CURS, Analiză matematică

1 Integrale curbilinii
Definiţia 1.1 Fie I un interval de numere reale. O funcţie continuă

γ : I → Rk , γ(t) = (f1 (t), ..., fk (t)).

se numeşte curbă ı̂n Rk .

În cele ce urmează vom discuta numai despre două tipuri de curbe:

• γ : I → R2 , numite curbe plane;

• γ : I → R3 , numite curbe ı̂n spaţiu;

Fie γ : I → R3 o curbă ı̂n spaţiu. Aceasta este descrisă prin aşa numitele ecuaţii parametrice:

 x = f (t)
(γ) y = g(t) , t ∈ [ a, b ], (1)
z = h(t)


unde f, g, h sunt funcţii continue pe [ a, b ].

Definiţia 1.2

1. Curba γ se numeşte ı̂nchisă dacă γ(a) = γ(b), adică f (a) = f (b), g(a) = g(b), h(a) = h(b).

2. Curba γ se numeşte simplă dacă nu are puncte multiple (nu se autointersectează – cu excepţia
eventuală a capetelor), adică nu există două puncte distincte t0 , t00 ∈ [ a, b ], a ≤ t0 < t00 ≤ b,
cu cel puţin una din inegalităţile extreme stricte, astfel ı̂ncât f (t0 ) = f (t00 ), g(t0 ) = g(t00 ),
h(t0 ) = h(t00 ).

3. Curba γ se numeşte netedă dacă funcţiile f, g, h sunt de clasă C 1 pe [ a, b ] (sunt funcţii

continue cu derivate continue). O curbă se numeşte netedă pe porţiuni, dacă există un
număr finit de subintervale ale intervalului [ a, b ] determinate de a = t0 < t1 < . . . < tn = b
astfel ca restricţia curbei la [ ti−1 , ti ], ∀ i = 1, . . . , n să fie netedă.

4. Numim lungime a curbei γ, elementul L(γ) ∈ [0, +∞] definit prin

( n )
X
∗
L(γ) = sup d(γ(ti ), γ(ti+1 )) | a = t0 < t1 < ... < tn = b, n ∈ N ,
i=1

unde marginea superioară se face după toate numerele naturale n şi toate diviziunile

a = t0 < t1 < ... < tn = b

ale intervalului [a, b].

Dacă lungimea unei curbe este finită spunem că respectiva curbă este rectificabilă.

1
Exemple de curbe şi parametrizările acestora

1. Cercul
Ecuaţia generală a unui cerc de rază r cu centrul ı̂n origine este

x2 + y 2 = r 2 .

Ecuaţiile parametrice sunt date de:


x = r cos t
(C) , t ∈ [0, 2π]. (2)
y = r sin t

2. Elipsa
Ecuaţia generală a unei elipse cu centrul ı̂n origine şi de semiaxe egale cu a > 0 şi b > 0 este

x2 y 2
+ 2 = 1.
a2 b
Ecuaţiile parametrice sunt date de:

x = a cos t
(C) (3)
y = b sin t t ∈ [0, 2π].

3. Parabola
Ecuaţia generală a unei parabole este

y 2 = 2ax, a > 0.

4. Spirala cilindrică
Ecuaţiile parametrice sunt date de:

 x = r cos t
(C) y = r sin t (4)
z = t, t ∈ [a, b].


Teorema 1.3 Dacă γ definită de (1) este o curbă netedă, atunci ea este rectificabilă şi lungimea
ei este dată de: Z bp
L(γ) = (f 0 )2 + (g 0 )2 + (h0 )2 dt. (5)
a

Expresia p
ds = (f 0 )2 + (g 0 )2 + (h0 )2 dt (6)
se numeşte elementul de arc al curbei γ.
A orienta o curbă ı̂nseamnă a alege un sens de parcurs pe ea. O asemenea curbă se numeşte
orientată. Unul dintre sensuri ı̂l numim pozitiv, iar sensul contrar se numeşte negativ. De obicei
orientăm curba pozitiv ı̂n sensul creşterii parametrului t.
Dacă curba γ este ı̂nchisă şi mărgineşte un domeniu oarecare, vom spune că parcurgem curba
ı̂n sens direct sau sens trigonometric dacă prin deplasarea de-a lungul curbei domeniul mărginit
este lăsat la stânga.

