dasdasdUNIVERSITATEA „SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI STIINTE ADMINISTRATIVE

MASTER „ ADMINISTRATIE PUBLICfasfaA SI MANAGEMENT IN CONTEXT
EUROPEAN”

REFERAT LA „ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI”

fasfa
TEMA CERCETARE „PROasdaPRIETATEA PUBLICA „

Conf.univ.dr.MARIANdasdA Rudăreanu

MASTERAND : BACESCU MIHAI ALEXANDRU

BUCUREȘTI
 2020

CUPRINS

asda
1.Prezentarea generală
2.Încadrareadasda bunurilor în domeniul public
3. Dobândirea dreptului de proprietate publică
4. Caracterele dreptului de proprietate publică
5. Moduri de exercitare a dreptului de proprietate publica
6. Dreptul de administrdasdaare a bunurilor proprietate publică
7. Concesionarea, închirierea și darea în folosință a unor bunuri
proprietate publica
8. Bibliografie

1
 1. Prezentare generală

Conform DEX proprietatea df publică = ”proprietate care aparține statului sau

unităților administrativ-teritoriale, fiind formatăsd din bunuri care, potrivit legii, sunt de
domeniul public ori care, psddgin natura lor, sunt asd asdfuz sau de interes public. Bunurile
care fac obiectul excdasdaslusiv al proprietății publice sunt bogățiile de orice naturasdfaă ale
subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și
acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resgaursele naturale ale
zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege.

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în Constituție,

legi organice și legi ordinare. Atfel, Legea fondului funciar, în art.5 enumeră categoriile de
terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică: ” Aparțin domeniului public
terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele
stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile
râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al
mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale
și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice,
monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit
legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.”

2
 Aplicand criteriul apartenentei la domeniul public asupra tuturor bunurilor care prin
natura lor sunt destinateuzului ori interesului public, Legea fondului funciar creeaza
posibilitatea ca, prin schimbarea destinatiei sale, un bun ce alcatuieste obiectul dreptului de
proprietate privata sa poate constitui obiectul dreptului de proprietate publica.

In art. 476 - 478 al Codului civil este enumerata o serie de bunuri ce alcatuiesc
obiectul dreptului de proprietate publica, printre care se afla bunuri ca:

 drumurile mari si mici, precum si ulitele care sunt sarcina satului;

 fluviile si raurile navigabile sau plutitoare;

 tarmurile, adaugirile catre mal pe locurile de unde s-a retras apa marii;

 porturile naturalesau artificiale;

 malurile unde se trag vasele;

 averile vacante.

3. Încadrarea bunurilor în domeniul public

Bunurile aflate in domeniul public al statului sau al entitatilor sale teritoriale sunt
supuse inventarierii. Statistica bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste, dupa
caz, de ministere sau de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale care
au in administrare asemenea bunuri.
Criteriile legale de încadrare a bunurilor în domeniul public potrivit art.3 alin.(l) din
Legea nr.213/1998, în domeniul public sunt incluse:
- bunurile prevăzute la art.136 alin.(3) din Constituţie, republicată;
- bunurile stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege, intitulată Lista
cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale;
Astfel, pot fi reținute drept criterii legale de încadrea a unui bun în domeniul public:

- criteriul uzului public, care este determinat de natura bunului;

- criteriul interesului public, care este determinat de afectarea bunurilor unei
folosințe publice ce se poate realiza fie direct și nemijlocit, fie prin intermediul
unui serviciu public
 3

Așa cum arată Emanuel Albu în lucrarea Dreptul Administrativ al bunurilor

(editura Fundației România Mare, București, 2008):
”Apartenenţa la domeniul public a unui bun care îndeplineşte unul dintre cele două
criterii legale este dată de declararea sa ca atare, prin lege, prin hotărâre a Guvernului, ori
prin hotărâre a consiliului judeţean, comunal, orăşenesc sau municipal.
Prin această operaţiune se realizează, cu alte cuvinte, clasarea bunurilor respective
"ca bunuri ale domeniului public al statului, judeţului, comunei, oraşului sau municipiului.
Clasarea domenială este operaţiunea legală sau administrativă prin care se stabileşte
sau se atestă apartenenţa unui bun la domeniul public şi scara domenialităţii în raport cu
interesul public căruia îi corespunde bunul respectiv.
Declararea unui bun ca aparţinând domeniului public nu scuteşte pe titularul
domeniului respectiv, statul sau unităţile administrativ-teritoriale, să facă dovada că bunul a
intrat în proprietatea sa în mod legal.”

4. Dobandirea dreptului de proprietate publica

Art.7 din Legea nr 213/1998 privind proprietatea publica prevede urmatoarele moduri de
dobandire a dreptului de proprietate publica:

a. pe cale naturala;
b. prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;
c. prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
d. prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, consiliul judetean sau consiliul
local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;
e. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-
teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitatea publica;
f. prin alte moduri prevazute de lege.

