Universitatea Bucureşti

Facultatea de Litere

Interviu cu un coleg

Realizat de: Tudose Mirela-Andreea

Anul I, Grupa 4
Specializarea: Comunicare şi relaţii publice
 Preliminarii teoretice

Ancheta reprezintă metoda cea mai utilizată în cercetarea sociologică şi

poate fi prin interviu sau pe bază de chestionar.

Printre avantaje se numără flexibilitatea, răspunsul „asigurat”, spontaneitatea

(se poate observa „prima reacţie”), controlul asupra succesiunii întrebărilor şi a
condiţiilor de răspuns, observarea comportamentului non-verbal, obţinerea de
răspunsuri foarte personale, precum şi faptul că face posibilă subtilitatea (de
exemplu: ghidul de interviu).

Există, de asemenea, o serie de dezavantaje: costul (timp, bani etc.), faptul că

nu se poate asigura anonimatul, identificarea anevoioasă a persoanelor potrivite
pentru a fi incluse în eşantion, dispoziţia (psihică/emoţională) din acel moment
a intervievaţilor, lipsa de standardizare (întrucât este dificil de comparat datele
între ele).

Interviul se foloseşte îndeosebi atunci când se doreşte realizarea unei

cercetări calitative, nefiind permis ca spusele intervievatului să fie reformulate
pentru a nu se pierde sensul iniţial al răspunsului acestuia. De asemenea, nu
trebuie pierdut din vedere faptul că acest răspuns poate conţine minciuni sau
erori, persoana intervievată poate omite anumite aspecte voluntar sau
involuntar.

Există trei modele distincte: pozitivism, emoţionalism şi constructivism.

Pozitivismul optează pentru interviuri ne-flexibile, cu întrebări standardizate. Se
are în vedere generarea de informaţii (fapte, credinţe etc.). Emoţionalismul
adoptă o poziţie umanistă, iar informaţiile sunt precedate de o observaţie
participativă. Datele obţinute furnizează înţelegerea autentică a experienţelor şi
sunt ne-structurate, non-directive, interviul fiind unul de adâncime.
Constructivismul presupune angajarea în construirea înţelesurilor. Se
concentrează asupra interacţiunii orientate, cu un subiect de sine-stătător care nu
reprezintă un obstacol în calea obţinerii autenticităţii.
 Interviu

1) Cum şi unde te vezi peste 5 ani?

R: Mă văd împlinită din punct de vedere profesional: cu studiile de licenţă şi

cele de master finalizate şi lucrând în domeniul pentru care m-am pregătit.
Nu mă văd mamă sau soţie atât de devreme, poate doar într-o relaţie
stabilă.

2) Dacă vrei să mergi la un interviu de angajare, cum te-ai îmbrăca? De ce?

R: Într-o cămaşă, o pereche de jeans sau pantaloni office, pantofi cu toc şi,
bineînţeles, o geantă. Aş adopta această ţinută pentru că eu consider că
prima impresie contează foarte mult şi poate aduce un plus în ochii
angajatorului.

3) Din experienţa ta de viaţă, crezi că felul în care arată cineva are legătură
cu succesul pe care îl are? Faci referire la aspectul fizic sau la haine?

R: Nu, nu consider că întotdeauna imaginea reflectă succesul pe care l-a

atins cineva. Mă refer în special la haine.

4) Ce e mai rău pentru succes? Să arăţi execrabil sau să fii prost pregătit
profesional?

R: Să fii prost pregătit profesional. Acest aspect este mult mai important în
obţinerea succesului din punctul meu de vedere. Există multe persoane care
îşi câştigă respectul, admiraţia celorlalţi prin faptul că sunt „smart”, chiar
dacă nu sunt cei mai arătoşi oameni.

5) De ce crezi că ai mai avea nevoie tu personal ca să ai succes?