2
Exemplul 1.4 Calculaţi lungimea curbei

 x=√ t h π πi
(γ) : y = 2 · ln (cos t) , t ∈ − ,
4 4
z = tg t − t


Calculăm mai ı̂ntâi derivatele funcţiilor x, y, z:

 0
 x (t) = √
 1
√
1
y 0 (t) = 2 · · (− sin t) = − 2 · tg t

 0 cos t
z (t) = 1 + tg2 t − 1 = tg2 t

Elementul de arc este

p 1
ds = (f 0 )2 + (g 0 )2 + (h0 )2 dt = 1 + tg2 t = .
cos2 t
Atunci, lungimea curbei este dată de:

Z Zπ/4  π
1  4
L(γ) = ds = 2
dt = tg t = 2.
cos t − π4
γ −π/4

1.1 Integrala curbilinie de speţa I

Definiţia 1.5 Fie γ o curbă netedă definită de ecuaţiile (1) şi fie F : D ⊂ R3 → R o funcţie
continuă pe domeniul D ce conţine pe γ. Numim integrala curbilinie de speţa I sau integrala
curbilinie ı̂n raport cu lungimea arcului
Z Z b p
F (x, y, z) ds = F (f (t), g(t), h(t)) · (f 0 )2 + (g 0 )2 + (h0 )2 dt. (7)
γ a

Propoziţia 1.6 (i) Dacă γ este o curbă netedă şi F1 , F2 : D ⊂ R3 → R sunt funcţii continue pe
domeniul D ce conţine pe γ iar α ∈ R, atunci
Z Z Z
[F1 (x, y, z) + F2 (x, y, z)] ds = F1 (x, y, z) ds + F2 (x, y, z) ds;
γ γ γ
Z Z
αF1 (x, y, z) ds = α · F1 (x, y, z) ds.
γ γ

(ii) Fie γ = γ1 ∪γ2 , cu γ1 , γ2 curbe netede şi fie F : D ⊂ R3 → R o funcţie continuă pe domeniul
D ce conţine pe γ. Atunci
Z Z Z
F (x, y, z) ds = F (x, y, z) ds + F (x, y, z) ds.
γ γ1 γ2

Observaţia 1.7 Valoarea integralei curbilinii de speţa I, (7), nu depinde nici de orientarea curbei
γ, nici de parametrizarea aleasă pentru curbă.

3
Observaţia 1.8 În cazul curbei plane definită parametric prin

x = f (t)
(γ) , t ∈ [a, b] ⊂ R (8)
y = g(t)

cu f, g funcţii de clasă C 1 pe [a, b] şi F : D ⊂ R2 → R funcţie continuă pe domeniul plan D ce

conţine curba γ, formula (7) se reduce la
Z Z b p
F (x, y) ds = F (f (t), g(t)) · (f 0 )2 + (g 0 )2 dt. (9)
γ a

x = ln 1 + t2
Z 

Exemplul 1.9 1) Calculaţi I = y· e−x ds, unde (C) : , t ∈ [0, 1].
y = 2 arctg t − t + 1
C
Avem:
2t

 x0 (t) =

1 + t2
2
 y 0 (t) = 2 − 1 = 1 − t

1 + t2 1 + t2
Elementul de arc este:
s
p 4t2 (1 − t2 )2 1 p 2
ds = x02 (t) + y 02 (t)dt = + dt = 4t + 1 − 2t2 + t4 dt
(1 + t2 )2 (1 + t2 )2 1 + t2
1
q
= (1 + t2 )2 dt = dt
1 + t2
Întrucât ds = dt această curbă este dată ı̂n parametrizarea naturală.
Z1 Z1
− ln(1+t2 ) 2 arctg t − t + 1
I= (2 arctg t − t + 1) · e dt = dt
1 + t2
0 0
Z1 Z1 Z1
2 arctg t 1 2t 1
= 2
dt − 2
dt + dt
1+t 2 1+t 1 + t2
0 0 0
1 1 1
2
 1 2 

