Gruparea în funcție de talente

a elevilor dotați

Definiție
Gruparea în funcție de talente constituie o practică educațională ce implică
plasarea elevilor în grupuri în funcție de nivelul abilităților, pentru a putea
beneficia de activități de învățare adaptate la nevoile individuale. În cazul
elevilor dotați, această strategie are ca scop oferirea unor experiențe
educaționale cu un conținut avansat și mai variat, precum și oportunitatea
consolidării cunoștințelor prin colaborarea cu elevii de un nivel similar. 

Descriere
Elevii dotați sunt în general încadrați în primii 2.5% dintre elevii de o anumită
vârstă, fiind la extrema superioară din punct de vedere al abilităților
deținute. Aceștia reprezintă o populație specială de elevi, care necesită
măsuri corespunzătoare pentru o adaptare adecvată la mediul școlar și
pentru atingerea potențialului pe care îl au. Cu toate acestea, organizarea
claselor tradiționale nu are întotdeauna în vedere acest aspect: deși elevii
unei clase prezintă de regulă niveluri foarte variate de abilități, conținutul
oferit este același pentru toți (”one size fits all aproach”). De asemenea,
literatura de specialitate arată și faptul că o variabilitate mare a abilităților
elevilor dintr-o clasă este asociată de regulă cu un nivel mediu mai redus al
achizițiilor clasei. Strategiile de grupare rezolvă aceste probleme și permit
elevilor dotați să aibă acces la activități de învățare cu niveluri de provocare
și complexitate corespunzătoare capacităților lor.
 
Unii autori definesc gruparea elevilor dotați drept una dintre cele mai
eficiente maniere prin care școlile pot asigura cursuri atractive pentru acești
elevi, întrucât astfel aceștia pot beneficia de un conținut informațional
avansat și de un grup de colegi cu niveluri similare de achiziții, care pot
stimula dezvoltarea ulterioară a cunoașterii și deprinderilor. Există mai multe
tipuri de grupare a elevilor dotați, după criterii precum abilitățile sau
performanțele. Cele mai comune strategii de grupare includ regruparea
specifică în funcție de curs, gruparea în clustere, gruparea flexibilă în cadrul
clasei (”within-class”) sau în afara acesteia (”between-class”) și cea în
funcție de interese. Important pentru oricare dintre aceste forme este
caracterul lor temporar, ele nefiind modificări permanente la nivelul
organizării administrative a unei școli, care ar putea impune constrângeri la
nivelul promovării, absolvirii sau cursului carierei elevilor. 
Eficiență
Gruparea în funcție de abilități a fost promovată drept o modalitate prin care
școlile susțin dezvoltarea nivelurilor superioare de performanță; știm astăzi
că elevii dotați care beneficiază de grupare în cadrul clasei prezintă achiziții
semnificativ mai mari comparativ cu colegii lor negrupați. Mai mult, gruparea
oferă elevilor posibilitatea de a intra în contact direct cu colegii de același
nivel, ei putând astfel explora mai detaliat și în profunzime conținuturile,
confrunta și fixa în mod corespunzător informația, dar și împărtăși interese și
obiective similare și dezvoltându-se socio-emoțional.

Gruparea flexibilă în funcție de abilități permite școlilor să calibreze nivelul

de pregătire al elevilor cu cel al conținutului educativ pe care îl primesc,
putând astfel oferi informația potrivită, elevului potrivit, la momentul potrivit.
Grupurile omogene (cu același nivel de abilitate) sunt mai potrivite atunci
când elevii lucrează asupra dezvoltării unor deprinderi sau în repetarea
materialelor pe care le-au învățat deja. Studii care au investigat percepția
elevilor dotați asupra desfășurării activităților de învățare în grupuri au
identificat că marea majoritate a acestora manifestă o atitudine pozitivă,
devenind mai entuziaști în aceste contexte pentru că pot discuta mai
intensiv cu alți elevi de același nivel, având astfel parte mai ușor de
provocări intelectuale. 

Dovezi științifice
Cercetarea asupra grupării elevilor în funcție de abilități a generat un corp
vast de literatură științifică. Unele dintre cele mai citate meta-analize asupra
acestui fenomen au tras concluzii pesimiste și susțin faptul că gruparea în
funcție de abilități nu are niciun efect asupra achizițiilor elevilor, atât în cazul
elevilor slabi și mediocri, cât și în rândul celor excepționali. Totuși, există și
cercetări care au indicat că atunci când predarea și materialele se adaptează
nivelului de abilități al elevilor, gruparea poate avea efecte pozitive. De
exemplu, un studiu care a investigat efectele grupării între clase, cuplată cu
un curriculum adaptat nevoilor elevilor supradotați a identificat faptul că
elevii talentați la matematică au avut capacitatea de a-și dezvolta
înțelegerea conceptuală în geometrie avansată, înregistrând rezultate
superioare și în capacitatea lor de a explica raționamentele lor în rezolvarea
problemelor cu aceste concepte.

