Curs 1 BIOCLIMATOLOGIE

8.10.2019

Notiuni generale (clima, atmosfera, istoric cercetare)

1) Cadrul de baza al bioclimatologiei

Atmosfera terestra reprezinta invelisul gazos al Terrei. Invelis care este mentinut in
proximitatea suprafetei terestre de catre forta de atractie a Pamantului.

Limita inferioara = nivelul 0. Dar patrunde si prin porii rocilor, in interiorul scoartei terestre.

Limita superioara = 13.000 km aprox. Acolo unde gazele usoare (heliu si hidrogen) ating
viteza critica sau parabolica de 11,2 km/sec. Viteza care permite desprinderea acestora de campul
gravitational terestru si patrunderea lor in spatiul interplantar.

Compozitia chimica a atmosferei terestre – formata din 20 de elemente stabile, 4

predominante in 99,94%. (Azot 78 %, Oxigen 20 %, Argon 0,92%, CO2 0,03%)

Ponderea CO2 e mai mare ziua si mai mica noaptea, din cauza fotosintezei.

Structura pe verticala – atmosfera e structurata pe considerent chimic si termic

Stratificatia chimica presupune existenta a 2 invelisuri (homosfera si heterosfera)

Homosfera=in apropierea suprafetei terestre 0-80 km h. Alcatuire chimica omogena. Gaze

moleculare.

Heterosfera = 80-13.000 km h. Invelisul exterior. Caracterizat prin eterogenitate chimica din

cauza gravitatiei mici si a gazelor sub forma atomica.

Stratificatia termica = variaza temperaturii aerului odata cu altitudinea, in functie de care

atmosfera a fost impartita in straturi (ex. Troposfera...)

Troposfera strat situat in apropierea atmosferei terestre. Cel mai important, deoarece se
concentreaza mai mult de 2/3 din aer. Se produc toate fenomenele climatice cu impact direct sau
indirect asupra starii de sanatate a oamenilor. (precipitatii, ceata etc.) Odata cu h temperatura
scade cu 0,64 grade C/100m, datorita rarefierii aerului => distanta dintre molecule creste.
 Notiuni introductive ale bioclimatologiei

Climatul actioneaza in orice element, atat asupra materiei fara viata si a fiintelor vii.
Corpurile inerte expuse aerului exterior sunt supuse la variatii foarte largi de temperatura care
provoaca efecte de dilatatie, de formare sau tensiune mecanica.

Umezeala aerului si precipitatiile atmosferice asociate sau nu cu fenomenele de inghet si dezghet

produc transformarea suprafetelor expuse, fisuri, modificari ale compozitiei chimice ale rocilor.

Vantul mai mult sau mai putin incarcat cu praf sau produse poluante produce efecte
abrazive de eroziune si coroziune.

Radiatia solara are capacitatea de a descompune un numar mare de materii colorante.

Fiintele vii sunt supuse variatiilor de temperatura, de presiune atmosferica, de vant, de umezeala
sau camp electric. Aceste elemente cunoscute alaturi de altele neelucidate de catre stiinta, creeaza
cadrul in care se desfasoara viata fara de care nu puteam exista.

Organismele vii se adapteaza permanent tuturor conditiilor si variatiilor climatice. Daca

echilibrul fiziologic nu mai poate fi mentinut, fie dimensiunea exagerata a stresului climatic, fie
varsta sau starea de boala, pot surveni accidente, uneori cu efecte catastrofale. => cele 2 aspecte
opuse si complementare ale relatiei dintre clima si organismele vii: organismele vii, dar mai ales
elementele climatice pot constitui un factor patogen a carui cunoastere este deosebit de necesara.

Numeroase tratare de bioclimatologie umana sunt denumite sugestiv ,,clima si omul”.

Acest titlu subliniaza de la inceput relatiile dintre mediul atmosferic si fiinta umana, relatii
complexe cercetate de-a lungul timpul cu un interes major mai ales de cand activitatea umana
risca sa perturbe echilibrul natural stabilit de-a lungul mileniilor intre biosfera si atmosfera.