  π2 1 π
= (arctg t)  − · ln 1 + t  + arctg t = − ln 2 + .
0 2 0 0 16 2 4

x=t
1√ 3


Z 

2
2) Să se calculeze I = xy z · ds, unde (C) : y = 8t , t ∈ [0, 1].
3
 z = 1 t2


C 
2
Determinăm mai ı̂ntâi elementul de arc, ds. Avem:
 0
 x (t) = 1 √
3 1 √

1
y 0 (t) = · 8 · t 2 = 2 · t

 0 3 2
z (t) = t
Atunci, p p
ds = x02 (t) + y 02 (t) + z 02 (t)dt = 1 + 2t + t2 dt = (1 + t) · dt,

4
deci
1
4 1 6
Z Z Z 1 Z 1 
1 3 1 2 4 6 7
I= t · · 8t · t (1 + t) dt = t (1 + t) dt = t dt + t dt
0 9 2 9 0 9 0 0
4 t7 1 t8 1
     
4 1 1 4 15 5
= + = + = · = .
9 7 0 8 0 9 7 8 9 7·8 42

Semnificaţii fizice ale integralei curbilinii de speţa ı̂ntâi

Dacă ρ = ρ(x, y, z) > 0 este o funcţie continuă ce reprezintă densitatea de masă a unui fir material
γ, atunci:
1. masa firului material γ este
Z
M = ρ(x, y, z) ds. (10)
γ

2. coordonatele centrului de greutate G(xG , yG , zG ) sunt

Z Z Z
1 1 1
xG = x · ρ(x, y, z) ds, yG = y · ρ(x, y, z) ds, zG = z · ρ(x, y, z) ds. (11)
M γ M γ M γ

3. momentele de inerţie ale curbei γ ı̂n raport cu un plan (α), o dreaptă (d) sau un punct
P se exprimă prin integrale de forma
Z
I = r2 · ρ(x, y, z) ds
γ

unde r este distanţa punctului curent (x, y, z) de pe curbă la planul (α), dreapta (d) şi respectiv,
la punctul P .
Momentele de inerţie ale curbei γ ı̂n raport cu planele de coordonate sunt date de:
Z Z Z
IxOy = z ρ(x, y, z)ds, IyOz = x ρ(x, y, z)ds, IzOx = y 2 ρ(x, y, z)ds.
2 2
(12)
γ γ γ

Momentele de inerţie ale curbei γ ı̂n raport cu axele de coordonate sunt date de:
Z Z Z
IOx = (y +z ) ρ(x, y, z)ds, IOy = (x +z ) ρ(x, y, z)ds, IOz = (x2 +y 2 ) ρ(x, y, z)ds. (13)
2 2 2 2
γ γ γ

Momentul de inerţie al curbei γ ı̂n raport cu originea axelor de coordonate este

Z
IO = (x2 + y 2 + z 2 ) ρ(x, y, z)ds. (14)
γ

Exerciţiul 1.10 Să se calculeze masa şi să se determine centrul de greutate ale firului material
omogen 
x = r cos t
, t ∈ [0, 2π].
y = r sin t

5
1.2 Integrala curbilinie de speţa a II-a
_
Definiţia 1.11 Fie γ = AB o curbă netedă dată de

 x = f (t)
(γ) y = g(t) , t ∈ [ a, b ], (15)
z = h(t)


orientată de la A(t = a) la B(t = b) ı̂n sensul de creştere al parametrului t de la a la b. Fie

P, Q, R : D ⊂ R3 → R funcţii continue pe domeniul D ce conţine curba γ. Numim integrala
curbilinie de speţa II
Z
P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz =
γ
Z b
P (f (t), g(t), h(t)) · f 0 (t) + Q(f (t), g(t), h(t)) · g 0 (t) + R(f (t), g(t), h(t)) · h0 (t) dt.

