Epidemiologie

FACTORII PROCESULUI INFECTIOS

            Procesul infectios reprezinta starea patologica care se caracterizeaza prin patrunderea
si multiplicarea in organism a microorganismelor patogene.
            In producerea procesului infectios participa trei factori importanti:
1.      Agentul patogen: reprezinta forta de actiune a procesului infectios
2.      Organismul gazda care prin reactivitatea sa stabileste intensitatea, extinderea si chiar
aparitia procesului infectios
3.      Mediul inconjurator care prin factorii sai geografici, sociali si economici pot inlfuenta fie
asupra agentului patogen, fie asupra organismului gazda.

AGENTUL PATOGEN reprezinta cauza principala a procesului infectios fiind

reprezentat de microorganisme patogene pentru om: virusuri, bacterii, ricketi, fungi patogeni
(candida), protozoare, etc.
Patogenitatea unui germen defineste capacitatea lui de a invinge apararea
organismului si de a produce un proces infectios specific.
Caracterele de patogenitate ale bacteriilor sunt:
-          Virulenta
-          Toxinogeneza
Virulenta este proprietatea unui agent microbian de a patrunde in organism, de a-l
invada si multiplica, producand leziuni si tulburand functiile organismului.
Toxinogeneza reprezinta capacitatea germenilor de a elabora substante toxice
denumite toxine bacteriene care de fapt sunt otravuri puternice.
Se cunosc doua categorii de toxine:
-          Exotoxinele (toxine adevarate) sunt toxinele pe care germenul le elimina in organismul
infectat. Astfel de toxine detine bacilul botulinic, tetanic, difteric, etc.
-          Endotoxinele sunt strans legate de celula bacteriana si care nu pot fi eliberate in
organismul gazda decat prin distrugerea lor (toxinele salmonelelor, bacilul dizenteric, etc.)
REACTIVITATEA ORGANISMULUI GAZDA reprezinta modul in care
reactioneaza organismul nostru in contact cu germenii patogeni.
Organismul poate sa se apere importiva atacurilor microorganismului patogen,
apararea antiinfectiilor se poate realiza prin:
a)      Imunitatea naturala fata de infectii: acea stare de nereceptivitate innascuta, conditionata de
un complex de factori ereditari. Deci, este capacitatea unui organism normal de a ramane
neafectat de un agent patogen si care reprezinta o insusire innascuta ce se transmite ereditar la
descendenti.
b)      Starea de rezistenta fata de infectii se poate realiza si prin imunitatea dobandita sau
castigata, imunitate care apare ca rezultatul unui conflict pe care organismul il duce la un
moment dat impotriva unui agent infectios, fie in mod activ sau pasiv.
Imunitatea dobandita activ este rezistenta pe care organismul o capata in lupta cu
bolile infectioase.
Cea dobandita pasiv poate fi rezultatul transmiterii transplacentare a anticorpilor de la
mama la noul nascut. Poate fi si artificiala, realizata in mod voit prin administrarea de seruri.
MEDIUL INCONJURATOR prin factorii lui economici, sociali influenteaza aparitia
sau nu a unui proces infectios.
1.   DEFINITIA EPIDEMIOLOGIEI, DOMENIILE DE APLICARE
-       este știința care se ocupă cu studiul răspândirii bolilor
și stărilor biologice în colectivitățile umane, a cauzelor și condițiilor care le determină,
 în vederea elaborării măsurilor de combatere, prevenire și
eradicare precum și promovarea sanogenezei (promovarea sănătații)
Domeniile de aplicare ale epidemiologiei:
1.   Cercetări asupra etiologiei bolilor transmisibile
2.   Cercetarea istoriei naturale a bolilor
3.   Studiul stării de sănătate a populației
4.   Epidemiologie clinică prin aplicarea principiilor și metodelor epidemiologice în practica
medicală
5.   Evaluarea eficienței și eficacității serviciilor de sănătate
6.   Alte domenii: elaborarea de algoritmuri diagnostice și terapeutice, analiza managerială,
arborele decizional.

