4.

ÎNTRETINEREA NAVEI

4.1. COROZIUNI PE CARENE. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII

4.1.1. Generalităţi

Coroziunea este un proces de degradare lentă şi progresivă a obiectelor

metalice, de la suprafaţă spre interior, sub acţiunea mediilor chimice active.

Coroziunea se poate produce sub acţiunea:

1. Mediului ambiant:
- aer
- umiditate
- gaze industriale
- apă dulce
- apă de mare

2. Agenţilor chimici cu care materialele metalice vin în contact în timpul

funcţionării sau al folosirii lor:
- soluţii acide sau alcaline
- săruri
- alimente
- conserve
- hidrocarburi lichide sau gazoase
- produse de ardere

În natură metalele se găsesc mai ales sub formă de combinaţii cu diferite

elemente. Exemple: Fe2O3 sau Fe3O4 – oxizi de fier; Al2O3 – oxid de aluminiu.

Metalele pure obţinute în urma proceselor metalurgice, lăsate libere în natură,

prin coroziune (oxidare) se întorc la forma de combinaţii iniţiale.

1
 4.1.2. Tipuri de coroziuni

După modul în care se produce atacarea materialelor metalice coroziunea

poate fi:

- coroziune superficială, care constă în degradarea întregii

suprafeţe a produsului metalic

- coroziunea locală, care constă în degradarea suprafeţei metalice

în anumite zone (focare) formând puncte, pete, adâncituri sau
umflături

- coroziunea intercristalină, care constă în degradarea suprafeţei

metalice la periferia graniţelor cristalini

Coroziunea superficială şi cea intercristalină au ca efect micşorarea

grosimii pieselor, iar cea locală duce la micşorarea capacităţii de deformare plastică
a materialului metalic.

În funcţie de mecanismul prin care se produce, coroziunea este de două feluri:

1. Coroziune chimică
2. Coroziune electrochimică

2
 3.

1. Coroziunea chimică

- coroziunea gazoasă: este produsă sub acţiunea gazelor uscate prin

reacţia dintre metale şi oxigen (sau combinaţii oxigenale: CO 2, SO2)
în absenţa totală a umidităţii. Intensitatea de corodare este
proporţională cu temperatura ( 0C). Din această cauză coroziunea
chimică produce pagube mari în industria metalurgică şi a
construcţiilor de maşini.
- coroziunea produsă de agenţi lichizi: se datorează reacţiilor directe
dintre metal şi agentul corosiv. Reacţia dizolvă suprafaţa metalului
fără să se formeze o peliculă protectoare. Coroziunea de acest fel
are loc in hidrocarburi lichide (ulei, benzină, motorină). Şi acest tip
de coroziune este accelerată de creşterea temperaturii.

2. Coroziunea electrochimică

Are loc când metalele vin în contact cu anumite substanţe lichide,

capabile să conducă curentul electric, numite electroliţi. Coroziunea
electrochimică se bazează pe fenomene asemănătoare cu cele care au loc în
pile galvanice.
Dacă două metale se află în contact între ele şi în acelaşi timp sunt în
contact şi cu un electrolit, între cele două metale apare un curent electric
deoarece metalul care are mai mulţi electroni cedează o parte celuilalt.
Metalul care pierde electroni se încarcă pozitiv şi constituie ANODUL
unei micropile electrice, iar celălalt metal care primeşte electroni se numeşte
CATOD. În timp anodul se dizolvă.

Schema coroziunii electrochimice a fierului în contact cu cuprul

 Trebuie remarcat că fenomenul de coroziune electrochimică se produce şi

între doua bucăţi din acelaşi metal.
 Este suficient ca acelaşi material metalic să prezinte anumite neuniformităţi
sau neomogenităţi pentru ca în prezenţa unui electrolit, acesta să formeze
micropile electrice.
- astfel, îmbinările prin sudare şi nituire, asperităţile din prelucrarea
prin aşchiere, zonele oxidate alternând cu cele neoxidate, constituie
neuniformităţi care pot da naştere unor pile electrice;

3
 Procesul de coroziune a fierului sub stratul de protecţie de zinc, respectiv
nichel

Uneori coroziunea se produce chiar sub stratul protector care prezintă

defecţiuni (pori). Prin porii respectivi agentul extern poate ajunge până la metalul de
bază şi astfel se produce coroziunea.