= (16)
a

Propoziţia 1.12 (i) Dacă γ este o curbă netedă şi Pi , Qi , Ri : D ⊂ R3 → R, i = 1, 2 sunt funcţii
continue pe domeniul D ce conţine pe γ iar α ∈ R, atunci
Z Z Z
(P1 + P2 ) dx + (Q1 + Q2 ) dy + (R1 + R2 ) dz = P1 dx + Q1 dy + R1 dz + P2 dx + Q2 dy + R2 dz;
γ γ γ
Z Z
(αP1 ) dx + (αQ1 ) dy + (αR1 ) dz = α · P1 dx + Q1 dy + R1 dz.
γ γ

(ii) Fie γ = γ1 ∪ γ2 , cu γ1 , γ2 curbe netede şi fie funcţiile continue P, Q, R : D ⊂ R3 → R

γ ⊂ D. Atunci
Z Z Z
P dx + Q dy + R dz = P dx + Q dy + R dz + P dx + Q dy + R dz.
γ γ1 γ2

Observaţia 1.13 Valoarea integralei curbilinii de speţa II depinde de orientarea curbei γ. Mai
precis Z Z
_ P dx + Q dy + R dz = − _ P dx + Q dy + R dz.
AB BA
Dacă curba γ este ı̂nchisă şi se alege un sens de parcurs pe curbă (dacă nu se precizează con-
trariul, se alege sensul direct sau sensul trigonometric), integrala de speţa II se notează
I
P dx + Q dy + R dz.
γ

Aplicaţii ale integralei curbilinii de speţa a doua

1. Aria unui domeniu plan D, mărginit de o curbă netedă, ı̂nchisă, simplă γ este:
I
1
Aria(D) = xdy − ydx. (17)
2 γ
2. Lucrul mecanic L, al câmpului vectorial
→
− → →
− →
− →
− →
− →
− →
−
F (−
r ) = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k , unde →
−
r =x i +y j +zk, (18)

6
de-a lungul curbei γ este:
→
− →
Z Z
L= F (−
r ) · d→
−
r = P dx + Q dy + R dz. (19)
γ γ
→
−
Dacă curba este ı̂nchisă, lucrul mecanic se mai numeşte circulaţia câmpului F de-a lungul curbei
γ: I
C = P dx + Q dy + R dz. (20)
γ

Exemplul 1.14 Calculaţi următoarea integrală curbilinie de speţa a II-a:


Z  x = −t cos t + sin t
I = ydx − xdy + x2 + y 2 + z 2 dz, unde (C) :


y = t sin t + cos t , t ∈ [0; π]
z =t+1

C

Avem P = y; Q = −x; R = x2 + y 2 + z 2 . Deci

 dx = x0 (t) · dt = (− cos t + t sin t + cos t) dt = (t sin t) dt


dy = y 0 (t) · dt = (sin t + t · cos t − sin t) dt = (t cos t) dt

dz = z 0 (t) · dt = dt,


x2 + y 2 + z 2 = (−t cos t + sin t)2 + (t sin t + cos t)2 + (t + 1)2 =

= t2 cos2 t − 2t sin t cos t + sin2 t + t2 sin2 t + 2 sin t cos t + cos2 t + t2 + 2t + 1
= 2t2 + 2t + 1.
Atunci,
Zπ
I= [(t sin t + cos t) · t · sin t − (t cos t + sin t) · t · cos t + 2t2 + 2t + 2]dt
0
Zπ
t2 sin2 t + t sin t cos t + t2 cos2 t − t sin t cos t + 2t2 + 2t + 2 dt =


=
0
Zπ
3t2 + 2t + 2 dt = t3 |π0 + t2 |π0 + 2t|π0 = π 3 + π 2 + 2π.


=
0

1.3 Independenţa de drum a integralei curbilinii de speţa a II-a

În cele ce urmează vom ı̂ncerca să răspundem la două ı̂ntrebări cât se poate de naturale
1. Depinde lucrul mecanic de forma traiectoriei?
→
−
2. Dacă traiectoria este ı̂nchisă, lucrul mecanic al forţei F este ı̂ntotdeauna nul ?

