Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si

Dezvoltare Rurala
Specializarea: Inginerie Economica in Agricultura
Grupa 8304
Anul lll
Student: Vlad Claudia Elena

ENERGII REGENERABILE

Energii regenerabile sunt considerate în practică, energiile care provin din

surse care fie că regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic
inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de
energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese
naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor
curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de
către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile
includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea
combustibililor fosili, așa cum ar fi țițeiul, cărbunele și gazele naturale.
Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor
respective și sunt considerate în general (a se vedea
teoria academicianului român Ludovic Mrazec de formare anorganică a
țițeiului și a gazelor naturale) ne-regenerabile. Dintre sursele regenerabile
de energie fac parte:

 energia eoliană, uzual exprimat - energie de vânt

 energia solară
 energia apei
 energia hidraulică, energia apelor curgătoare
 energia mareelor, energia flux/refluxului mărilor și oceanelor
 energie potențială osmotică
 energia geotermică, energie câștigată din căldura de adâncime a
Pământului
 energie de biomasă: biodiesel, bioetanol, biogaz
Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând
servi la generarea curentului electric, producerea de apă calde, etc.
Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă
și concretă care arată că se investește insistent în această, relativ nouă,
ramură energetică.

Energia eoliana  este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La

început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost
folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru
diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt.
Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea
î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene,
construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite
atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor,
mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor
de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au
evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988),
devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate.
[1]
 Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de
apă de la mare adâncime.[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă
energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre
de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai
multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în
activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010,
capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate
turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5%
din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a
mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în
întreaga lume.[3][4]
Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene
sunt China, Statele Unite, Germania și Spania. La începutul anului 2011,
ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24%
în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10%
în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3%
în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau
peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.

Morile de vânt persane

Morile de vânt persane aveau palete făcute din mănunchiuri de trestie, care
se învârteau în jurul unei axe verticale și erau folosite la măcinarea
grăunțelor. Ele au început să fie folosite de perși din secolul al VII-lea î.Hr.
Morile de vânt medievale europene