2.   FACTORII CARE CONDITIONEAZA APARITIA PROCESULUI INFECTIOS:

AGENT PATOGEN, IMUNITATEA, MEDIUL INCONJURATOR
AGENTUL PATOGEN reprezinta cauza principala a procesului infectios fiind reprezentat de
microorganisme patogene pentru om: virusuri, bacterii, ricketi, fungi patogeni (candida),
protozoare, etc.
Patogenitatea unui germen defineste capacitatea lui de a invinge apararea organismului si de a
produce un proces infectios specific.
Caracterele de patogenitate ale bacteriilor sunt:
-       Virulenta
-       Toxinogeneza
Virulenta este proprietatea unui agent microbian de a patrunde in organism, de a-l invada si
multiplica, producand leziuni si tulburand functiile organismului.
Toxinogeneza reprezinta capacitatea germenilor de a elabora substante toxice denumite toxine
bacteriene care de fapt sunt otravuri puternice.
Se cunosc doua categorii de toxine:
-       Exotoxinele (toxine adevarate) sunt toxinele pe care germenul le elimina in organismul
infectat. Astfel de toxine detine bacilul botulinic, tetanic, difteric, etc.
-       Endotoxinele sunt strans legate de celula bacteriana si care nu pot fi eliberate in
organismul gazda decat prin distrugerea lor (toxinele salmonelelor, bacilul dizenteric, etc.)
REACTIVITATEA ORGANISMULUI GAZDA reprezinta modul in care reactioneaza
organismul nostru in contact cu germenii patogeni.
Organismul poate sa se apere importiva atacurilor microorganismului patogen, apararea
antiinfectiilor se poate realiza prin:
a)   Imunitatea naturala fata de infectii: acea stare de nereceptivitate innascuta, conditionata
de un complex de factori ereditari. Deci, este capacitatea unui organism normal de a ramane
neafectat de un agent patogen si care reprezinta o insusire innascuta ce se transmite ereditar la
descendenti.
b)   Starea de rezistenta fata de infectii se poate realiza si prin imunitatea dobandita sau
castigata, imunitate care apare ca rezultatul unui conflict pe care organismul il duce la un
moment dat impotriva unui agent infectios, fie in mod activ sau pasiv.
Imunitatea dobandita activ este rezistenta pe care organismul o capata in lupta cu bolile
infectioase.
Cea dobandita pasiv poate fi rezultatul transmiterii transplacentare a anticorpilor de la mama la
noul nascut. Poate fi si artificiala, realizata in mod voit prin administrarea de seruri.
MEDIUL INCONJURATOR prin factorii lui economici, sociali influenteaza aparitia sau nu a
unui proces infectios.
 3.   FACTORII CARE DETERMINA PROCESUL EPIDEMIC: SURSA DE
INFECTIE, CALE DE TRANSMITERE SI MASA RECEPTIVA
1.      Izvorul sau sursa de infectie este reprezentat de un organism uman sau animal capabil sa
gazduiasca si sa asigure multiplicarea germenilor patogeni care pot determina un proces
epidemic. Sursa de infectie este reprezentata de om si anume omul bolnav care elimina
