Media lunară şi media anuală a temperaturii (oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 10,1 4,1 -0,8 9,6

Media maximelor lunare şi anuale (0oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 8,8 10,6 19,5 25,8 30,2 32,8 34,4 34,5 30,6 25,7 19,5 11,5 35,7

Media minimelor lunare şi anuale (oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi -18,9 -16,8 -9,2 -2,1 3,7 7,6 10,4 8,8 3,2 -2,5 -8,3 -14,4 -28,1

Maxima absolută lunară şi anuală (oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 15,5 19,0 27,0 31,5 36,4 38,4 40,0 39,7 38,0 33,9 28,5 18,0 40,0

Minima absolută lunară şi anuală (oC)

Anii 1896 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi -29,0 -3,0 -22,7 -7,0 -2,9 3,5 6,8 4,6 -1,0 -16,0 -18,6 18,0 -29,5
 La Iaşi, temperatura medie anuală a aerului fiind de 9,6 o C, zona este favorabilă pentru
cultura cireşului. Temperatura din perioada de vegetaţie asigură optimul caloric necesar
speciei cireş, iar necesarul de zile cu optim caloric este asigurat între decada a doua a lunii
mai şi decada a doua a lunii septembrie (130 de zile).

Accidente climatice

În judeţul Iaşi iernile sunt destul de geroase, cu temperaturi minime absolute

de -29 oC.
Frecvenţa temperaturilor scăzute sub -20,1 oC este de 9 ori din 100.
Temperaturile scăzute din timpul unor ierni geroase provoacă pagube în livezi, care se
manifestă prin degerarea mugurilor vegetativi şi floriferi, prin afectarea ţesuturilor libero-
lemnoase din ramuri şi trunchi, uneori prin distrugerea totală a pomilor. Drept urmare, pomii
devin debili, sensibili la boli şi dăunători, iar producţia de fructe este calamitată parţial sau
total în următorii 2-3 ani.
Primul îngheţ se produce în jurul datei de 15 octombrie, iar ultimul în jur de 17
aprilie. La Iaşi cel mai timpuriu îngheţ s-a înregistrat pe data de 10 septembrie, iar cel mai
târziu la 21 mai; în mod obişnuit sunt 181 de zile fără îngheţ. În timpul iernilor aspre şi cu
zăpadă puţină, îngheţul în sol poate pătrunde până la 100 cm.

Datele mediilor extreme ale primului şi ultimului îngheţ

(Temp. Minimă ≤ 0oC)
Durata medie în zile a intervalului fără îngheţ (1826 – 1955)

Data medie Zile Date extreme

Primul Ultimul fără Primul îngheţ Ultimul îngheţ
îngheţ îngheţ îngheţ Cel mai Cel mai Cel mai Cel mai
timpuriu Târziu Timpuriu târziu
15.X. 17.IV. 181 10.IX. 25.XI. 2.III. 21.V.

Bruma ocupă un loc important în grupa fenomenelor hidrometeorologice dăunătoare

pomiculturii, care se formează toamna, iarna şi primăvara, în timpul nopţilor senine şi calme
când temperatura suprafeţei solului scade sub 0o C.
La Iaşi, bruma se produce de la începutul toamnei, dar într-un număr redus de zile (0,5
în septembrie), iar primăvara până la sfârşitul ei.
 Numărul mediu anual al zilelor cu brumă este de 39,7. Cele mai multe zile cu brumă se
produc în lunile noiembrie (7,4 zile) şi decembrie (7,1 zile).

Numărul mediu de zile cu brumă la Iaşi (1945 -1975)

Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An.

Media 5,8 4,8 6,5 2,0 0,1 - - - 0,5 5,5 7,4 7,1 39,7

Lungimea perioadei de vegetaţie

Pentru ca cireşul să-şi declanşeze şi să-şi desfăşoare fenofazele din perioada de
vegetaţie este necesară depăşirea anumitor praguri de temperatură. Cel mai important este
pragul biologic de 9 - 10o C, care determină lungimea perioadei de vegetaţie.

Începutul, sfârşitul şi durata medie în zile a intervalului cu medii zilnice > 0o C

Anii 1896 – 1955

> 0o C > 10o C

Durata Suma to Durata Suma to
285 3717 185 3224

Bilanţul termic global (Σto g)

Bilanţul termic global reprezintă suma gradelor medii zilnice din perioada de
vegetaţie (rezultă din însumarea temperaturilor medii zilnice, diurne pozitive din această
perioadă).
La Iaşi, bilanţul termic global este de 3204o.