Reprezentare medievală a unei mori de vânt

Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în
nordul Franței și în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi
în Belgia, Germania și Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a
drena (asana) zonele mlăștinoase pentru a le face locuibile de către Jan
Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat.
Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la
tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei,
presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră
pentru vopselele de pictat.
Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul
unor axe orizontale, spre deosebire de perși care mergeau pe principiul
unor axe verticale.
Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și
ocazional mai existau și cu șase. Treptat multe din aceste mori de vânt
europene au ajuns să aibă două sau trei nivele interioare unde bunurile
(grăunțele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate.
La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW
de putere mecanică dar la momentul de vârf al evoluției lor, sfârșitul sec al
19-lea, ele au ajuns să producă aproximativ 1500 MW. Acest nivel nu a fost
depășit până în 1998.
Morile de vânt americane pentru ferme
Morile de vânt americane pentru ferme se foloseau pentru pomparea de
apă de la mare adâncime, fiind folosite în agricultura americană în vestul
Statelor Unite.
Eficiența rotorului s-a dublat grație îmbunătățirilor paletelor- acum din
metal- realizate de inginerul american Thomas Perry, la sfârșitul anilor
1800. Omul de afaceri american La Verne Noyes a construit cea mai de
succes moară de vânt pentru ferme, Aermotorul, grație unor palete de
metal foarte speciale. Aceasta s-a dovedit așa eficientă încât a revoluționat
morile de vânt pentru ferme și se folosește și în zilele noastre.
Morile de vânt americane au rămas memorabile prin siguranța și eficiența
lor în capacitatea de a pompa apă de la mare adâncime. Totuși ele produc
aproximativ o zecime din puterea unei turbine eoliene echivalente ca
mărime. Astfel ele nu sunt potrivite pentru generarea de electricitate.
Morile de vânt pentru ferme au fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea.
Mai mult de 1 milion de asemenea mori sunt încă în funcțiune în lume.
Între 1850- 1970 au fost construite peste 6 milioane în Statele Unite.
Turbinele eoliene moderne
Turbine eoliene, Germania
Dorința de electrificare a gospodăriilor de-a lungul Great Plains din anii 30
a impulsionat dezvoltarea de turbine eoliene battery-charging. Așa-
numitele windchargers au premers turbinelor eoliene cu 2 sau trei palete
actuale, folosite pentru furnizarea de electricitate pentru reședințele
îndepărtate și pentru a asigura electricitate satelor din țările în curs de
dezvoltare.
Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de
valorificare a energie eoliene ca o sursă verde, alternativă de electricitate.
Turbinele de vânt uzuale moderne generează între 250-300KW putere,
aproape de 10 ori mai mult ca turbinele tradiționale europene de aceeași
mărime.
Turbine Maglev
Turbinele Maglev folosesc o tehnologie inventată de savantul Nikola
Tesla și perfecționată de cercetătorii americani, presupunând
utilizarea magneților permanenți pentru rotirea paleților morii de vânt.
Americanii au precizat că, în principiu, este vorba de un sistem asemănător
funcționării celebrelor trenuri Maglev care merg pe pernă magnetică .„Este
o tehnologie unică în lume care are foarte multe avantaje și aproape niciun
dezavantaj. Eficiența este de 95%, centrala produce de la o viteză a
vântului de 1,5 m/s până la viteze foarte mari de 40 m/s, iar noi garantăm o
cantitate constantă de energie produsă lunar. Plus o garanție de 25 de ani
pe instalație în care vom repara orice problemă ar putea să apară”, a
declarat Milorad Savkovik, reprezentantul pentru Balcani al companiei
americane Strong Sales. Un MW instalat al turbinelor Maglev va costa
aproximativ la fel ca un MW al unei eoliene clasice – 1,7 milioane de euro.
Un prototip de 5 MW funcționează în statul New York. Mai există însă și o
centrală de 100 de MW făcută pentru Pentagon, dar Armata Americană
păstrează secretul asupra rezultatelor ei. Potrivit estimărilor făcute de
Autoritatea pentru Energie din SUA, în următorii 10 ani o cincime din
energia Americii va fi produsă în centrale Maglev. Principiul după care se
ghidează centrala este levitația magnetică care face ca paleții agregatului
eolian să plutească în aer, fără rulmenți. Turbinele funcționează datorită
fluxului magnetic permanent. Acești magneți permanenți sunt compuși
dintr-un metal rar denumit "neodim", care nu-și pierde energia prin frecare,
fiind utilizat pentru rezonanța magnetică iar de către NASA în zborurile
spațiale .

Aspecte tehnico-ecologice
Fundamentul energiei eoliene moderne

Fermă eoliană de turbine de 7,5 MW, Estinnes, Belgia

Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform,
fapt care creează mișcări de aer. Energia cinetică a vântului poate fi
folosită pentru a roti turbine capabile de a genera electricitate.
Mărimea turbinelor eoliene

Ferma eoliană în Tehachapi, California

Turbinele eoliene pot fi împărțite în trei clase: mici, medii și mari. Turbinele
eoliene mici sunt capabile de generarea a 50-60 KW putere și folosesc
rotoare cu diametru între 1–15 m. Se folosesc în principal în zone
îndepărtate, unde există un necesar de energie electrică dar sursele
tradiționale de electricitate sunt scumpe sau nesigure.Unele mici turbine
sunt așa compacte încât pot fi cărate în locații îndepărtate pe
spatele calului.
Cele mai multe dispozitive eoliene sunt turbinele de dimensiune medie.
Acestea folosesc rotoare care au diametre între 15–60 m și au o capacitate
între 50-1500 KW. Cele mai multe turbine comerciale generează o
capacitate între 500KW-1500KW.
Turbinele eoliene mari au rotoare care măsoară diametre între 60–100 m și
sunt capabile de a genera 2-3 MW putere. S-a dovedit în practică că
aceste turbine mastodont sunt mai puțin economice și mai puțin sigure în
raport cu cele de dimensiune medie. Turbinele eoliene mari produc până la
1,8 MW și pot avea o paletă de peste 40 m, ele fiind plasate pe turnuri de
80 m.
Unele turbine pot produce 5 MW, deși aceasta necesită o viteză a vântului
de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puține zone pe pământ
au aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la
altitudini mai mari și în zone oceanice.
Siguranța energiei eoliene

