Prof. inv. primar.

MONICA STOICA
 La 12 ani, a fost primul care a incalecat pe Bucefal, un cal sălbatic ce-i aparţinea
tatălui sau, regele Filip al II-lea, un cal pe care nimeni nu reuşise vreodată să-l
stăpânească: Bucefal, un cal cu o înfăţişare frumoasă, negru cu o stea albă în frunte, mai
mare în comparaţie cu ceilalţi cai din vremea sai. Un scriitor grec spunea că Bucefal avea
un ochi albastru. Era insă îndărătnic şi sălbatic din fire. Alexandru voia cu orice preţ să-l
îmblânzească. Încerca aceasta de trei luni şi, cu toate mângâierile şi şoaptele prieteneşti,
nu izbutise să-l încalece nici o clipă. Într-o zi, privind la sălbaticul său prieten, Alexandru
îşi dădu seama că acel cal îşi ţinea capul plecat, aproape ascuns între picioare. Acestea se
petreceau sub soarele arzător al amiezii.
Cugetând un pic, Alexandru îşi aminti că Bucefal
făcea mereu aşa în zilele însorite şi niciodată seara sau
în zilele urâte. El considerase că era mai uşor să încerce
să-l îmblânzească în zilele înnorate. Dintr-odată, îi veni
o idee: „Poate că îi este teamă de soare." Când soarele
strălucea mai tare pe cer, Alexandru sări înaintea lui
Bucefal, îi prinse bine capul în mâini şi, cu toată puterea,
îl făcu să şi-l ridice spre cer. Ochii calului se aţintiră pentru
prima dată spre soare.
 Alexandru îşi dădu seama că nu
mai fulgerau ca înainte, ci deveneau tot
mai blânzi. Păreau chiar că ar surâde.
Atunci când tânărul slăbi strânsoarea,
capul calului rămase ridicat, mândru şi
liniştit. Alexandru scăpă un strigăt de
uimire, îl îmbrăţişă, îl încălecă dintr-o
săritură şi o porni nebuneşte la galop
prin câmpiile Macedoniei.
Bucefal învinsese teama de a
privi la soare. De acum oamenii aveau
să îl înspăimânte şi mai puţin.
După ce a muncit suficient cu
el, a ajuns galopând în faţa tatălui său.
„Trebuie să cauţi şi tu un regat mai
mare care să ţi se potrivească“ a spus
tatăl său. „Macedonia este prea mică
pentru tine“. De atunci, Bucefal accepta
un îngrijitor să-l antreneze, dar nu se
lăsă încălecat decât de Alexandru, ba
chiar se spune că îngenunchea puţin
pentru a-i face stăpânului său
încălecarea mai uşoară.
...Suntem în anul 336 .I.H.
-În Macedonia , în nordul
Greciei, un prinţ de 20 de ani
se urcă pe tron.
E frumos, puternic, deştept,
ambiţios.
Este Alexandru.
 La vârsta de 20 de ani îi învinge pe greci.

SOLDAT GREC
FALANGA MACEDONEANA
(O TACTICA DE LUPTA-
GRUPAREA SOLDATILOR)
SOLDATI GRECI
SOLDA TI PERSI
SOLDATI PERSI
 LUPTATORI EGIPTENI

TEMPLU EGIPTEAN
 RUINELE BABILONULUI

GRADINILE SUSPENDATE ALE

BABILONULUI
 După 8 ani de războaie şi
aproximativ 18 000 de km
parcurşi pe jos, obosiţi şi
înfometaţi, soldaţii lui
erau epuizaţi. Numai
Alexandru era neobosit
şi dornic de victorii.
 Faţă în faţă cu regele
Indiei, care era un gigant
de peste 2 metri, armata
lui Alexandru s- a trezit
în faţa unei armate
inedite, de elefanţi.
 A fost o luptă crâncenă
şi inegală. Bucefal, care
avea 30 de ani, la
sfârşitul zilei a murit din
cauza rănilor. A fost
înmormântat cu onoruri
militare, iar în acel loc
Alexandru a fondat
cetatea Bucefalia.
 Totuşi, din nou,
Alexandru cel Mare este
cel care învinge.