Definiţia
Z 1.15 Fie D ⊂ R3 un domeniu şi fie P, Q, R : D → R funcţii continue pe D. Integrala
P dx + Q dy + R dz se numeşte independentă de drum pe domeniul D dacă pentru orice
A, B ∈ D şi orice două curbe simple γ1 , γ2 din D care unesc punctele A şi B, are loc relaţia
Z Z
P dx + Q dy + R dz = P dx + Q dy + R dz. (21)
γ1 γ2

7
Propoziţia 1.16 Fie D ⊂ R3 un domeniu şi fie P, Q, R : D → R funcţii continue pe D.
Următoarele afirmaţii
Z sunt echivalente:
(i) Integrala P dx + Q dy + R dz este independentă de drum;
(ii) pentru orice curbă C simplă şi ı̂nchisă conţinută ı̂n D are loc:
I
P dx + Q dy + R dz = 0. (22)
C

Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Fie C o curbă ı̂nchisă şi simplă şi fie două puncte arbitrare A, B pe C. Fie
_ _
punctul M pe arcul AB şi fie punctul N pe arcul BA. Din Propoziţia 1.12, (ii), Observaţia 1.13 şi folosind
independenţa de drum putem scrie
I Z
P dx + Q dy + R dz = _ P dx + Q dy + R dz
C AM BN A
Z Z
= _ P dx + Q dy + R dz + _ P dx + Q dy + R dz
ZAM B ZBN A
= _ P dx + Q dy + R dz − _ P dx + Q dy + R dz = 0.
AM B AN B

(ii) ⇒ (i) Fie două puncte arbitrare A, B ∈ D şi fie două drumuri arbitrare γ1 , γ2 de la A la B. Fie
punctul M pe curba γ1 şi fie N pe γ2 . Observăm că se obţine o curbă ı̂nchisă C = AM BN A, pentru care
are loc (ii). Din
I Z Z
0= P dx + Q dy + R dz = _ P dx + Q dy + R dz − _ P dx + Q dy + R dz
C AM B AN B

deducem (i). 

Definiţia 1.17 Expresia P (x, y, z) dx+Q(x, y, z) dy+R(x, y, z) dz se numeşte diferenţială totală

exactă dacă există o funcţie diferenţiabilă F : D ⊂ R3 → R, astfel ı̂ncât

dF (x, y, z) = P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz. (23)

Dacă avem ı̂n vedere formula diferenţialei

∂F ∂F ∂F
dF (x, y, z) = (x, y, z) dx + (x, y, z) dy + (x, y, z) dz
∂x ∂y ∂z
deducem că relaţia (23) revine la
∂F


 (x, y, z) = P (x, y, z),



 ∂x
 ∂F
(x, y, z) = Q(x, y, z), (24)

 ∂y

 ∂F (x, y, z) = R(x, y, z),


∀ (x, y, z) ∈ D.

∂z

Pentru
Z uşurinţa parcurgerii materialului, ı̂n cele ce urmează vom considera cazul plan al inte-
gralei P (x, y) dx + Q(x, y) dy, unde P, Q, : D ⊂ R2 → R unde funcţii continue.

8
Teorema 1.18 Fie D ⊂ R2 un domeniu plan ı̂n care funcţiile P, Q : D → R sunt continue.
Următoarele afirmaţii
Z sunt echivalente:
(i) Integrala P dx + Q dy este independentă de drum;
(ii) Expresia P (x, y) dx + Q(x, y) dy este o diferenţială totală exactă adică există F : D → R
diferenţiabilă astfel ı̂ncât
∂F ∂F
dF (x, y) = (x, y) dx + (x, y) dy = P (x, y) dx + Q(x, y) dy, ∀ (x, y) ∈ D. (25)
∂x ∂y
Aceasta este dată de Z (x,y)
F (x, y) = P (x, y) dx + Q(x, y) dy (26)
(x0 ,y0 )

pe orice curbă netedă cu extremităţile (x0 , y0 ), (x, y) ∈ D.