Mori de vânt, Mykonos, Grecia

Energia eoliană este o energie curată și regenerabilă dar este intermitentă,
având variații în timpul zilei și al anotimpului, și chiar de la un an la altul.
Turbinele eoliene funcționează cam 60% din an în regiunile cu vânt. Prin
comparație, uzinele de cărbune funcționează la circa 75-85% din întreaga
capacitate.
Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp, acest procent
crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
În cazurile în care turbinele eoliene sunt conectate la mari rețele de
electricitate, caracterul intermitent al energiei eoliene nu afectează
consumatorii. Zilele fără vânt sunt compensate prin alte surse de energie
cum ar fi uzinele de cărbune sau uzinele hidroelectrice care sunt conectate
la rețea.
Oamenii care locuiesc în locuri îndepărtate și care folosesc electricitatea de
la turbinele eoliene utilizează adesea baterii sau generatoare de rezervă
pentru asigurarea energiei în timpul perioadelor fără suficient vânt.
Cele mai multe turbine eoliene comerciale sunt offline (pentru întreținere
sau reparații) mai puțin de 3 % din timp, fiind, așadar, la fel de sigure ca și
uzinele convenționale de energie.
Turbinele eoliene au reputația de a fi longevive. Multe turbine produc
energie de la începutul anilor 80. Multe mori de vânt de fermă americane
sunt folosite de generații întregi. Unele mori de vânt tradiționale europene
ating venerabila vârstă de 300 de ani.

Potențialul mondial al energiei eoliene

Cea mai mare parte din ferma eoliană de 619 MW San Gorgonio Pass
Wind Farm, a patra ca mărime din Statele Unite, la capătul vestic al
Coachella Valley, California
Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure
de cinci ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de
exploatare ar necesita 12,7 % din suprafața Pământului (excluzând
oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar
fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau
în considerare îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice
utilizate.
Creșterea ponderii energiei eoliene în lume
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de
vânt se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa
de energie cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani. În ultimii 10 ani,
utilizarea energiei eoliene a consemnat un progres deosebit. Astfel, între
1995 – 2005, rata anuală de creștere a fost de cca 30%, conducând la o
putere instalată totală nouă de 32.000 MW, adică dublu decât în domeniul
energiei nucleare din aceeași perioadă.
Top țări energie eoliană

Turbine eoliene lângă Copenhaga, Danemarca

China a ajuns lider mondial în ceea ce privește capacitatea instalată în
ferme eoliene, devansând Statele Unite, potrivit unui raport al Wind Energy
Association (Asociația Energiei Eoliene-nr) și citat de Reuters, la 11 iunie
2011. La această dată China a ajuns la circa 45.000 MW instalați în mori
de vânt, după ce în 2010 a adăugat 18.900 MW. În SUA s-au adăugat doar
5.116 MW iar totalul a ajuns la 40.000 MW, de ajuns cât să furnizeze
energie pentru 10 milioane de locuințe. În 2009 Statele Unite
devansase Germania la producția de energie eoliană. În lume cele mai
mari producătoare de energie eoliană sunt: China (44.733 MW), Statele
Unite (40.180 MW), Germania (27.215 MW), Spania (20.776
MW), India (13.065 MW), Italia (5.797 MW), Franța (5.560 MW), Marea
Britanie (5.203 MW), Canada (4.008 MW), Danemarca (3.734 MW).
La sfârșitul anului 2010 prețul unei turbine eoliene chinezești nu depășea
600.000 de dolari pe MW, în timp ce turbinele de proveniență occidentală
ajungeau la peste 800.000 de dolari pe MW.
Cea mai mare fermă eoliană din lume (2010) este The Roscoe Wind
Complex (Statele Unite, Texas), cu o capacitate de 781 MW, capabilă de a
oferi electricitate pentru 230 000 gospodării. Ea are 627 turbine, a costat 1
miliard de dolari, construcția ei a început în 2007 și se întinde pe 100 000
acri de teren  Prin comparație o uzină de cărbune generează în medie 550
MW.
Energia eoliană în Europa