Dat fiind numărul extins de cercetări care au studiat problematica grupării

elevilor în funcție de abilități, o meta-analiză de nivel superior publicată în
2016 a însumat rezultatele unui număr de 13 alte studii meta-analitice,
prezentând o viziune amplă asupra dezvoltării acestui fenomen de-a lungul
ultimei sute de ani. Rezultatele au fost deseori inconsistente și în
contradictoriu, astfel încât în timp ce mulți cercetători au susținut strategia
grupării, alții au pus la îndoială eficiența sa reală, raportând că nu ar avea
niciun efect, sau chiar efecte negative. 

Printre efectele negative des menționate în literatură sunt incluse fenomene

precum accentuarea decalajelor la nivelul achizițiilor elevilor, stratificarea
oportunităților educaționale, sau consecințele psihosociale negative (e.g.,
stimă de sine scăzută, afectarea conceptului de sine) mai ales în rândul
elevilor cu rezultate mai scăzute. Cu toate acestea, rezultatele meta-analizei
amintite au identificat că în general elevii beneficiază, chiar dacă într-o mică
măsură, de grupările după abilități de la nivelul clasei, în mod special fiind
remarcate gruparea elevilor din ani diferiți și gruparea specială pentru elevii
dotați. Cu toate acestea, grupurile între clase au înregistrat efecte neglijabile
asupra rezultatelor elevilor.

În ceea ce privește plasarea elevilor dotați în grupuri în funcție de talente,

rezultatele a șase meta-analize au indicat efecte semnificative statistic la
nivelul performanței în urma participării în programe create special pentru
atingerea potențialului înalt, mărimea efectelor încadrându-se între d = .32
și d = .47. Acest rezultat sugerează faptul că elevii care au învățat în grupuri
omogene au înregistrat scoruri mai crescute cu aproximativ .39 abateri
standard față de cei care nu au beneficiat de astfel de grupuri. Cu toate
acestea, autorii avertizează asupra rigorii metodologice reduse a studiilor
analizate, fiind necesar ca rezultatele să fie interpretate cu precauție.

Alături de performanța academică, în literatura de specialitate a fost

investigat și efectul pe care integrarea elevilor dotați în grupuri îl poate avea
asupra consecințelor socio-emoționale. Deși în unele studii s-au formulat
critici la adresa efectelor grupării elevilor, o recentă cercetare longitudinală a
identificat că participarea în aceste grupuri îmbunătățește capacitatea de
acceptare (i.e., ca parte a conceptului de sine), dar nu și asertivitatea.
Totuși, elevii din astfel de grupuri au prezentat un interes crescut față de
școală și relații pozitive cu profesorii, spre deosebire de ceilalți elevi dotați
care au rămas în clasele tradiționale.

Costuri
Costurile implementării sunt relativ reduse, atunci când profesorii de la clasă
sunt cei care coordonează organizarea grupurilor. Totuși, este important ca
aceștia să deprindă modalitățile prin care pot implementa și desfășura cu
succes activități de învățare corespunzătoare elevilor cu un nivel superior de
performanță. Prin urmare, pot exista costuri asociate pregătirii suplimentare
a profesorilor pentru management-ul acestor tipuri de grupuri. De asemenea,
există și programe care oferă intervenții realizate de consultanți specializați
în implementarea grupurilor pentru elevii dotați. În medie, pentru un grup cu
3 sau mai mulți elevi costurile pot ajunge la aproximativ 150 Euro/lună, la
care se pot adăuga taxe suplimentare (e.g., aparatură, materiale didactice)
în valoare de minim 50 Euro/elev. 

Scalabilitate
Intervenția poate fi scalabilă cu relativă ușurință, în cazurile în care se
optează pentru implementarea acesteia de către profesorii existenți deja în
școlile respective. În cazul implementării de către consultanți specializați,
recrutarea și familiarizarea acestora cu nevoile fiecărei școli poate conduce
la un nivel mai mare de dificultate în implementare. Pentru ca intervenția
condusă de profesorii din școală să aibă succes, este nevoie totuși de
pregătirea personalului pentru gestionarea acestor elevi și pentru utilizarea
eficientă a materialelor didactice adaptate, precum și de o evaluare inițială a
nivelului actual de abilități al elevilor pentru stabilirea tipurilor de grupuri.
Formele mai simple de grupare a elevilor dotați sunt mult mai ușor scalabile
decât cele mai complexe. 