Fiind vorba de o stiinta de interferenta intre mai multe domenii de cercetare este necesara
o cunoastere sumara a acestora. Meteorologie, climatoligie derivand bioclimatologia,
biometeorologia, ecologia, bioclimatologie si biometeorologia umana, meteopatologia,
climatoterapia si geografia medicala.

Daca meteorologia este stiinta care studiaza proprietatile atmosferei si fenomenele care se
produc in interiorul ei, climatologia studiaza caracterele climatice ale diferitelor regiuni ale
Pamantului, clasifica si repartizeaza teritorial clima pe baza analizei proceselor si elementelor
componente stabilind cauzele care duc la schimbarea acestora.

Bioclimatologia este o stiinta a carei denumire vine de la grecescul ,,bios” = viata. Este o
ramura a climatologiei care studiaza influenta factorilor climatici asupra tuturor organismelor
vegetale sau animale. La randul ei, bioclimatologia este o parte componenta a ecologiei, dat fiind
ca factorii climatici sunt o parte componenta a mediului de viata.
 Biometeorologia studiaza efectele vremii, deci modificarile de timp asupra fiintelor vii.

Ecologia este o stiinta a carei denumire vine de la grecescul ecos = casa, gospodarie.
Studiaza interactiunea dintre organisme si mediul lor de viata.

Bioclimatologia si biometeorologia umana cerceteaza influenta factorilor climatici si

meteorologici asupra starii de sanatate a omului.

Meteopatologia este o stiinta a carei denumire vine de la grecescul pathos = suferinta,

boala. Este o ramura a medicinei care studiaza starile de boala, provocate sau influentate de catre
factorii meteorologici.

Denumirea de climatoterapie vine de la grecescul terapeuem = a ingriji. Studiaza

modalitatile de folosire in mod terapeutic a actiunii favorabile a factorilor climatici asupra
organismului uman.

Geografia medicala studiaza relatiile dintre conditiile geografice si aspectele medicale ale
comunitatilor umane.

Unii cercetatori climatologi separa in interiorul bioclimatologiei cateva subdiviziuni de

baza, in special biometeorologia umana, biometeorologia zoologica, fitologica, cosmica sau
spatiala, paleometeorologia, biometeorologia vegetala practica agricola sau forestiera.

Intrucat biometeorologia este un domeniu larg de interferenta intre stiintele fizice si

biologice ea poate fi abordata de diferiti specialisti fie fizicieni, meteorologi, climatologi,
geografi, biologi sau medici, insa punctul de vedere al acestor cercetatori difera uneori foarte
mult.

In general, o cercetare bioclimatologica trebuie abordata prin conlucrarea diferitilor

specialisti organizati in echipe complexe, astfel ca fiecare treapta de cunoastere incepand cu
prelevarea datelor, cu efectuarea unor observatii sau cu elaborarea unor analize sa se faca
impreuna, ceea ce se realizeaza foarte rar data fiind complexitatea modului de lucru, al limbajului
stiintific propriu, a interesului fiecarui specialist pentru domeniul sau de activitate, dar si a
imposibilitatii cuprinderii enciclopedice a tuturor aspectelor bioclimatologice.

Deocamdata majoritatea temelor de cercetare sunt realizate de pe o pozitie medicala

biologica sau ecologica si mai putin dintr-o pozitie pur geografica.

In multe tratate de bioclimatoligie sunt asociati multi autori cu specializari diferite care
abordeaza diferite aspecte ale climatologiei sau geografiei medicale.

Bioclimatologia analizeaza, in general, influenta climei asupra organismelor, din punct de

vedere al geografului climatolog, care incearca sa sintetizeze cunostintele in acest domeniu la
nivelul actual de informare al Romaniei, punand la dispozitia celorlalti specialisti si in special al
medicilor o baza de cercetare in relatia complexa clima-vreme-om.
 Data fiind capacitatea redusa de informare la nivel mondial al cercetatorilor din Romania
este evident faptul ca bioclimatologia ca stiinta de sine statatoare in Romania prezinta numeroase
lacune.