Bilanţul termic activ (Σto a)

Bilanţul termic activ reprezintă suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 10 o din
perioada de vegetaţie.
În Iaşi bilanţul termic activ este de 3224o.

Bilanţul termic util (Σto u)

 Bilanţul termic util reprezintă suma diferenţelor dintre temperatura medie zilnică mai
mare de 10o C şi pragul biologic de pornire în vegetaţie a cireşului 10 o C. Bilanţul termic util
este de 1314o.

Lumina
Cireşul are pretenţii mari faţă de factorul lumină, fiind o plantă heliofilă. Insuficienţa
luminii influenţează negativ procesele de creştere, diferenţierea mugurilor, creşterea şi
maturarea fructelor, astfel încât pomii umbriţi vor avea creşteri slabe şi vor da întotdeauna
producţii inferioare din toate punctele de vedere.
Suma globală a orelor de insolaţie pentru cireş este de minimum 2000 ore care se
realizează în toate zonele pomicole din ţara noastră.
Sub acţiunea directă a luminii, asimilaţia clorofiliană este mult mai intensă decât la
umbră, cireşele sunt mai colorate şi acumulează cantităţi mai mari de zaharuri.
Insuficienţa luminii determină reducerea procesului de fotosinteză, debilitatea
pomilor, sensibilitatea lor la atacul bolilor, diferenţierea redusă a mugurilor, producţii
scăzute şi cireşe de calitate inferioară.
Condiţiile optime din punct de vedere heliotermic se asigură chiar şi în regiunile cu un
climat general mai puţin favorabil, prin amploarea plantaţiilor pe pante cu expoziţie sudică
şi pe soluri care se încălzesc uşor sub influenţa radiaţiilor solare.

Radiaţia globală din perioada de vegetaţie (87,5 kcal/cm2)

Radiaţia globală, obţinută prin însumarea radiaţiei directe şi difuze, prezentă în zona
Iaşi are valori moderate de 90,0 kcal/cm2.

Durata de strălucire a soarelui. Media lunară şi anuală (nr.ore)

Anii 1948 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 71,5 70,1 136,0 181,5 238,5 274,3 295,1 289,2 216,8 142,2 70,7 64,1 2051,0

♦ Durata de strălucire a soarelui din perioada de vegetaţie (nr. ore)

Anii 1948 – 1955

Luna Total
Staţia
IV V VI VII VIII IX
Iaşi 181,5 238,5 274,3 295,1 289,2 216,8 1495,4
 La Iaşi cireşul a avut cele mai bune rezultate în anii în care durata anuală de strălucire
a soarelui a oscilat între 2049 şi 2321 ore, iar repartiţia acesteia a fost bună, în sensul că în
medie 40 % s-a realizat vara, iar 24 % primăvara, rezultând un procent însumat de 64 % în
cele două anotimpuri din totalul anului.

Numărul mediu al zilelor cu cerul senin, noros şi acoperit

Staţia Felul zilelor Anual

Anotimpurile
Iarna Primăvara Vara Toamna
senine 110,1 14,8 25,3 38,5 31,5
Iaşi noroase 113,7 21,8 32,1 34,2 25,6
acoperite 141,5 53,6 34,7 19,3 33,9

Nebulozitatea este un important element climatic, deoarece prezenţa norilor,

densitatea lor şi înălţimea la care se află influenţează asupra regimului bilanţului radiativ-
caloric al suprafeţei active.

Nebulozitatea (0 - 10) media lunară şi anuală (1961 – 1975)

Luna An. Ampl.

Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 7,4 7,9 7,3 6,9 6,5 5,8 5,5 5,1 5,1 5,8 7,5 7,8 6,6 2,8

Mediile glisante, calculate din intervale succesive de câte 11 ani, decalate cu câte un an
în perioada 1900 – 1917; 1920 – 1943; 1945 – 1970