Bunurile pot fi incluse astfel in domeniul public datorita naturii lor sau prin mijloace de
drept civil, administrative sau penal.
 Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului (sau al unitatilor administrativ
teritoriale) in domeniul public al acestora se face prin hotarari de Guvern, de consiliu judetean
sau local, decizii care pot fi atacate la instanta de contencios administrativ.

Trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale la care
statul este actionar se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale a actionarilor
societatilor respective; in lipsa acestui acord, trecerea se poate face numai prin procedura
exproprierii pentru cauza de utilitate publica si dupa o justa si prealabila despagubire.

Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati
administrativ-teritoriale se face la cererea Consiliului judetean sau local.

5. Caracterele dreptului de proprietate publica

Regimul proprietatii publice este un regim de drept public, caracerizat printr-o mare
imobilitate juridical a bunurilor pe care-l compun, care este menita sa le asigure protectia.

Potrivit art.136 alin.4 din Constitutie „bunurile proprietate publica sunt inalienabile”
iar art.5 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 dispune ca „terenurile care fac parte din
domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile”. Astfel, caracterele
dreptului de proprietate publica sunt inalienabilitatea, imprescriptibilitatea si insesizibilitatea.

Dreptul de proprietate publica este inalienabil. Inalienabilitatea proprietatii publice

are, in primul rand, semnificatia interdictiei de instrainare prin acte juridice de drept privat a
bunurilor pe care o compun, care sunt astfel scoase din circuitul civil general. In egala
masura, inalienabilitatea are drept consecinta imposibilitatea dobandirii bunurilor care fac
obiectul proprietatii publice de catre terti, prin orice mod de dobandire a dreptului de
proprietate reglementat de lege.
In privinta instrainarilor prin schimb a terenurilor proprietate publica legiuitorul a inteles sa le
interzica expres, prin art.12 alin.3 din Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica a
terenurilor. Prin exceptie, terenurile cu destinatie forestiera, care apartin proprietatii publice a
statului, pot face obiectul schimbului, in vederea lichidarii enclavelor sau a corectarii
perimetrului padurilor.

Nu incalca principiul alienabilitatii bunurilor proprietate publica constituirea unor drepturi

reale asupra carora, respectiv dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de
folosinta. Acestea nu sunt acte de instrainare, ci moduri specifice de punere in valoare, de
exploatare a bunutilor ce apartin domeniului public, care se constituie prin acte juridice
administrative si sunt supuse unui regim de drept public.

Dreptul de proprietate publica este insesizabil. Fiind inalienabile, bunurile care

formeaza obiectul proprietatii publice sunt si insesizabile,deci nu pot fi urmarite de creditori
pentru realizarea creantelor lor. Ele nu pot fi urmarite nici atunci cand sunt date in
administrarea regiilor autonome sau a unor institutii publice, sunt concesionate ori inchiriate.

Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil. Imprescriptibilitatea dreptului

de proprietate este consecinta inalienabilitatii bunurilor care constituie obiectivului sau,
respectiv a scoaterii lor in afara circuitului civil general. Noul Cod Civil prevede: „ Nu se
poate prescrie domeniul lucrurilor care prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii,
nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”. Deoarece legea nu
distinge, bunurile care fac obiectul proprietatii publice sunt imprescriptibile extinctiv si
achizitiv.
 6

6. Moduri de exercitare a dreptului de proprietate publica

Titularii dreptului de proprietate publica, statul si unitatile administrativ-teritoriale, au

aceasta calitate ca subiecte de drept public, investite cu prerogative de putere. In acelasi timp,
atat statul cat si unitatile administrativ-teritoriale sun si personae juridice, adica subiecte de
drept civil, iar dreptul de proprietate publica este una din formele dreptului de proprietate ,
aceasta din urma fiind o institutie a dreptului civil.

Autoritatile competente sa organizeze exercitarea dreptului de proprietate publica sunt

desemnate de lege.

In ceea ce priveste proprietatea publica a statului, Guvernul Romaniei, prin art.1 alin.5
lit.c) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor1, i-a fost atribuita „functia de administrare a proprietatii statului, prin care se
asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea
serviciilor pentru care statul este responsabil”.

Pentru terenurile cu destinatie agricola, din domeniul public al statului, aflate in

explorarea societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie Agricola
si a unitatilor de invatamant agricol si silvic, „functia de administrare” i-a fost conferita
Agentiilor Domeniilor Statului.

Pentru proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale, calitatea de administrator

general este atribuita, dupa caz, consiliilor locale, consiliul general al Municipiului Bucuresti
sau consiliilor judetene.
 Titularii dreptului de proprietate publica pot exercita atributele acestui drept fie in mod
direct , fie prin constituirea unor drepturi reale specifice in favoarea unor terte subiecte de
drept, fie prin inchirierea bunurilor care fac obiectul acestei proprietati.