Demonstraţie. (i) ⇒ (ii) Fie A(x0 , y0 ) ∈ D arbitrar fixat şi fie M (x, y) un punct variabil ı̂n D. Datorită
independenţei de drum, integrala curbilinie calculată de la A la M va depinde numai de punctul M , adică
de coordonatele (x, y). Apare astfel funcţia definită de (26). Fie (x1 , y1 ) ∈ D arbitrar. Să arătăm că această
funcţie satisface
∂F ∂F
(x1 , y1 ) = P (x1 , y1 ), (x1 , y1 ) = Q(x1 , y1 ).
∂x ∂y
Folosind (26) putem scrie

F (x1 + h, y1 ) − F (x1 , y1 )
Z (x1 +h,y1 ) Z (x1 ,y1 )
= P (x, y) dx + Q(x, y) dy − P (x, y) dx + Q(x, y) dy
(x0 ,y0 ) (x0 ,y0 )
Z (x1 ,y1 ) Z (x1 +h,y1 )
= P (x, y)dx + Q(x, y)dy + P (x, y)dx + Q(x, y)dy−
(x0 ,y0 ) (x1 ,y1 )
Z (x1 ,y1 ) Z (x1 +h,y1 )
− P (x, y)dx + Q(x, y)dy = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
(x0 ,y0 ) (x1 ,y1 )

Dacă ţinem cont că pe curba de extremităţi (x1 , y1 ), (x1 + h, y1 ) avem dy = 0, ı̂nlocuind mai sus, găsim,
Z x1 +h
F (x1 + h, y1 ) − F (x1 , y1 ) = P (x, y1 ) dx.
x1

Dacă folosim teorema de medie pentru integrala definită a funcţiei continue P (·, y1 ) deducem că există ξ
ı̂ntre x1 şi x1 + h astfel ı̂ncât
1 x1 +h
Z
P (x, y1 )dx = P (ξ, y1 )
h x1
Din continuitatea funcţiei P deducem
1
lim (F (x1 + h, y1 ) − F (x1 , y1 )) = lim P (ξ, y1 ) = P (x1 , y1 )
h→0 h h→0

adică
∂F
(x1 , y1 ) = P (x1 , y1 ).
∂x
∂F
Analog se arată că (x1 , y1 ) = Q(x1 , y1 ).
∂y

9
 (ii) ⇒ (i) Să presupunem acum că există funcţia F astfel ı̂ncât dF = P dx + Qdy adică

∂F ∂F
(x, y) = P (x, y), (x, y) = Q(x, y), ∀(x, y) ∈ D.
∂x ∂y

Să arătăm că pentru orice două puncte A, B ∈ D are loc

Z
_ P (x, y)dx + Q(x, y)dy = F (xB , yB ) − F (xA , yA ) (27)
AB

_
În particular din aceasta rezultă că integrala este independentă de drum. Dacă parametrizăm AB prin

x = f (t)
y = g(t),

unde t ∈ [ a, b ], A(f (a), g(a)), B(f (B), g(b)), din definiţia integrale de speţa II, putem scrie
Z Z b

_ P (x, y) dx + Q(x, y) dy = [P (f (t), g(t)) · f 0 (t) + Q(f (t), g(t)) · g 0 (t))] dt

AB a

Din (ii) şi formula de derivare a unei funcţii compuse găsim

Z Z b  
∂F 0 ∂F 0
_ P (x, y) dx + Q(x, y) dy = (f (t), g(t)) · f (t) + (f (t), g(t)) · g (t) dt
AB a ∂x ∂y
Z b
d
= (F (f (t), g(t))) dt = F (f (b), g(b)) − F (f (a), g(a)) = F (xB , yB ) − F (xA , yA ). 
a dt

Z
Reţinem din această demonstraţie că, dacă P dx + Q dy este independentă de drum atunci
Z
_ P (x, y)dx + Q(x, y)dy = F (xB , yB ) − F (xA , yA ) (28)
AB

unde F este dată de (26).