Windsurfing
Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea
țărilor, producția energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și
2006, ajungându-se ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în
consumul total de energie să fie
semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%). Ponderea
energiei eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011,
de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10%
în Irlanda și Germania și 5,3% la nivelul UE, iar în România de numai
1,6%.
La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producție energetică a
turbinelor eoliene era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit datelor
de la finele anului 2010 Germania are cea mai mare capacitate de
producție de energie eoliană din UE, de 27.214 MW, urmată de Spania, cu
20.676 MW, iar apoi, la mare distanță, de Italia (5.797 MW) și Franța
(5.660 MW).
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia cu
cea mai mare producție electrică din Spania, potrivit Rețelei Electrice din
Spania (REE), cu 21 % din totalul cererii de electricitate din Spania. Pe
locurile următore: energia nucleară (19%), energia hidraulică (17,3%),
ciclurile combinate (17,2%), termocentralele pe cărbune (12,9%) și energia
solară (2,6%). Mulțumită aportului energiei eoliene, s-a evitat importarea de
hidrocarburi în valoare de 250 de milioane de euro și emisia de 1,7
milioane de tone de CO2, adică echivalentul plantării a 850.000 de copaci.
[17][18]

În anul 2011, pentru construcția unei capacități de producție energetice

eoliene de 1 MW, este necesară o investiție de 1,5 – 1,7 milioane de euro.
În prezent, parcul eolian Whitelee din Scoția este cel mai mare parc eolian
terestru din Europa.

Turbine de vânt, Vendsyssel, Danemarca

Energia eoliană în România[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Energia eoliană în România.
În sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia),
Energias de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables (Spania)
CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, județul Constanța, 90 dintre ele
fiind deja legate la rețeaua națională de energie electrică. Eolienele au cca
100 m înălțime. Turbinele pentru parcul eolian construit de CEZ sunt livrate
de către gigantul industrial american General Electric.
Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare investitor în
energie eoliană la nivel mondial, a terminat construcția unui parc eolian de
69 MW la Cernavodă, în mai 2011. Energia poate alimenta 70 000 de
gospodării și a costat 200 milioane de dolari. La această dată
în Dobrogea sunt construite deja parcuri eoliene care însumează 600MW.
în 2009 erau instalați doar 14 MW. În 2010, în centralele eoliene erau
instalați în total 462 MW. România a ajuns, în 2011, la 850 MW instalați în
total în eolian (adică o putere mai mare decât cea a unui reactor nuclear de
la Cernavodă). Un MW instalat costă 1,6 milioane de euro.
La începutul anului 2012, în Dobrogea există peste 500 de turbine
eoliene. Cehii de la CEZ, portughezii de la EDP sau italienii de la Enel au
investit în energie eoliană în Dobrogea.
În România, la începutul anului 2012, există peste 1000 de turbine eoliene
care produc 3% din totalul de energie] Investițiile în eoliene au creat până
acum 1000 de locuri de muncă.
Eolienele din România produc, în medie 150 - 200 de megawați-oră. Costul
energie eoliene este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori
mai mult față de energia produsă de hidrocentrale.
Potrivit hărții energiei "verzi", potențialul României cuprinde 65% biomasă,
17% energie eoliană, 12% energie solară, 4% microhidrocentrale, 1%
voltaic + 1% geotermal. În România, cu excepția zonelor montane, unde
condițiile meteorologice dificile fac greoaie instalarea și întreținerea
agregatelor eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de 4 m/s se
regăsesc în Podișul Central Moldovenesc și în Dobrogea. Litoralul prezintă
și el potențial energetic deoarece în această parte a țării viteza medie
anuală a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona litoralului, pe termen
scurt și mediu, potențialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000
MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.
Pe baza evaluării și interpretării datelor înregistrate, în România se pot
monta instalații eoliene cu o capacitate de până la 14.000 MW, ceea ce
înseamnă un aport de energie electrică de aproape 23 000
GWh/an. Potrivit unui studiu al Erste Group, potențialul eolian al țării,
estimat la 14.000 de MW, este cel mai mare din sud-estul Europei și al
doilea din Europa.
Transelectrica a avertizat că în sistemul național pot fi preluate turbine
eoliene de maximum 4.000 de MW, în contextul în care a primit cereri de
racord la rețea pentru proiecte de peste 30.000 de MW, din care 8.000 de
MW au deja contracte semnate.