Istoricul cercetarilor bioclimatologice

Dupa retragerea ultimei glaciatii WURM catre anii 25.000 I.Hr., odata cu inceputul
perioadei Holocene aprox. 10.000 de ani, incepe si raspandirea geografica a resurselor umane
actuale, popularea continentelor in urma incalzirii climei si a disparitie ghetarilor din zona
temperata.

Neoliticului sau epoca noua a pietrei in 7-3 i.hr. se caract. cu disparitia suprafetelor de
gheata si incalzirea Terrei prin cultivarea plantelor, cresterea animalelor, diversificarea uneltelor
si folosirea metalelor. Caracteristicile climatice din aceasta perioada favorizeaza dezvoltarea
vietii. Diferiti cercetatori climatologi apreciaza ca sanatatea si productivitatea in societatea umana
au depins in mare masura de temperatura si umezeala mediului.

Inceputurile istoriei bioclimatologiei dateaza din sec. 18-19, chiar daca studii incipiente
au existat inca din perioada antica. Astfel primele referiri la influentele vremii si a climei asupra
organismelor au fost cele din primul tratat de meteorologie publicat de Aristotel: meteorologiile.

Herodot(parintele istoriei) mentioneaza ca unele boli sunt datorate schimbarii timpului. El

atribuie Soarelui calitati in intarirea oaselor si in general in ameliorarea starii de sanatate
cunoscand ca popoarele din vecinatarea Marii Mediterane (egipteni, greci, romani) aplicau baia
de soare pentru ingrijirea ranilor si a oaselor fracturate.

Hipocrat din Nikos (parintele medicinei) este un observator al relatiei dintre pacient –
boala – vreme. Aforismele acestuia cuprind numeroase observatii de geografie medicala, dar si de
meteorologie sau climatologie care in conditiile geografice ale Greciei raman si astazi interesante
mai ales daca le asociem cu activitatea ciclonica si anticiclonica.

Ex: in ceea ce priveste schimbarile ciclonice si atmosferice din fiecare zi, cele de origine
nordica fac in general corpul mai indesat, puternic, sprinten si cu o culoare mai buna, redau auzul
mai bun, usuca abdomenul, incita vederea si daca exista o durere in piept aceasta devine mai
acuta, mai simtita.

Schimbarile de origine sudica in general molesesc trupurile si le umezesc, fac auzul mai
greoi, provoaca ameteli, tulburari in miscarea trupului si ochilor si umezesc organele abdominale.

Unele cercetari se refera la frecventa bolilor in diferite anotimpuri de ex. Primavara

domina afectiunile epileptice, hemoragiile, afectiunile respiratorii, in timp ce vara afectiunile
locomotorii.
 Aristotel preocupat de suprematia corpurilor ceresti asupra fiintelor stabileste o relatie
intre macro cosmos si micro cosmos, intre fazele lunii si unele elemente meteorologice cum ar fi
umezeala, date care sunt pastrate in traditia diferitelor lucrari de agricultura.

Fizicianul Asclepiades ataca teoria umorala a lui Hipocrat, insa face observatii
interesante: etiopianul imbatraneste mai repede pentru ca trupul sau este ars de caldura soarelui,
in timp ce britanicul are o longevitate mai mare (80-100 de ani), deoarece traieste intr-o zona mai
rece (temperaturile mai mici incetinesc procesele metabolice, de crestere). In China antica se
dezvolta o filozofie medicala bazata pe cele 5 elemente, 5 organe fundamentale, dar si 2 mari
principii fundamentale: yin si yang. In cartile mulor filozofi se stabileste faptul ca lumina si
caldura slabesc inima, frigul slabeste plamanul, vantul are efecte negative asupra ficatului,
umezeala pentru splina si uscaciunea pentru rinichi.

