Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) şi δοξα (doxa -

slăvire sau, într-un înţeles mai general, opinie), traducându-se deci literal "dreaptă-slăvire", cu
înţelesul de "credinţă, opinie corectă". Este de menţionat că şi unele din celelalte biserici creştine
îşi consideră propriile învăţături ca fiind drepte sau chiar singurele drepte.

Biserica Ortodoxă este o comunitate de credinţă creştină. Creştinii ortodocşi sunt organizaţi în
biserici ortodoxe naţionale autocefale (greacă, rusă, română, sârbă etc.), aflate în comuniune
liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naţionale, primatul onorific este
deţinut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. După numărul de credincioşi, ortodocşii
formează în lume a doua comunitate creştină, după Biserica Catolică.

Biserica Ortodoxă a celor şapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul şi Noul Testament.
Conducătorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”, care îndrumă
credincioşii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă a celor şapte
sinoade ecumenice recunoaşte un acelaşi Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, întreit în
ipostas (persoane), dar unul în fiinţă (esenţă), Dumnezeu atotputernic, preexistent lumii şi
complet independent în raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în
care dumnezeul / dumnezeii iau naştere într-un univers preexistent.

Ca ramură a creştinismului, teologia Bisericii Ortodoxe a celor şapte sinoade are la bază
dragostea, căci "Dumnezeu este iubire", I Ioan IV:8 (I Ioan 4, 8) şi este reluat în scrierile
teologilor ortodocşi, care afirmă că Dumnezeu este iubirea. Iubirea a fost propovăduită şi arătată
prin fapte de Iisus Hristos, considerat unul din cele trei ipostasuri (persoane) ale Sfintei Treimi,
care s-a coborît pe pământ şi s-a întrupat ca om, şi-a jertfit viaţa şi a luat asupra lui păcatele
oamenilor pentru a îi mântui de păcat, iar prin învierea sa a transfigurat şi îndumnezeit trupul
omenesc luat. Astfel, definitorie pentru înţelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este
formula Sf. Atanasie cel Mare: "Dumnezeu a devenit om pentru ca şi omul să poată deveni
dumnezeu". Prin vorbă şi faptă, Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând voia lui şi a scos
în evidenţă din cele zece porunci două, dar care cuprind totul şi care îl fac pe cel ce le
îndeplineşte să le facă în mod automat şi pe restul: dragostea de Dumnezeu şi de aproapele („El
i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot
cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe
aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată legea şi prorocii.”.

Teologia acestei Biserici se bazează pe scrierile Bibliei, pe Tradiţia Bisericii şi pe trăirea vieţii

religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înţeleasă. Se acordă o
mare importanţă Sfintei Împărtăşanii, eveniment în urma căruia credincioşii se unesc spiritual şi
material cu Iisus Hristos.

Virtuţile (faptele bune) au o importanţă mântuitoare, acestea făcând parte din procesul de
sfinţire (teologie) (împărţit teologic în trei etape: curăţire, luminare şi îndumnezeire). Lucrarea
virtuţilor se face şi în referire la episodul judecăţii universale, formulată în Evanghelia după
Matei, capitolul XXV.
Față de bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene

 Bisericile vechi-orientale  s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea,

refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum și pe cele
care au urmat. Ele sunt Biserica Coptă, Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și
Indiană. Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține,
conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi omenească și
dumnezeiască.  Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă
radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire,
cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind
considerat a avea o singură natură, dar compusă). Deși, începând cu secolul al XX-lea, se
poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale,
momentan, acest dialog nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.

Față de Biserica Anglicană

 Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că diferențele dogmatice păreau să fi

dispărut, vorbindu-se chiar de o iminentă unire între ortodoxie și anglicanism, în urma
evoluțiilor acestuia din urmă după cel de-al Doilea Război Mondial s-a ajuns la o serie de
poziții ireconciliabile, nemaiputându-se vorbi de un crez comun. Pe lângă amplificarea în
anglicanism a unor învățături de credință (neo)protestante, diferendul fundamental cu
ortodoxia este dat de viziunea diferită a anglicanilor în privința hirotoniei femeilor și a
acceptării homosexualității.

