RECENZIE

Titlu: Parenting necondiționat. De la recompense și pedepse la iubire și înțelegere

Autor: Alfie Kohn
Editura: Multi Media Est Publishing
Anul apariției: 2014
Traducere: Monica Cristina Losonti
Număr pagini: 224
ISBN: 786-069-3563-0-2
„Nimic din această carte nu ar trebui interpretat drept o invitație de a ne relaxa total și a-i lasă pe
copii să se crească ei singuri. Am putea spune că este de datoria noastră să deținem controlul, și
anume să creăm un mediu sănătos și sigur, să oferim îndrumare și să stabilim limite; dar nu este
nicidecum datoria noastră să controlăm, adică să solicităm obediență absolută, să ne bazăm pe
exercitarea unei presiuni sau să reglăm toate detaliile vieții copiilor. De fapt, deși pare paradoxal,
datoria noastră este să controlăm modul în care îi ajutăm pe copii să preia ei înșiși controlul asupra
propriei vieți. Scopul este să-i înzestram cu abilități, nu să-i determinăm să se conformeze, iar
metodele sunt bazate mai degrabă pe respect, decât pe constrangere”. (Parenting necondiționat,
pg. 58)
Alfie Kohn (născut la 15 octombrie 1957) este un autor și profesor american în domeniile
educației, părintilor și comportamentului uman. Este un promotor al educației progresiste și a
oferit critici ale multor aspecte tradiționale ale părintilor, ale conducerii și ale societătii americane
în general, atrăgand în fiecare caz cercetarea științelor sociale. Provocările lui Kohn fată de teoriile
și practicile pe care le-a acceptat pe scară largă l-au făcut o figură controversată, în special cu
behavioriștii, conservatorii și cei care apără practicile pe care le pune sub semnul intrebării, cum ar
fi utilizarea concurenței, programele de stimulare, disciplină conventională, temele și educația
traditională. Parenting necondiționat este prima carte a lui Kohn care se ocupă în primul rând de
creșterea copiilor, este o carte de parenting revoluționară care te face să pui la îndoială tot ceea ce
știai până acum. Subliniază un principiu important în parenting: disciplină se referă mai degrabă la
o relație corectă cu copilul tău, decât la deținerea unor tehnici corecte. - William Sears
Lucrarea cuprinde 224 de pagini şi este structurată în 10 capitole.
Idei extrase din prima jumătate a cărții:
1. Parentingul condiționat consideră iubirea părintească un privilegiu care trebuie câștigat.
Parentingul necondiționat consideră iubirea părintească „dar”. Eu mă afiliez concepției că
orice ființă are dreptul prin naștere la iubire și respect, adică iubirea părintească este
dintotdeauna și pentru totdeauna, indiferent dacă progenitura împlinește sau nu cerințele
și așteptările părintelui.
2. Copilul este privit că întreg, nu prin prisma comportamentului sau. Dacă ai un copil energic
(neastâmpărat) te-ai putea concentra pe această latură a lui și să pierzi din vedere cine este
el, restul calităților, abilităților.
3. Să nu învețe pentru note (competiție) - se referă la faptul că notele, în calitate de
recompense, deturnează adevăratul motiv al studiului. Astfel, copilul nu mai învață pentru

