat lucrurile.
E ora 22. La mine pe stradă circulă mașina de poliție care urlă să stau în cas și să respect
ordonanța și să-i respect pe ei și să respect statul. Bine că e 22, că ieri au venit la 23. Mă întreb dacă nu
sunt oameni care dorm la ora aia. Cum e, să te chinui să-ți pui copilul să doarmă, și să vină „deștepții”
să te anunțe că trebuie să-i respecți și să stai în casă. Nu e doar asta. S-au mai plimbat și pe la bunica pe
vale, unde sunt exact trei case la cate un kilometru distanță una de alta, cu patru oameni în total.
Aceeași oră. Bunica a sunat să zică că nu s-a speriat de ce se dă la știri de ce tare s-a speriat că umbla
poliția la ea pe vale. Dacă nu mor de virus, mor de inimă, datorită și mulțumită organelor de
„POLITIA”. Revenim. Ajunge la Sala Polivalentă, organizarea zero, neașteptat. Un jandarm care strigă
la nimereală județe, chiar dacă nimeni nu era din județul ăla. Nu ține o evidență a lor, nimic. Sincer, nu
știu de ce nu au făcut-o, dar majoritatea oamenilor puteau pleca fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Ce
e de respectat este faptul că Jandarmeria Română respectă legea și stau fiecare la câte trei metri de
oameni. Nu li se spune când va veni al doilea bus să îi ducă în carantină, nu li se spune unde merg.
Chiar cred că în capul lor, de Jandarm, ei au impresia că oamenii ăia sunt delicvenți care au violat și
furat în seara aia, și trebuie să se comporte cu ei ca și cu niște jeguri. Ora 23, Luca vede oameni
mâncând pizza. Am uitat să menționez că până la ora respectivă nimeni nu le-a dat o sticlă de apă sau
măcar un pahar de plastic pentru a-și pune apă de la robinet. După cum a și sugerat un preaiubit
jandarm, că clujenii beau apă de la robinet. Am stat trei ani în Cluj, nu recomand apa de la robinet. De
fapt, nu recomand să bei apă de la robinet nicăieri în România, dar înfine, ar fi fost bun măcar un pahar.
Nu se știe nimic de bus-ul care trebuie să-i ducă în Bihor. Cum nu se poate ști? Cum? Au pornit când au
vrut? Au mers la păcănelele deschise dintr-un sat și au uitat să vină? Cum nu se poate ști? Pe când să-și
comande ceva de mâncare și apă, e anunțat că în 25 de mine vine transportul înspre Bihor. Trece
jumătate de oră. O femeie strigă, într-o doară și probabil din greșeală, că pleacă transportul înspre
Bihor. Deci, ai spune, că dacă nu ești atent poți pierde un transport care, nu e în interesul tău, că tu ai fi
mers acasă, ci în interesaul statului. Însă, Jandarmeria Română se respectă. Jandarmeria Română dă
dovadă de inteligență. Jandarmeria Română arată că știe ei ce face. Adică? Adică dacă oamenii de acolo
nu s-ar fi chinuit să anunțe ceilalți oameni că le-a venit transportul, după Jandarmeria Română, cei care
au adormit (fiind ora 00 nebăuți și nemâncați de 8 ore) puteau să rămână în Sala Polivalentă. Că doară,
ce? Închiși 14 zile pot sta și acolo. Jandarmeria Română nu intră „în focar” că strică la sprânceană.
Luca le spune să meargă înăuntru să anunțe oamenii. Să ghicim cum preia Jandarmeria acest mesaj?
Frumos, elegant, se ia de el. De ce le vorbește urât? De ce a ridicat tonul? De ce e irascibil? Care e
problema lui? Nu știu, care ar putea fi problema lui? Bășcălia, nesimțirea crasă?
Nu contează ce se întâmplă în jurul lor. Totul e irelevant. Felul lor de a fi e același. Cred că și
dacă ar fi, cu adevărat, sfârșitul lumii, ultimele cinci minute, Jandarmeria Română s-ar lega de tine că
nu le acorzi respectul care li se cuvine. M-am săturat. Ne-am săturat. Dar: „Asta-i România!”, vorba
unui prieten. Chiar asta e și cred sincer, din tot sufletul și cu strângere de inimă, că România nu are nici
o șansă. Nu are absolut nici măcar o fărmâ de șansă să se schimbe nici într-o sută de ani. Nici într-un
miliard, nici într-un catralion.,nici într-un infinit de ani. Aș fugi, dar nu mai am unde și doare să fugi de
casă. Dacă Luca nu a luat virusul din Germania, și cu el, încă vreo 200 de oameni, să zicem, din păcate,
cu siguranță l-a luat acum. Nu era mai simplu să iasă din aeroport și să meargă la casa de la țară?
Nu pot să-i scriu numele. Mă enervează să-l mai văd scris. Virusul You-Know-Who.