Vantul de vest are efecte negative asupra inimii, pieptului si coastelor, in timp ce vantul
de nord e nefavorabil pentru rinichi si sold. In partea de est a Chinei oamenii sufera de abcese si
cancer, in vest acestia sunt supraponderali si/sau energici, in nord in munti unde este frig si
gheata bolile au o frecventa mult mai mare.

In corelatie cu astrologia, chinezii calculeaza si determina cele mai bune locuri pentru
morminte, pentru case, gradini, dupa un asa numit sistem vant si apa. Sistem care a fost folosit
pana in sec. 20.

In Europa in anii ,,intunecati” pana aproape 1000 d.Hr. domina cultura popoarelor
teutonice si scandinave. Perioada 1000-1850 este mult mai rece si mai furtunoasa decat in anii
intunecati, fapt ce se reflecta in studiile de climatologie. Epoca dintre 1580- 1850 epoca glaciatiei
mici care a afectat Europa de vest si nord. Multi cercetatori considera printre alte cauze ale
declinului si prabusirii imperiului roman, marea rezistenta a popoarelor scandinave fata de
malarie, boala care inflorise in sud ca o consecinta a incalzirii vremii. Cresterea numarului de
furtuni si diminuarea radiatiei solare au provocat o frecventa mai mare a rahitismului, dar si
modificarea metabolismului uman ceea ce a determinat o scaderea pronuntata a staturii. S-a
inregistrat un declin a populatiei vichingilor in paralel cu o buna aclimatizare a eschimosilor. In
aceasta perioada si in orient se cunosc unele notiuni de climatoterapie, cele cercetate de Avirez,
care recomanda trimiterea tuberculosilor la munte pe insula Creta si apreciaza caldura Egiptului
si a Etiopiei pentru aceasta boala. In evul mediu relatia dintre astrologie si medicina ramane
stransa, principalul element de legatura fiind vremea. S-au facut o serie de studii climatologice
mult mai amanuntite in aceasta perioada cu privire la influenta factorilor climatici asupra omului.

Climatologia medicala la fel ca si astrologia decad in sec. 17 .

De altfel, cuvantul climat dispare din vocabularul stiintific a multor state. Tot in aceasta
perioada se studiaza si relatii cosmice si climatice din perspectiva legaturii cu viata. Ultimele
decenii ale sec. 20 s-au imbogatit cu numeroase studii in domeniul bioclimatologiei sau
biometeopatologie, al climatoterapiei sau al geografiei medicale prin aparitia tratatului Tromp in
1874 care cuprinde peste 4000 de titluri bibliografice ce se ocupa de diferite subiecte din
domeniul bioclimatologiei. Periodicele cele mai importante care trateaza diferitele aspecte
bioclimatologice sunt jurnalul international de bioclimatologie si jurnalul international de
biometeorologie.

In Romania observatiile asupra relatiei dintre mediul inconjurator si in mod special intre
vreme si om s-au transmis oral, din generatie in generatie, din cele mai vechi timpuri si pana in
prezent. Astfel taranul de la munte stie ca vremea se schimba atunci cand un anume varf de
munte are o asa numita caciula de nori, un vant aduce frig sau caldura, uscaciune sau umezeala isi
confirma precizarile meteorologice in functie de comportamentul pasarilor si animalelor de curte,
de numeste valurile de frig din primaverile tarzii, zapada mirilor, iar toamnele mai lungi ,,vara a
babelor”. Observatiile asupra climatului au inceput sa fie consemnate in diferite cronici din
Moldova sau din Muntenia si mai devreme in cronicile Brasovului sec. 15-16.

Odata cu aparitia retelei de statii meteorologice incepand cu cea de la Sibiu 1851 si

continuam cu ele de la Bucuresti si Sulina din 1857, infiintarea institutului de meteorologie a
Romaniei in 1854 drumul catre cercetarea climatului tarii noastre a capatat rol de dimensiune. In
paralel cu aceste analize chimice efectuate pentru diferite ape minerale din tara sec 19 si
participarea la dif expozitii internationale la sf sec si medalierea acestor ape au deschis calea catre
cercetarea balneara, balneoclimatologica si bioclimatologica.