1
 a ști, ci pentru notă, și găsește variante creative de a obține o notă fără a ști (studiază
exclusiv ce se cere la examen, copiază).
4. Părinții pot obliga copiii să facă performanță în domenii de care nu sunt (sau nu au fost
măcar întrebați dacă sunt) interesați.
5. Modelul parental este preluat din familia de origine; cu cât conștientizăm mai puțin
procesul de preluare, cu atât suntem mai înclinați de a reproduce tiparele. Ciudat, ilogic,
tragic, mulți oameni care își critică părinții sfârșesc prin a crea familii neobișnuit de
asemănătoare cu cele din care au plecat.
6. Copiii nu devin răsfățați dacă sunt luați în brațe imediat ce încep să plângă. Copiii trebuie
întrebați în legătură cu decizii care îi privesc și pe ei (asta nu înseamnă că își joacă părinții
pe degete, ci că părinții își respectă copilul în calitate de ființă umană și nu îl tratează că pe
o legumă).
7. Nu ne putem aștepta de la copiii de o anumită vârstă să mănânce frumos în public sau să
tacă în public (sau să mulțumească pentru cadou la ziua lor, să nu plângă de oboseală și să
socializeze).
În capitolul 7 sunt prezentate principiile parentingului necondiționat, o să punctez câteva dintre
cele mai frecvențe:
1. Reflectați- însușirile copilului vostru care vă scot din sărite sunt de multe ori o reflexie a
propriilor însușiri neplăcute. Fiți sinceri cu voi înșivă în legătură cu motivele pentru care
faceți anumite lucruri.
2. Regândiți-va solicitările- poate sunt prea mari pentru vârsta respectivă sau poate miza nu e
așa importantă (cum ar fi patul care trebuie făcut neapărat).
3. Concentrați-va asupra obiectivelor pe termen lung: fie că cel mic vărsa laptele cu cacao,
face o criză de furie sau uită de teme, nu contează atât de mult în comparație cu ce faceți
voi pentru a-l ajută să devină o persoană verticală, responsabilă, plină de compasiune.
4. Puneți relația pe primul loc- comportamentele neadecvate sunt mai simplu de gestionat și
problemele mai ușor de rezolvat când copiii se simț suficient de în siguranță cu noi că să ne
explice motivele pentru care au făcut ceva greșit.
5. Schimbați-va perspectivă, nu doar acțiunile- părinții care iubesc necondiționat privesc un
comportament neadecvat drept o oportunitate de a-l învață ceva pe copil și nu că pe o
infracțiune.
6. RESPECT – nu-i minimalizați sentimentele de mânie, nu-i trivializati fricile, nu-l umiliți
vorbind despre el cu alți adulți că și cum nu ar fi de față, nu încercați să îl păcăliți
spunându-i că radeți cu el atunci când radeți de el.
7. Fiți autentic- nu ar trebui să pretindem că suntem mai competenți decât suntem; dacă o
dați în bară, recunoașteți și cereți-va scuze.
8. Vorbiți mai puțin, întrebați mai mult.
9. Țineți cont de vârstă copilului- schimbați strategiile pe măsură ce crește.
10. Când copilul face ceva, gândiți-va întotdeauna la cel mai întemeiat motiv- convingerile
noastre în legătură cu motivele respective pot genera o profeție auto împlinită.
Pare aproape absurd faptul că cele mai populare sfaturi și obiceiuri de parenting sunt de fapt și
cele mai dăunătoare. Pedeapsa, laudele, recompensele, time-ouț-ul, steluțele aurii, sistemul de
notare de la scoală, încurajarea competiției-toți acești factori sunt negativi. Și în ciuda faptului că
atunci când auzi chestiile acestea prima dată tinzi să le consideri aberante sau exagerate, autorul
explică extrem de logic și convingător ce se află în spatele lor, modul în care copiii percep acele
comportamente și motivele pentru care ar trebui să alegi alte variante. Teoriile pe care le propune
2
nu sunt pur și simplu niște idei care i-au venit peste noapte ci sunt bazate pe nenumărate studii
făcute peste tot în lume de-a lungul deceniilor de specialiști în psihologia copilului.
Una din nevoile de bază ale unui copil, conform argumentării lui Kohn, este cea de iubire
necondiționată, de a ști că vă fi acceptat, chiar dacă o da în bară sau nu se ridică la înălțimea
așteptărilor. Cu toate acestea, abordările convenționale în materie de creștere a copiilor, că
pedepsele (inclusiv time-ouț-urile), recompensele (inclusiv stimularea pozitivă) sau alte forme de
control, îi învață pe copii că sunt iubiți doar când ne fac pe plac sau ne impresionează. Kohn face
referință la o sumă de studii solide, dar în mare parte puțin cunoscute, care detaliază cât de
dăunător este să le dăm copiilor de înțeles că trebuie să ne câștige aprobarea. Acesta este mesajul
pe care îl primesc copiii de pe urmă tehnicilor de disciplinare clasice, deși nu este cel pe care
majoritatea părinților doresc să îl transmită.
Pentru mine a reprezentat o lectură revelatoare, atât din punct de vedere al copilului care am fost
cât și al adultului care va fi cândva părinte. Chiar dacă ați putea considera că aduce niște idei prea
ciudate, v-aș recomanda să îl parcurgeți. Sochează și intrigă în primă fază, dar veți descoperi că
este foarte pertinent și cred că îi veți da dreptate autorului în cele mai multe cazuri.
Finalul cărții este cea mai bună concluzie la acesta recenzie despre Parenting necondiționat – de
Alfie Kohn: “Este vreodată prea târziu să pornim în această călătorie? Evident, este imposibil să
știm cu siguranță, dar este o dovadă de curaj extraordinar să recunoști că poate fost pe un drum
greșit. loc de bine pentru fiecare dintre noi.”