Ușurința implementării
Implementarea programelor de grupare a elevilor dotați se realizează cu
relativă ușurință, nefiind întotdeauna nevoie de alte echipamente în afară de
cele asociate materialelor didactice. Totuși, este necesară reorganizarea
clasei și planificarea strategiilor de lucru în funcție de nivelul abilităților
elevilor. De asemenea, curriculum-ul adaptat elevilor supradotați va fi diferit,
iar activitățile vor fi mai diverse și la un nivel mai avansat, pentru a putea
menține interesul și implicarea acestora, iar în acest sens este posibil să fie
necesare resurse suplimentare, ceea ce crește dificultatea implementării. În
mod evident, anumite forme de grupare (e.g., cea în cadrul aceleiași clase
prin lucrul pe echipe) sunt mai ușor de implementat decât altele – cele cu un
design mai complex (e.g., gruparea elevilor din clase și ani diferiți) necesită
modificări mai profunde în structura orarelor și claselor dintr-o școală.

Diverse
(a)   În literatură există o distincție între elevii cu abilități cognitive generale
foarte ridicate și elevii talentați (”gifted”). În timp ce un scor IQ ridicat
reflectă funcționalitatea cognitivă, elevii talentați prezintă o serie de
caracteristici interdependente aflate la un nivel superior de dezvoltare,
incluzând: abilități cognitive superioare, un nivel înalt de dedicare și de
creativitate. Elevii dotați au capacitatea de a-și dezvolta aceste abilități și
trăsături și de a le aplica asupra oricărui domeniu. 

(b)  Este important să se facă distincție între conceptul de sortare

(”tracking”) și gruparea în funcție de abilități (”ability grouping”). Sortarea
este fenomenul prin care elevii sunt alocați în clase diferite în funcție de
note, scorurile la teste și percepția profesorilor asupra abilităților acestor
elevi. Gruparea în funcție de abilități se referă la organizarea grupurilor în
cadrul unor clase eterogene preexistente.

(c)   Mulți critici ai grupării elevilor susțin că desfășurarea activităților în clase

eterogene este necesară pentru a asigura șanse egale tuturor elevilor. Cu
toate acestea, cercetările care susțin procesul grupării subliniază necesitatea
acestei practici pentru elevii dotați, cel puțin o perioadă limitată de timp, dat
fiind faptul că impunerea unui ritm mai lent îi va face pe elevii dotați să
rateze anumite oportunități. Această dezbatere a dat naștere mai multor
mișcări contradictorii, precum și unor rezultate inconsistente în literatura de
specialitate, motivate deseori mai mult de ideologie decât de știință.

(d)  Este importantă clarificarea faptului că autorii care promovează

gruparea în funcție de abilități nu exclud și lucrul în clasele tradiționale, cu
elevi cu niveluri de performanță diferite. Necesitatea îmbinării celor două
abordări constă în oportunitatea pe care grupurile eterogene o creează,
anume aceea de a învăța de la ceilalți colegi și de a consolida propriile
informații prin explicarea și predarea acestora către celorlalți (e.g., peer
tutoring).

(e)   De-a lungul timpului gruparea în funcție de talente a fost întâmpinată în

moduri diferite în școlile vestice. Dacă până în anii 1980 această practică a
fost larg implementată, în perioada următoare până la finalul anilor 1990 a
fost aspru criticată de susținătorii echității și egalității în școli. De exemplu, o
serie de autori au susținut că gruparea în școli conduce la reducerea
nedreaptă a oportunităților educaționale a elevilor dezavantajați, exacerbând
inegalitățile preexistente. De la începutul anilor 2000 a reînceput să prindă
amploare, procentajul elevilor grupați după abilitățile de citire ridicându-se
de la 28% la 71% în perioada 1998-2009, iar cei grupați după abilitățile
matematice ajungând la 61% în 2011.

(f)   Alături de gruparea în funcție de abilități, o altă practică țintită către

elevii supradotați este accelerarea (”acceleration”), definită drept progresul
prin școală într-un ritm mai rapid comparativ cu alți elevi de aceeași vârstă
sau adoptarea unor cursuri suplimentare, în mod normal nespecifice pentru
vârsta lor. Această practică mai este cunoscută și drept „plasarea
corespunzătoare nivelului de dezvoltare”, iar printre cele mai comune
strategii enumerăm finalizarea mai multor ani de studiu comasat, omiterea
succesiunii tradiționale a nivelurilor de învățământ, sau admiterea anticipată
în următorul ciclu de studii.