Comparații cu alte resurse energetice

Avantaje
În contextul actual, caracterizat de creșterea alarmantă a poluării cauzate
de producerea energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce
mai importantă reducerea dependenței de acești combustibili.
Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluție foarte bună la problema
energetică globală. Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu
numai producerii de energie, dar prin modul particular de generare
reformulează și modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor.
Energia eoliană în special este printre formele de energie regenerabilă care
se pretează aplicațiilor la scară redusă.

 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanțe

poluante și gaze cu efect de seră, datorită faptului că nu se ard
combustibili.

 Nu se produc deșeuri. Producerea de energie eoliană nu implică

producerea nici unui fel de deșeuri.

 Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul energiei

electrice produse în centralele eoliene moderne a scăzut substanțial în
ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie chiar mai mici decât în cazul
energiei generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în considerare
externalitățile negative inerente utilizării combustibililor clasici.
În 2004 prețul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime față de cel din
anii 1980, iar previziunile sunt de continuare a scăderii acestora deoarece
se pun în funcțiuni tot mai multe unități eoliene cu putere instalată de mai
mulți megawați.

 Costuri reduse de scoatere din funcțiune. Spre deosebire de

centralele nucleare, de exemplu, unde costurile de scoatere din
funcțiune pot fi de câteva ori mai mari decât costurile centralei., în cazul
generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funcțiune, la capătul
perioadei normale de funcționare, sunt minime, acestea putând fi
integral reciclate.
Dezavantaje

Fermă de energie eoliană în Tarifa, Spania

Principalele dezavantaje sunt: resursa energetică relativ limitată,
inconstanța datorată variației vitezei vântului și numărului redus de
amplasamente posibile. Puține locuri pe Pământ oferă posibilitatea
producerii a suficientă electricitate folosind energia vântului. La început, un
important dezavantaj al producției de energie eoliană a fost prețul destul de
mare de producere a energiei și fiabilitatea relativ redusă a turbinelor. În
ultimii 25 de ani, eficacitatea energetică s-a dublat, costul unui kWh produs
scăzând de la 0,70 euro la circa 0,32 euro în prezent.] Un alt dezavantaj
este și "poluarea vizuală" - adică faptul că au o apariție neplăcută - iar altul
ar fi faptul că produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). De
asemenea, se afirmă că turbinele afectează mediul și ecosistemele din
împrejurimi, omorând păsări și necesitând terenuri mari virane pentru
instalarea lor. Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de
vânt au o apariție atractivă stilizată, că mașinile omoară mai multe păsări
pe an decât turbinele și că alte surse de energie, precum cărbunele, sunt
cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece creează poluare și duc
la efectul de seră.
De asemenea, există un risc mare de distrugere în cazul furtunilor.

Mașini eoliene
Doi inventatori germani au călătorit 5.000 de km de-a lungul Australiei, într-
o mașină-prototip ce se încarcă cu ajutorul vântului. Călătoria de 3
săptămâni de la Perth la Sydney i-a costat doar 16 dolari australieni,
echivalentul a 50 de RON. Autovehiculul numit Wind Explorer poate
parcurge 100 km cu jumătate din cantitatea de curent electric necesară
funcționării unei mașini de spălat. Cei doi inventatori spun că mașina lor
este primul autovehicul autonom pe bază de vânt. Mașina funcționează cu
baterii de litiu-ion ce se încarcă cu ajutorul unei turbine mobile folosite
noaptea. De asemenea, pentru acumularea de energie suplimentară, cei
doi au folosit și zmeie. Wind Explorer cântărește 200 de kg și poate atinge
viteze de 88.5 km/h. Grație acestui test, Wind Explorer a devenit primul
vehicul eolian ce a traversat un continent.[43][44]
Richard Jenkins, un inginer britanic, a stabilit un nou record mondial pentru
mașini eoliene care se deplasează pe pământ: 126 mph (202,9 km/h) cu
mașina sa numită Greenbird. Fostul record aparținea lui Bob Schumacher
cu 116 mph, în 1999, cu mașina Iron Duck. Jenkins a spus că i-au trebuit
zece ani să construiască mașina. Vehiculul cântărește 600 kg.