Deoarece drumul de integrare care uneşte punctele (x0 , y0 ) şi (x, y) poate fi ales arbitrar,
alegem acest drum ca fiind format din segmentele de dreaptă paralele cu axele de coordonate
[(x0 , y0 ), (x, y0 )] ∪ [(x, y0 ), (x, y)]. Găsim astfel formula ce determină primitiva F :
Z x Z y
F (x, y) = P (t, y0 ) dt + Q(x, t) dt, ∀ (x, y) ∈ D, (29)
x0 y0

unde (x0 , y0 ) ∈ D este un punct oarecare. Funcţia F este unic determinată până la o constantă
aditivă.

TeoremaZ1.19 Fie D ⊂ R2 un domeniu plan ı̂n care funcţiile P, Q : D → R sunt continue. Dacă
integrala P dx + Q dy este independentă de drum şi funcţia F : D → R din (25) are derivate
parţiale de ordinul doi continue atunci are loc
∂P ∂Q
(x, y) = (x, y), ∀ (x, y) ∈ D. (30)
∂y ∂x

10
Demonstraţie. Folosim teorema lui Schwarz

∂P ∂2F ∂2F ∂Q
(x, y) = (x, y) = (x, y) = (x, y). 
∂y ∂y∂x ∂x∂y ∂x

Observaţia 1.20 Reciproca teoremei de mai sus nu este adevărată. De exemplu dacă
−y x
P (x, y) = , Q(x, y) = , (x, y) ∈ R2 \ {(0, 0)}
x2
+ y2 x2 + y2
atunci
∂P ∂Q y 2 − x2
(x, y) = (x, y) = 2 .
∂y ∂x (x + y 2 )2
Dacă integrăm pe conturul unui cerc cu centrul ı̂n origine x2 + y 2 = 1, folosind parametrizarea

x = cos t
(γ) , t ∈ [0, 2π]
y = sin t

obţinem
−y
I
x
dx + 2 dy = 2π.
γ x2 + y 2 x + y2
Dacă integrala ar fi independentă de drum ar rezulta că
I
P dx + Qdy = 0
C

ceea ce contrazice calculul precedent. Aceasta provine din faptul că funcţiile P, Q sunt definite pe
un domeniu care are ”goluri” (R2 \ {(0, 0)}).
Un domeniu D ⊂ R2 se numeşte simplu conex dacă o dată cu orice curbă γ simplă, ı̂nchisă,
rectificabilă conţinută ı̂n D ı̂ntreg domeniul interior mărginit de γ este conţinut ı̂n D. Din punct
de vedere intuitiv D nu are ”goluri”.
Vom demonstra capitolul ”Integrala dublă” următoarea teoremă:

Teorema 1.21 Fie D ⊂ R2 un domeniu plan simplu conex Z ı̂n care funcţiile P, Q : D → R sunt
continue cu derivatele parţiale continue. Atunci integrala P dx + Q dy este independentă de drum
dacă şi numai dacă
∂P ∂Q
(x, y) = (x, y), ∀(x, y) ∈ D. (31)
∂y ∂x
Teoremele prezentate se extind la cazul spaţial.

Teorema 1.22 Fie D ⊂ R3 un domeniu ı̂n care funcţiile P, Q, R : D → R sunt continue.

Următoarele afirmaţii
R sunt echivalente:
(i) Integrala P dx + Q dy + R dz este independentă de drum;
(ii) Expresia P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz este diferenţială totală exactă, adică
există o funcţie F : D → R diferenţiabilă astfel ı̂ncât

dF (x, y, z) = P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz, ∀ (x, y, z) ∈ D. (32)

11
 Funcţia F , dacă există, este dată de
Z x Z y Z z
F (x, y, z) = P (t, y0 , z0 ) dt + Q(x, t, z0 ) dt + R(x, y, t) dt (33)
x0 y0 z0

unde (x0 , y0 , z0 ) ∈ D este un punct oarecare şi F este unic determinată până la o constantă aditivă.
Dacă integrala este independentă de drum atunci
Z
_ P (x, y, z) dx + Q(x, y, z) dy + R(x, y, z) dz = F (xB , yB , zB ) − F (xA , yA , zA ). (34)
AB

Teorema 1.23 Fie D ⊂ R3 un domeniu simplu conex ı̂n Z care funcţiile P, Q, R : D → R sunt
continue cu derivatele parţiale continue. Atunci integrala P dx + Q dy + R dz este independentă
de drum dacă şi numai dacă, pentru orice (x, y, z) ∈ D, au loc egalităţile

∂P ∂Q

 (x, y, z) = (x, y, z),
∂y ∂x




∂Q ∂R

(x, y, z) = (x, y, z), (35)


 ∂z ∂y
 ∂R (x, y, z) = ∂P (x, y, z).