1900- 1910- 1920- 1930- 1940- 1950- 1960-

Intervale 1910 1920 1930 1940 1950 1960 1970
Nebulozitatea medie 5,9 6,6 5,7 5,9 6,1 6,4 6,5
Nr. mediu anual de zile cu
148,5 168,0 133,5 134,6 149,6 157,1 133,4
cer acoperit
Nr. mediu anual de zile cu
113,1 121,1 116,9 110,9 119,9 130,0 179,3
cer noros
Nr. mediu anual de zile cu cer
103,4 75,9 114,6 119,5 95,5 78,2 52,4
senin
 Umiditatea
Aparent cireşul este o plantă cu cerinţe reduse faţă de regimul de umiditate. Dar , ea
are nevoie de cantităţi mari de apă, pe care şi le procură cu uşurinţă datorită sistemului său
radicular . Aceasta face ca cireşul să aibă şi o rezistenţă mare la secetă, însuşire ce nu trebuie
considerată ca absolută.
Umiditatea relativă anuală a aerului, optimă pentru cireş este de 70 – 80 % şi să nu
scadă sub 60-65 % în perioada martie-august. La umiditate ridicată, fructele şi ramurile sunt
atacate de Monilinia, mai ales pe fondul crăpării epidermei.
Umiditatea optimă din sol este de 70-74 % din capacitatea de câmp

Cantitatea medie de precipitaţii atmosferice lunară şi anuală (mm)

Anii 1921 – 1955

Luna Anuală
Staţia
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Iaşi 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 34,4 34,6 28,9 517,8

♦ Precipitaţii atmosferice din perioada de vegetaţie (mm)

Anii 1921 – 1955

Luna Total
Staţia
IV V VI VII VIII IX
Iaşi 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 335,5

Întocmirea histogramei regimului de precipitaţii

 Lunile anului

Fig. 1 – Histograma regimului de precipitaţii

Umiditatea relativă a aerului din perioada de vegetaţie

Luna Total
Staţia
IV V VI VII VIII IX
Iaşi 62 62 63 62 63 66 378

Grosimea stratului de zăpadă. Cea mai mare grosime cumulată a stratului de

zăpadă (195 cm), cât şi cea mai uniformă răspândire la sol, pe întreg sezonul hibernal a avut-
o iarna anilor 1931-1932. În opoziţie cu aceasta, iernile anilor 1971-1972 şi 1974-1975 au
avut cel mai subţire strat de zăpadă (2 cm).De asemenea, s-a mai observat că în peste 50 %
din ani, solul a fost protejat împotriva gerurilor aspre care caracterizează lunile ianuarie,
februarie, şi uneori, decembrie, printr-un înveliş de zăpadă gros de cel puţin 5 cm.
Din 72 de ani analizaţi, în 31 de ani, iarna a sosit timpuriu, din octombrie-noiembrie,
uneori înregistrându-se şi grosimi însemnate, aşa cum a fost cazul, de exemplu, în noiembrie
1942 (69 cm).
În ceea ce priveşte grosimea maximă absolută, aceasta s-a măsurat în februarie, când a
ajuns la 89 cm (1953), după care a urmat ianuarie cu 76 cm (1901) şi decembrie cu 68 cm
(1940).
Numărul mediu al zilelor cu ninsoare este cel mai mare pentru lunile ianuarie şi
februarie, când se depăşesc 9 zile, după care urmează decembrie, 65 zile.

Numărul mediu al zilelor cu ninsoare la Iaşi (1945 – 1975)

Staţia Luna An.

 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Media 9,5 8,7 6,3 0,5 - - - - - 0,2 2,6 6,5 34,3

Regimul eolian
Mişcările maselor de aer, prin viteza şi direcţia lor, influenţează puternic plantaţiile
pomicole. Vânturile puternice a căror viteză depăşeşte 55-65 km/oră, pot provoca ruperea
lăstarilor. Ele spulberă iarna zăpada, în cursul vegetaţiei intensifică evaporarea apei din sol,
accelerează transpiraţia, reduc umiditatea relativă a aerului, pot stânjeni procesul de
fecundare a florilor.
Adierile de vânt înregistrate după perioade umede, au un alt efect benefic, contribuind
la zvântarea frunzişului, împiedicând astfel atacul unor boli (mană, putregai cenuşiu).

♦ Frecvenţa vânturilor (%)

Staţia N NE E SE S SV V NV
Iaşi 9,5 5,3 8,3 13 5,7 4,7 5,5 21,5

♦ Viteza vântului (m/s)

Staţia N NE E SE S SV V NV
Iaşi 2,9 2,0 2,3 2,9 3,1 2,0 2,3 4,2

♦ Întocmirea rozei vânturilor

Fig. 2 – Roza vânturilor