germeni in diverse faze ale bolii. sursa de infectie este reprezentata si de omul care elimina
germenii in perioada de convalescenta a bolii cunoscuti ca purtatori convalescenti.
            Sursa de infectie sunt si oamenii care nu sunt deplin vindecati la care boala are o evolutie
cronica si persoana continua sa elimine germenii luni, ani si uneori toata viata.
            Acestia sunt purtatorii cronici (ex. SIDA, hepatite). Omul purtator sanatos reprezentat de
persoanele aflate frecvent in preajma bolnavilor si care gratie unui grad de imunitate nu fac
boala, dar sunt capabil sa diseminere la cei din jur (familie).
            Izvorul de infectie poate fi reprezentat si de animale, pasari ce pot fi surse de infectie.
Pentru om, importante sunt afectiunile pe care animalele le produce omului, boli cunoscute ca
zoonoze. Dintre animale cele mai frecevente surse de infectie sunt rozatoarele (sobolani –
soareci) care pot transmite la om rabie, etc. Porcul domestic transmite la om trichineloza,
cornutele  (vacile) TBC.
2.      Caile de transmitere sunt a doua veriga a procesului epidemic si face legatura intre sursa de
germeni si masa receptiva. Agentul patogen dupa ce este eliminat din sursa de germeni sau
izvorul infectios parcurge un drum mai lung sau mai scurt pana intalneste organismul
receptiv pe care il poate contamina sau infecta.
Calea de transmitere poate fi:
-          Directa care se face in contactul direct intre bolnav si omul sanatos (ex: in gripa, varicela,
BTS). Se poate realiza prin produsele rezultate cum este transfuzia, de la mama la copil
transplacentar.
-          Indirecta prin diverse modalitati: prin intermediul unor elemente din domeniul extern
(apa, aerul, solul, alimente, obiecte) toate contaminate cu germeni patogeni. Se mai face prin
vectori mecanici cum sunt: mustele, tantari. Calea de transmitere conditioneaza dupa natua ei
modul prin care agentul patogen patrunde in organismul uman loc cunoscut sub denumirea de
poarta de intrare. Ea poate fi pe cale aeriana, digestiva alimentara, transcutanata (leziuni
tegumentare), si cale sexuala.
3.      Masa receptiva adica populatia.
            Receptivitatea defineste acea stare a organismului care nu da posibilitatea acestuia de a
invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, producandu-se astfel boala.
Nereceptivitatea reprezinta starea opusa receptivitatii care nu permite patrunderea agentilor
patogeni in organism. Natura receptivitatii depinde de o serie de factori care tin de varsta,
sex, stari fiziologice sau patologice. Rezistenta organismului la boala defineste imunitatea
organismului care poate fi naturala sau innascuta si dobandita in mod activ prin producerea
de anticorpi specifici determinati de o anume boala sau artificial prin administrarea de saruri.