∂x ∂z
→
−
Definiţia 1.24 Considerăm funcţia vectorială de clasă C 1 F : D ⊂ R3 → R3 ,
→
− →
− →
− →
−
F (x, y, z) = P (x, y, z) i + Q(x, y, z) j + R(x, y, z) k
definită şi continuă ı̂n toate punctele domeniului D care conţine curba (C). Vom nota
→
 −i − →
→ − 
 j k 
→
− ∂ ∂ ∂ 
rot F (x, y, z) = 

 ∂x ∂y ∂z 

P Q R
→
−
şi vom numi acest determinant formal rotorul funcţiei vectoriale F . Aşadar, avem
     
→
− →
− ∂R ∂Q →
− ∂R ∂P →
− ∂Q ∂P
rot F (x, y, z) = i · − − j · − + k · − .
∂y ∂z ∂x ∂z ∂x ∂y
→
− →
− →
− →
−
Exemplul 1.25 Fie F (x, y, z) = x2 · i − xz · j + yz 2 · k . Atunci
→
 −i →
− →
− 
 j k 
→
− ∂ ∂ ∂  →−
→ − →
−
→
− →
−
rot F =  = i · z 2 + x − j · 0 + k · (−z) = x + z 2 · i − z · k .
 ∂x ∂y ∂z 
 x2 −xz yz 2 
→
− →
−
Un câmp vectorial F = F (x, y, z) se numeşte irotaţional dacă
→
− →
−
rot F = 0 .
Condiţia necesară şi suficientă ca integrala curbilinie de speţa a II-a să fie independentă de drum
→
− →
−
ı̂ntr-un domeniu simplu conex este deci, folosind Teorema 1.23, ca funcţia vectorială F = F (x, y, z)
→
− →
− →
−
să aibă rot F = 0 (câmpul vectorial F să fie irotaţional).

12
Exemplul 1.26 Verificând ı̂n prealabil independenţa de drum, calculaţi:
(a,b,c)
Z
I= yz · dx + xz · dy + xy · dz
(1,1,1,)

→
− →
− →
− →
−
Funcţia vectorială (câmpul vectorial ataşat) este F (x, y, z) = yz i + xz j + xy k . Avem
→
 −i − →
→ − 
 j k 
→
− ∂ ∂ ∂  →
 = −i (x − x) − →− →
− →
−
rot F =  j (y − y) + k (z − z) = 0 .
 ∂x ∂y ∂z 

 yz xz xy 

În acest caz, calculul integralei curbilinii se face plecând din punctul A (1, 1, 1) spre punctul B (a, b, c)
prin paralele la axele de coordonate pe linia poligonală care uneşte cele 2 puncte. Vom avea:
Z Z Z
I= + + = I1 + I2 + I3 ,
AM MN NB

unde  
 x=t  dx = dt
AM : y = 1 , t ∈ [1, a] ⇒ dy = 0 · dt ,
z=1 dz = 0 · dt
 
 
 x=a  dx = 0 · dt
MN : y = t , t ∈ [1, b] ⇒ dy = dt
z=1 dz = 0 · dt
 
 
 x=a  dx = 0 · dt
NB : y = b , t ∈ [1, c] ⇒ dy = 0 · dt
z=t dz = dt.
 

Deci
a
Z Z a

I1 = = 1 · 1 · dt = t = a − 1,
1 1
AM
b
Z Z b

I2 = = a · dt = a · dt = a (b − 1)
1 1
MN
Z Z c c

I3 = = ab · dt = ab · t = ab (c − 1)
1 1
NB

şi
I = a − 1 + a (b − 1) + ab (c − 1) = a − 1 + ab − a + abc − ab = abc − 1.

13