R: De foarte mulţi bani. Bineînţeles, am nevoie de multe cunoştinţe pentru a

putea ajunge să am aceşti bani şi, implicit, succes.
 Interpretare

Interviul de mai sus a fost realizat prin bunăvoinţa unei colege, Simona D.,
studentă a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii
Bucureşti, care a fost de acord să răspundă câtorva întrebări pe tema raportului
dintre succes, inteligenţă şi aspectul fizic/vestimentaţie.

Din răspunsul oferit la prima întrebare reiese faptul că pentru respondentă

succesul profesional este primordial. Aceasta leagă acest tip de succes de
finalizarea unor studii superioare (studiile de licenţă, dar şi cele de master) şi de
construirea unei cariere în domeniul respectiv. Ea precizează că rolul de mamă
şi de soţie nu se află printre obiectivele sale cel puţin în viitorul apropiat,
susţinând la nivel non-verbal (întrucât şi-a îndreptat postura în momentul rostirii
acestei convingeri) şi paraverbal (prin tonul hotărât, clar) această idee.

La a doua întrebare, cea legată de vestimentaţia pe care ar adopta-o la un

interviu de angajare, Simona D. a descris detaliat ce articole vestimentare ar
alege, fapt care denotă că fie a fost deja pusă în această situaţie, fie s-a gândit la
acest aspect pentru viitor. Dorinţa de a adopta o ţinută office, elegantă (detaliu
vizibil prin precizarea faptului că varianta favorită ar fi pantofii cu toc) şi
serioasă, dar şi precizarea punctuală că respondenta consideră foarte importantă
prima impresie susţine faptul că aceasta acordă o oarecare însemnătate
aspectului vestimentar.

Cea de-a treia întrebare face apel la experienţa de viaţă a intervievatei şi are
în vedere modul cum influenţează succesul cuiva imaginea acestuia.
Respondenta nu consideră că imaginea reflectă succesul deoarece a întâlnit,
foarte probabil, oameni de succes care nu îşi etalau la nivel fizic sau vestimentar
acest succes. Aceşti oameni sunt exemple de personalităţi care nu consideră
vestimentaţia sau aspectul fizic în general vitale în atingerea succesului.
Întrebarea suplimentară are rolul de a clarifica o posibilă ambiguitate, iar prin
răspunsul său clar, intervievata anunţă că face referire în special la haine.

La întrebarea la care i se cerea să analizeze ce este mai dăunător pentru

succes (să arăţi execrabil sau să fii prost pregătit profesional), persoana
intervievată a afirmat cât se poate de hotărât că este mai rău să fii prost pregătit
profesional. Aceasta şi-a argumentat judecata, bazându-se cel mai probabil pe
experienţele sale anterioare, prin faptul că există oameni care ating succesul,
admiraţia şi respectul celor din jur doar cu ajutorul inteligenţei şi al capacităţilor
lor profesionale, aspectul fizic putând fi neglijat cu uşurinţă în aceste cazuri.

La ultima întrebare, respondenta s-a grăbit să răspundă: „de foarte mulţi

bani”. Acest răspuns poate susţine ipoteza destul de des vehiculată în ultima
vreme conform căreia tinerii din prezent se axează tot mai mult pe partea
materială, în detrimentul părţii emoţionale. Colega intervievată a revenit apoi
asupra răspunsului (probabil realizând că s-a pripit, fapt vizibil şi la nivel non-
verbal), completându-l prin ideea că pentru a atinge succesul, ea personal are
nevoie de multe cunoştinţe. Aceasta stabileşte în final, în mod involuntar, un
raport de egalitate între cunoştinţe, bani şi succes. Cu alte cuvinte, în viziunea
colegei care a răspuns la aceasta întrebare succesul este susţinut de bani,
obţinuţi la rândul lor cu ajutor cunoştinţelor. În linii mari, din acest răspuns s-ar
putea deduce că intervievata consideră inteligenţa ca fiind un factor decisiv
pentru a avea succes.

În concluzie, în urma răspunsurilor la întrebări, se poate afirma că

respondenta, Simona D., consideră că inteligenţa are un rol mai important în
atingerea succesului decât aspectul fizic/vestimentaţia.