Coroziunea atmosferică

Se produce în special pe cale electrochimică, deoarece în atmosferă există

întotdeauna o anumită umiditate (apă într-o anumită proporţie). Apa atmosferică este
de fapt un electrolit, ea conţine oxizi, cloruri, cantităţi mici de gaze.
Coroziunea atmosferică este cea mai accentuată iarna decât vara în zonele
industriale şi în oraşe decât la sate, pe litoralul mării sau oceanului decât în zonele
montane.

Coroziunea corpului navei se produce în apa de mare, fiind o coroziune

electrochimică.

4.1.3. Viteza de coroziune şi factorii care o influenţează

Viteza de coroziune se exprimă în două moduri:

- prin adâncimea de coroziune (în mm/an)
- prin pierderea în masă (în g/m2h)

După viteza de coroziune, metalele se clasifică în:

- incorodabile – sub 0,01 mm/an
- stabile – sub 0,005 mm/an
- cu rezistenţă slabă la coroziune – peste 1 mm/an

Rezistenţa la coroziune a materialelor metalice depinde de:

a) Compoziţia chimică – alierea înaltă cu Cr, Ni, Si, face
ca aliajele feroase să devină inoxidabile şi
anticorozive
b) Structura – materialele metalice cu structuri simple,
omogene, sunt mai rezistente la coroziune

4
 c) Mărimea grăuntelui cristalin – cu cât acesta este mai
mare cu atât viteza de coroziune este mai mare
d) Starea suprafeţei – o suprafaţă cu rugozităţi, rizuri,
fisuri, se corodează mai repede decât una netedă
sau lucioasă
e) Tensiunile mecanice – un material metalic în care
există tensiuni mecanice remanente se corodează
mai repede decât unul detensionat

4.2. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII

Mărirea rezistenţei materialelor metalice poate fi realizată prin mai multe

procedee, după cum urmează:

4.2.1. Alierea cu elemente rezistente la coroziune

Alierea oţelului cu crom asigură o rezistenţă mare la coroziune in toate tipurile

de medii corozive (vezi figura). Oţelurile inoxidabile şi anticorozive sunt foarte
scumpe, deci vor fi utilizate numai atunci când acţiunea agentului corosiv este
deosebit de puternică.

Influenţa conţinutului de crom asupra rezistenţei la coroziune a oţelului în

diferite medii

Acoperiri anticorozive nemetalice sau metalice

Pentru acoperiri nemetalice se folosesc următoarele materiale:

5
 - UNSORI: pentru conservarea temporară în vederea depozitării sau
transportului. Se folosesc: vaselina vâscoasă, vaselina grafitată,
gudronul sau uleiul ars.

- VOPSELE: cele mai bune anticorozive sunt cromaţii sau miniul de

plumb (acesta este foarte bun pentru că realizează un mediu alcalin
care întârzie coroziunea); vopselele prezintă dezavantajul că după
un anumit timp, relativ scurt, se exfoliază sau crapă, necesitând o
nouă vopsire.

- LACURI: de celuloid care se folosesc la maşinile de precizie, iar

cele pe bază de nitroceluloză la autovehicule, mobilă metalică, etc.

- BITUMURI: smoală, asfalt, catran, se folosesc la protejarea ţevilor şi

a conductelor.

- CAUCIUCUL, BACHELITA: care formează straturi cu bune

proprietăţi protectoare (rezervoarele de acid clorhidric – sunt din
tablă de oţel căptuşită cu cauciuc).

- EMAILURI: substanţe depuse prin topire care aderă la suprafaţa

metalică având aspect sticlos şi prezentând dezavantajul ca sunt
fragile (amestec topit de feldspat, cuarţ, oxizi de nichel, cobalt, zinc,
etc).

- STRATURI DE OXIZI ARTIFICIALI: brumarea – oxidarea pe cale

chimică a suprafeţelor din oţel completată cu ungerea cu vaselină
sau cu uleiuri minerale; eloxarea – oxidarea pe cale chimică a
suprafeţelor din aluminiu însoţită şi de colorare.

- STRATURI DE FOSFAŢI: obţinuţi prin introducerea metalului în

soluţii acide de fier, de zinc sau de mangan.

Pentru acoperiri metalice se folosesc următoarele procedee:

- SCUFUNDAREA: în baia de metal topit (se folosesc metale cu

rezistenţă la coroziune şi temperaturi joase de topire): staniul,
pentru cositorirea cutiilor de conserve şi a vaselor de cupru;
plumbul, pentru robinete, ţevi şi retorte în industria chimică; zincul,
pentru acoperirea tablelor şi a ţevilor (operaţiune numită zincare).