7. Dreptul de administrare a bunurilor proprietate publică

Prin darea in administrare a bunurilor proprietate publica ia nastere dreptul de

administrare.
Reglementarea dreptului de administrare este continuta de prevederile art. 136 alin. 4
teza II din Constitutie, unele prevederi ale Legi nr.213/1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia, Ordonanța de Urgență nr.57/2019, partea I privind Codul
Administrativ, partea a V-a, Reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului
sau a unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit Legii 213/1998, titularii dreptului de administrare nu pot fi decat: regiile

autonome, prefecturile si autoritatile publice central si locale cu personalitate juridica
(ministere, agentii nationale, consilii judetene si consilii locale); institutiile publice de interes
national, judetean sau local.

Titularii dreptului de administrare au calitate procesuala cu privire la acest drept, cu

obligatia de a indica titularul dreptului de proprietate.

Constituirea dreptului de administrare, conform art. 12 alin.2 din Legea nr. 213/1998
si art.867 alin. 1 Noul Cod Civil, se dispune prin Hotarare a Guvernului sau a consiliului
local. Asadar, intre titularul dreptului de proprietate publica si al al dreptului de administrare
exista raporturi administrative.

Dreptul de administrare derivat din dreptul de proprietate publica in cadrul raporturilor

de drept civil are o fiinta proprie, de sine statatoare , fiind un drept real principal, absolut
opozabil tuturor (erga omnes), dar inopozabil titularului dreptului de proprietate publica, el
putand fi retras, revocat de catre autoritatea publica ce l-a constituit.

Dreptul de administrare inceteaza in situatiile urmatoare: prin revocare, prin

reorganizarea sau desfiintarea regiei autonome sau institutie publice, incetarea dreptului de
proprietate publica

8. Concesionarea, închirierea și darea în folosință a unor bunuri

proprietate publica

A. Concesiunea

Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept
real. Bunurile din domeniul public pin hotarare de govern, in administrarea regiilor autonome,
a prefecturilor, a autoritatilor administratiei publice central si locale, altor institutii publice de
interes national, judetean sau local.

Titularul dreptului de concesionare asupra bunurilor proprietate publica poate fi orice

persoana fizica sau juridica, roamana sau straina.

Constituierea dreptului de concesionare se face prin contractul de concesiune care, ad

validitatem, trebuie sa imbrace forma scrisa, iar partile sunt o autoritate publica numita
concedent, care transmite, pe o perioada determinate, unei personae denumita concesionar,
dreptul si obligatia de a exploata un bun proprietate publica , in schimbul unei redevente.
Contractual de concesiune apare ca un contract intuit peronae, solemn, sinalagmatic, cu titlu
oneros, comutativ, cu executare succesiva si constitutive de drepturi reale.

Stingerea dreptului de concesiune are loc la implinirea termenului prevazut in contract,

dar si in cazul in care interesul national sau local o impune, prin denuntarea unilaterala a
contractului de catre concedent cu plata unei despagubiri juste si prealabile. Plata despagubirii
este in sarcina concedentului, iar in caz de dezacord, este competenta instant de judecata. In
cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, contractual poate fi reziliat
de catre concedent cu plata unei despagubiri, in sarcina concesionarului. In cazul diparitiei din
cauza de forta majora a bunului concesionat sau in cazul imposibilitatii obiective a
concesionarului de a-l exploata, stingerea dreptului se face prin renuntare, fara plata unei
despagubiri.

B. Închirierea

Inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin hotarari ale Guvernului sau
Consiliului judeten (local), contractul respectiv cuprinzand clauze de natura sa asigure
exploatarea bunului inchiriat doar potrivit specificului acestuia. Inchirierea se poate face de
catre orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina.

Concesionarea sau inchirierea se face prin licitatie publica.

Sumele incasate in aceste conditii reprezinta venituri pentru bugetul de stat sau
bugetele locale. In cazul in care contractual de inchiriere se incheie de catre titularul dreptului
de administrare acesta asre dreptul de a incasa o cota de 20-50% din chirie, in limitele stabilite
de Guvern. De asemenea, o serie de imobile din patrimoniul statului pot fi date in folosinta
gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ ori serviciilor publice.
Inventarul bunurilor din domeniul public se face de catre institutiile care le au in administrare.

C. Darea în folosință

Darea in folosinta a unor bunuri proprietate publica, modalitate de exercitare a

dreptului de proprietate publica prin care se da nastere unui nou drept principal – dreptul real
de folosinta, nu a fost continuta de reglementarile Constitutiei, in redactarea sa originara.
Dupa revizuirea Constitutiei, a fost prevazut insa, prin art. 136 alin. 2 teza finala, posibiltatea
darii in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica a unor bunuri proprietate publica1.
 Beneficiari ai dreptului de real de folosinta al unui bun imobil proprietate publica pot
fi numai institutiile de utilitate publica.este vorba despre asociatile si fundatiile care au fost
recunoscute ca sunt de utilitate publica, in conditiile reglementate de prevederile capitolului
VI al Ordonantei Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

Darea in folosinta se realizeaza printr-un act de putere emis de autoritatea competenta:

hotarare a Guvernului sau, dupa caz, a consiliului judetean sau a consiliului local.

10

10.Bibliografie

1. Dreptul Administrativ al bunurilor

2. Codul Civil 2018

3. Codul Muncii comentat – Editia a III a completata si revizuita

11