4.   FORMELE DE MANIFESTARE AL PROCESULUI EPIDEMIC: SPORADIC,

ENDEMIC, EPIDEMIC SI PANDEMIC
Forma sporadica caracterizata printr-un numar scazut de imbolnaviri din cazuri fara legatura
intre ele.
Forma endemica caracterizata prin cazuri rare anuale de boli care au un potential epidemic
(scarlatina, hepatitele virale)
Forma epidemica – epidemia caracterizata prin imbolnaviri numeroase, care apar intr-o
colectivitate ce poate dura saptamani, luni, ani in care apare numar mare de cazuri de
imbolnaviri
 Forma pandemica ce reprezinta forma in care apare un numar mare de cazuri de boala la o
populatie din arii geografice extinse reprezentand tari, continente sau globul intreg. Pandemia
reprezinta deci o forma complicata a epidemiei care cuprinde majoritatea populatiei unei tari,
unui continent sau globul intreg.

             Factorii procesului principal care actioneaza aparita unei epidemii.

            In producerea unor epidemii se cunosc factori epidemiologici principali de care

depinde aparitia si factori epidemiologici secundari reprezentati de factori care influenteaza
modul de desfasurare al epidemiei:
I.                   Factori epidemiologici principali in numar de 3:
1.      Sursa de infectiei sau izvorul de infectie reprezentat de agentul patogen
2.      Caile de transmitere a agentului patogen la organismul uman
3.      Masa receptiva reprezentata de populatia capabila de imbolnavire
1.      Izvorul sau sursa de infectie este reprezentat de un organism uman sau animal capabil sa
gazduiasca si sa asigure multiplicarea germenilor patogeni care pot determina un proces
epidemic. Sursa de infectie este reprezentata de om si anume omul bolnav care elimina
germeni in diverse faze ale bolii. sursa de infectie este reprezentata si de omul care elimina
germenii in perioada de convalescenta a bolii cunoscuti ca purtatori convalescenti.
            Sursa de infectie sunt si oamenii care nu sunt deplin vindecati la care boala are o
evolutie cronica si persoana continua sa elimine germenii luni, ani si uneori toata viata.
            Acestia sunt purtatorii cronici (ex. SIDA, hepatite). Omul purtator sanatos reprezentat
de persoanele aflate frecvent in preajma bolnavilor si care gratie unui grad de imunitate nu
fac boala, dar sunt capabil sa diseminere la cei din jur (familie).
            Izvorul de infectie poate fi reprezentat si de animale, pasari ce pot fi surse de infectie.
Pentru om, importante sunt afectiunile pe care animalele le produce omului, boli cunoscute ca
zoonoze. Dintre animale cele mai frecevente surse de infectie sunt rozatoarele (sobolani –
soareci) care pot transmite la om rabie, etc. Porcul domestic transmite la om trichineloza,
cornutele  (vacile) TBC.
2.      Caile de transmitere sunt a doua veriga a procesului epidemic si face legatura intre sursa de
germeni si masa receptiva. Agentul patogen dupa ce este eliminat din sursa de germeni sau
izvorul infectios parcurge un drum mai lung sau mai scurt pana intalneste organismul
receptiv pe care il poate contamina sau infecta.
Calea de transmitere poate fi:
-          Directa care se face in contactul direct intre bolnav si omul sanatos (ex: in gripa, varicela,
BTS). Se poate realiza prin produsele rezultate cum este transfuzia, de la mama la copil
transplacentar.
-          Indirecta prin diverse modalitati: prin intermediul unor elemente din domeniul extern
(apa, aerul, solul, alimente, obiecte) toate contaminate cu germeni patogeni. Se mai face prin
vectori mecanici cum sunt: mustele, tantari. Calea de transmitere conditioneaza dupa natua ei
modul prin care agentul patogen patrunde in organismul uman loc cunoscut sub denumirea de
poarta de intrare. Ea poate fi pe cale aeriana, digestiva alimentara, transcutanata (leziuni
tegumentare), si cale sexuala.
3.      Masa receptiva adica populatia.
            Receptivitatea defineste acea stare a organismului care nu da posibilitatea acestuia de
a invinge o agresiune microbiana, parazitara sau fungica, producandu-se astfel boala.
 Nereceptivitatea reprezinta starea opusa receptivitatii care nu permite patrunderea agentilor
patogeni in organism. Natura receptivitatii depinde de o serie de factori care tin de varsta,
sex, stari fiziologice sau patologice. Rezistenta organismului la boala defineste imunitatea
organismului care poate fi naturala sau innascuta si dobandita in mod activ prin producerea
de anticorpi specifici determinati de o anume boala sau artificial prin administrarea de saruri.
Formele de manifestare ale procesului.
Acestea se definesc in raport cu dimensiunea si extinderea procesului epidemic. Astfel se
cunosc:
1.      Forma sporadica caracterizata printr-un numar scazut de imbolnaviri din cazuri fara
legatura intre ele.
2.      Forma endemica caracterizata prin cazuri rare anuale de boli care au un potential epidemic
(scarlatina, hepatitele virale)
3.      Forma epidemica – epidemia caracterizata prin imbolnaviri numeroase, care apar intr-o
colectivitate ce poate dura saptamani, luni, ani in care apare numar mare de cazuri de
imbolnaviri

4.      Forma pandemica ce reprezinta forma in care apare un numar mare de cazuri de boala la o
populatie din arii geografice extinse reprezentand tari, continente sau globul intreg. Pandemia
reprezinta deci o forma complicata a epidemiei care cuprinde majoritatea populatiei unei tari,
unui continent sau globul intreg.