- PULVERIZAREA: cu zinc, aluminiu, plumb, staniu, care constă în

împrăştierea unui strat de metal topit, pe suprafaţa pieselor cu
ajutorul unui jet de aer comprimat; pelicula obţinută, deşi are un
aspect poros, este rezistentă la coroziune.

- PLACAREA: care constă în îmbinarea prin presare a două metale

sau aliaje diferite sub formă de plăci sau table; astfel se obţin plăci
bimetalice în care materialul de bază (oţel obişnuit) este acoperit cu

6
 o foaie mai subţire de metal sau aliaj anticoroziv (aluminiu, nichel
sau oţel inoxidabil).

- ACOPERIREA GALVANICĂ: se realizează prin depunerea

electrochimică a unui strat subţire de metal anticoroziv pe piesele
din oţeluri obişnuite; grosimea stratului depus este de numai câteva
sutimi de milimetrii; prin această metodă se fac acoperiri cu crom,
nichel, cupru, cadmiu, aur, argint, etc.

- ACOPERIREA PRIN DIFUZIUNE: se execută la temperaturi înalte,

prin tratamente termochimice, conferindu-se pieselor rezistenţă la
oxidare la cald (cromizare, aluminizare) sau, în medii acide
(silicizare).

Protecţia anticorozivă a corpului navei, obiectelor şi

pieselor folosite la navă

Obiectele şi piesele folosite la navă sunt protejate împotriva coroziunii prin

zincare şi cadmiere, grosimea stratului protector fiind de ordinul micrometrilor.

Grupa de Natura mediului agresiv (coroziv) Grosimea minimă a

solicitări stratului (μm)
Zn şi Cd
1 Acţiunea continuă a apei de mare 48
2 Acţiunea temporară a apei de mare 24
3 Acţiunea stropilor de apă de mare 12
4 Acţiunea aerului marin 6

 Protecţia anticorozivă a corpului navei se face prin aplicarea unui prim strat de
MINIUM DE PLUMB (drept grund), după care se aplică un strat de VOPSEA
ANTICIROZIVĂ.
 Un aspect deosebit îl prezintă măsurile care se iau în vederea protecţiei
ELECTROCHIMICE a corpului navei.

Metode de protecţie:

1) Metoda catodică
2) Metoda anodică (galvanică)

Metoda catodică constă în crearea unui circuit electric artificial între o sursă
exterioară de curent continuu şi doi electrozi:
- ANODUL: alcătuit din oţel moale, grafit sau fontă silicioasă
- CATODUL: se leagă la corpul navei
Prin circuitul artificial astfel creat anodul se corodează, iar corpul navei
rămâne necorodat.

7
 Această metodă este dezavantajoasă în primul rând prin faptul că necesită o
sursă permanentă de curent continuu şi în al doilea rând operaţiunea de conectare a
cablurilor la corpul navei este destul de dificilă.

Metoda anodică (galvanică) este mai folosită pentru că este mai eficientă,
fiind independentă de o sursă de energie electrică. Aici corpul navei reprezintă
CATODUL, iar electrodul special (instalat pe corpul navei) constituie ANODUL
(confecţionat din aliaj de zinc, magneziu sau aluminiu şi montat pe chilele de ruliu
bolta pupa). Cantitatea de electrozi necesară pentru asigurarea protecţiei se
determină prin calcul.
Din motive constructive, dimensiunile electrozilor se limitează la
80-120 mm grosime şi la 1000-1500 mm lungime. Electrozii se fixează prin sudare
sau prin prezoane.

