Teoria ofertei

Curs 7
 1. Conceptul de ofertă
• Oferta reprezintă cantitatea de bunuri şi
servicii pe care diferiţi agenţi economici
vânzători sunt dispuşi să o cedeze pe piaţă
contra plată, la un anumit nivel al preţului şi
într o anumită perioadă de timp.
 2. Factorii determinanţi ai ofertei
• 2.1 Prețul
• Legea generală a ofertei: oferta unui bun este
funcţie crescătoare de preţul său.
• între ofertă şi preţ este o relaţie directă, în sensul că
oferta creşte pe măsură ce sporeşte şi preţul.
• Prin creşterea preţului, sporeşte diferenţa dintre preţ
şi costul de producţie şi prin aceasta se măreşte
profitul, fapt ce incită producătorii la sporirea
producţiei, care la rândul său, antrenează noi venituri
pe piaţă
 Tipuri de oferte în funcție de preț
• In funcție de disponibilitatea factorilor de
producție:
– oferta fixă - apare în cazul rarităţii absolute a
factorilor de producţie, când cantitatea de bunuri
oferită pe piaţă este dată şi ea nu poate fi
majorată prin decizii economice;
– oferta flexibilă - apare in cazul rarităţii relative a
factorilor de producţie, când bunul respectiv
poate fi reprodus în proporţii variabile cu ajutorul
resurselor disponibile.
• În funcție de posibilităţile de producţie din diferite
perioade de timp, posibilităţi determinate de
constrângerea de capacitate de producţie:
– Oferta instantanee sau oferta pe termen foarte scurt -
când perioada de timp este prea scurtă (aşa numita
perioadă a pieţii) pentru ca producţia să se poată modifica.
Producătorul ia decizii în funcţie de anticipaţiile lui asupra
preţului de piaţă, oferta neputându-se modifica decât în
limitele stocurilor existente;
– Oferta pe termen scurt - când perioada de timp este
scurtă, decizia de sporire a ofertei fiind în funcţie de gradul
de folosire a capacităţilor de producţie existente, volumul
acestora fiind considerat constant;
– Oferta pe termen lung - când perioada de referinţă
permite să se aibă în vedere sporirea capacitătilor de
producţie existente sau ridicarea nivelului lor tehnic.
Forme particulare ale ofertei
• Cantitatea oferită depinde în afară de preţ şi
de alţi factori precum:
• costul de producţie (Cp),
• preţul altor bunuri (PB),
• preţul factorilor de producţie (PFB),
• tehnologia existentă (T),
• numărul ofertanţilor (E).
OA  F (C P , PB , PFB , T , N O , PP , E)
• 2. Costul de producţie. Între cantitatea oferită şi
nivelul costului de producţie există o relaţie
inversă. Dacă costul de producţie al unui bun
scade, va creşte oferta acestuia, iar curba ofertei
se va deplasa spre dreapta, şi invers;
• 3. Preţul altor bunuri. Dacă preţul bunului A
creşte, iar al bunului B scade sau rămâne
constant, atunci oferta primului bun va spori
întrucât, cum este şi firesc, se va înregistra o
atragere a factorilor de producţie spre acesta.
• 4. Preţul factorilor de producţie. Dacă preţul
factorilor de producţie scade, ofertanţii vor putea
produce mai multe bunuri, iar curba ofertei
• 5. Tehnologia. Folosirea unor tehnologii moderne
va avea ca efect creşterea productivităţii
factorilor de producţie şi, implicit, diminuarea
costului de producţie. Drept rezultat, curba
ofertei se va deplasa spre dreapta.
• 6. Numărul de ofertanţi. Curba ofertei totale a
unui bun are în vedere toţi ofertanţii acestuia pe
piaţă, iar aceasta se va deplasa spre dreapta dacă
în ramură vor intra noi firme şi invers.
• 7. Perspectivele pieţei. Dacă în perspectivă se
aşteaptă o diminuare a producţie, ofertanţii vor
căuta să producă mai mult în prezent pentru a
contracara efectele acţiunilor viitoare. Curba
ofertei se va deplasa spre dreapta. Aşteptarea
unui preţ mai mare în viitor are ca efect
reducerea ofertei prezente. Curba ofertei se va
 Deplasarea curbei ofertei
• Prin însumarea influenţelor individuale ale
factorilor prezentaţi, va rezulta modificarea
ofertei totale a unui anumit bun, la un nivel
dat al preţului.
• Aceasta va duce la schimbarea poziţiei curbei
ofertei spre stânga sau spre dreapta.
• Aceste deplasări ale curbei ofertei vor
influenţa condiţiile de echilibru, respectiv
preţul şi cantitatea cerută şi oferită.
 3. Elasticitatea ofertei
• Elasticitatea ofertei exprimă gradul de
sensibilitate a acesteia la variaţiile
survenite în factorii care o influenţează
• Elasticitatea preţ a ofertei pentru un
anumit bun reprezintă gradul de
sensibilitate a ofertei sau reacţia ei la
variaţiile intervenite în nivelul preţului
bunului respectiv.
• În funcţie de natura bunului respectiv cât şi
de informaţiile legate de curba ofertei
• Elasticitatea arc se determină ca raport procentual dintre
variaţia relativă a cantităţii oferite şi variaţia relativă a
preţului:
X
X Px
E0 P  X  
x Px Px X
Px
• În acest caz, a determina elasticitatea preţ a ofertei într
un punct înseamnă a calcula variaţia relativă a ofertei lui
X la o variaţie tot mai mică a preţului (derivata lui X în
raport cu Px):X PxA
E0  
Px A
Px X A
• În funcţie de valoarea calculată pentru
aceşti coeficienţi pot exista următoarele
situaţii:
– a) ofertă de elasticitate supraunitară
(ofertă elastică), când Eop > 1,
– b) ofertă de elasticitate unitară, când
Eop = 1,
– c) ofertă de elasticitate subunitară
(ofertă inelastică)), când Eop < 1.
• Pot fi imaginate şi două cazuri extreme:
 Factorii cei mai importanţi care
determină elasticitatea ofertei
sunt:
• 1. Costul de producţie - când acesta creşte, elasticitatea
ofertei scade şi invers.
• 2. Factorul timp - care joacă un rol foarte important în
realizarea extinderii ofertei. În aşa numita perioadă a pieţei
caracterizată printr-o durată foarte scurtă de timp,
modificarea preţului are loc ca urmare a variaţiei cererii,
oferta rămâne inelastică. Într-o perioadă scurtă de timp, se
poate modifica numai factorul variabil, în special munca, iar
pe perioadă lungă, toţi factorii devin variabili, producătorii
putând spori oferta printr-un proces investiţional susţinut,
oferta devenind elastică.
• 3. Gradul de mobilitate a factorilor de producţie. Cu cât
gradul de mobilitate a factorilor de producţie de la
producţia unui bun la producţia altui bun este mai mare, cu
atât va fi mai mare elasticitatea ofertei bunului respectiv.