4.2.4. Măsuri de protecţia muncii privind maţagonirea şi

piturarea

a) personalul angrenat în efectuarea acestor lucrări va fi dotat şi va purta

echipamentul de protecţie compus din: mănuşi protecţie, cască, ochelari,
combinezon sau salopetă, bocanci cu talpă aderentă, căşti antifon, mască
contra prafului. Personalul care lucrează cu instalaţia de sablat va fi dotat cu o
mască în care se livrează aer, şorţ, apărători picioare, cizme, mănuşi lungi.
b) Sculele utilizate vor fi verificate înainte de fiecare lucrare, maţagoanele şi
raşchetele vor fi ascuţite, se va verifica motocompresorul, starea furtunelor de
aer, a filtrelor cuvei de nisip, conexiunile turbinei electrice, conexiunile furtunelor
de aer la distribuitor şi utilizatori.
c) Uneltele de mână cu acţionare pneumatică vor fi dotate cu dispozitive de
reglare şi limitare a turaţiei
d) Uneltele de mână folosite la bordul tancurilor petroliere vor fi confecţionate din
materiale care să nu producă scântei prin lovire sau frecare.
e) În cazul lucrului la înălţime (catarge, coş evacuare) persoanele care lucrează
vor fi asigurate cu centuri de siguranţă. Toate sculele de mână (raşchete,
maţagoane, pene) vor fi legate cu saula. Dacă se utilizează scaunul de catarg,
şocarele de legătură ale acestuia vor fi verificate să nu fie roase sau putrede şi
vor fi voltate de obiecte care oferă siguranţă.
f) Dacă se lucrează în afara bordului, persoanele care efectuează lucrări vor purta
vesta de salvare, centura de salvare şi vor fi asiguraţi cu şocare. De asemenea,
scaunul de catarg sau schela pe care se stă în timpul lucrului vor fi verificate
amănunţit. În radele porturilor în care se ştie că există rechini schela nu va fi
coborâtă la mai puţin de 2 m de la suprafaţa apei. Persoanele de pe schele vor
fi supravegheate în permanenţă de şeful de echipaj şi restul personalului care
nu participă la lucrarea din afara bordului, aceştia vor fila sau vira şocarele după
cererea celui aflat pe schelă. Un colac de salvare va fi pregătit în dreptul
schelei. La lucrul pe schele suspendate nu vor fi admişi oameni greoi,
persoanele în vârstă, marinarii stagiari şi cei care din cauza unor afecţiuni nu
pot lucra.
g) Dacă se lucrează deasupra magaziilor navei, acestea vor fi închise. Dacă nu se
pot închide, locul va fi protejat cu plase.

8
h) Lucrările care se execută în tancuri (apă, balast, combustibili) vor fi admise
numai după ce aceste spaţii au fost foarte bine ventilate, fie natural, fie utilizând
ventilatoare. Nici o lucrare în aceste spaţii nu va fi începută până nu se
eliberează certificatul de permisiune intrare în tancuri (certificat care atestă lipsa
gazelor şi existenţa unei atmosfere propice desfăşurării diferitelor lucrări). Nu
vor fi folosiţi marinarii care au afecţiuni cronice respiratorii, alergii la substanţe
chimice, claustrofobie, afecţiuni cardiace, conjunctivite. Dacă se vopseşte în
tancuri este indicată utilizarea măştii de gaze. Pe perioada lucrului toate gurile
de aerisire ale tancurilor vor fi deschise, interzicându-se orice lucrări cu sudură
sau flacără deschisă.
i) Iluminatul tancurilor va fi asigurat cu lămpi antiexplozive.
j) Înaintea începerii oricăror lucrări se va efectua instructajul de protecţia muncii
specific lucrării care urmează a fi efectuată, se vor pregătii şi verifica toate
sculele şi echipamentul de protecţie şi siguranţă sub directa supraveghere a
şefului de echipaj şi a conducătorului lucrării.
k) Pe perioada lucrărilor va fi pregătită trusa de prim ajutor pentru intervenţia
rapidă în caz de necesitate, personalul va primi suplimentar lapte, apă minerală.
Dacă se lucrează pe catargul pupa pe care sunt montate antenele radar, o
plăcuţă de avertizare va fi aplicată în comanda de navigaţie pentru a nu porni
radarele şi nici sirena navei.
l) La sfârşitul lucrărilor din ziua respectivă, toate sculele vor fi strânse şi
depozitate într-un loc, de asemenea verificându-se starea lor. Sculele
necorespunzătoare, deformate, ştirbite sau improvizate nu sunt admise a fi
utilizate. Ciocanele şi periile pneumatice se păstrează în soluţii decapante
(diluant + petrol) şi nu se lasă necurăţate deoarece se blochează.
m) Nici un membru din echipaj nu va fi lăsat să înceapă lucrul dacă nu este echipat
corespunzător şi nu şi-a însuşit modul de efectuare al lucrării respective,
normele de protecţia muncii. Fiecare membru al echipajului care participă la
lucrare semnează de luare la cunoştinţă asupra normelor de protecţie.
n) În activitatea de navigaţie, protecţia muncii se efectuează în mai multe etape:
instructajul general / instructajul la locul de muncă / instructajul periodic (lunar) /
instructajul zilnic / instructajul în cazul schimbării condiţiilor de muncă.