Față de Biserica Catolică

 Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri

doctrinare.

 Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine. Acestea sunt:

 nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi. (în Biserica

Ortodoxă, toți arhiereii, indiferent de titlul purtat - patriarh, mitropolit, arhiepiscop,
episcop - sunt considerați egali);

 nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez.  (considerat în Biserica Ortodoxă o

învățătură greșită, cu profunde implicații teologice);

 nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei, adică a pâinii nedospite,

folosită de Biserica Catolică. (Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii
azime, cât și a celei fermentate);

 nerecunoașterea existenței Purgatoriului. (considerat în Biserica Romano-Catolică a fi un

loc de mijloc între rai și iad, în care sufletele celor decedați se purifică până la intrarea în
Rai).

Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxă sunt:

 infailibilitatea ex-cathedra a Papei (Biserica Ortodoxă consideră că nu poate exista o
persoană infailibilă, indiferent de poziția eclezială pe care o deține);
 harul sau grația creată (Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască
este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor);
 neprihănita zămislire sau imaculata concepție a Fecioarei Maria (Biserica Ortodoxă
consideră că toți oamenii, inclusiv Născătoarea-de-Dumnezeu, au fost zămisliți și s-au născut
având păcate; ulterior, prin conlucrare - συνεργια - cu Dumnezeu pot ajunge la sfințenie);
 thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abundență,
consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele
(Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau
"dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);
 celibatul clericilor (Biserica Ortodoxă acceptă căsătoria preoților și diaconilor, cu
condiția să se facă înainte de hirotonia acestora);
 practica botezului prin stropire sau turnare (Biserica Ortodoxă practică botezul prin
întreită afundare, ce simbolizează îngroparea și învierea lui Hristos).

Față de Biserica Luterană

 nerecunoașterea tezei lui Luther Sola Scriptura (Biserica Ortodoxă alătură învățăturilor

Bibliei și predania sau tradiția bisericească);
 respingerea tezei Sola Fide - îndreptățirea doar prin credință (Biserica Ortodoxă
consideră că mântuirea este o conlucrare divino-umană, care implică atât credința corectă
a omului - orthodoxia, cât și aplicarea corectă a acestei credințe - orthopraxia);
 nerecunoașterea desființării preoției sacramentale (sfințitoare) din luteranism;
 nerecunoașterea desființării monahismului (călugăriei);
 nerecunoașterea a doar două Taine, botezul și euharistia, în luteranism (Biserica
Ortodoxă are șapte taine principale - botezul, mirungerea, cununia, preoția, spovedania,
împărtășania și maslul, - dar nu reduce în mod absolut numărul lor la acestea, la ele
adăugându-se alte "ierurgii", precum sfințirea apei sau aghiasma, monahismul,
înmormântarea etc.)
 Biserica suedeză are un episcop care este lesbiană, în timp ce bisericile ortodoxe privesc
homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să devină preoți sau episcopi.
Față de Biserica Calvină(reformată

 În plus față de diferențele amintite mai sus, ce privesc Luteranismul, Biserica Ortodoxă
respinge credința calvină în predestinarea omului (potrivit căreia destinul omului este
fixat dinainte de Dumnezeu, fără a putea fi schimbat prin deciziile libere ale individului)
și susține libertatea deplină a acestuia de a își alege singur propriul destin.

Față de Bisericile Neprotestante

 Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind învățăturile Sola Scriptura și Sola

Fide, mai există o multitudine de diferențe, care variază în funcție de denominația
neoprotestantă. Dintre acestea, amintim:
 cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu (întemeiată pe Luca 1:42 și
practica Bisericii primare);
 închinarea la icoane, chipuri ale lui Iisus Hristos, Maicii Domnului și ale sfinților,
considerate de Biserica Ortodoxă un simbol al persoanei reprezentate; astfel, închinarea
nu se adresează materiei icoanei, ci celui reprezentat;
 închinarea la moaștele sfinților (Biserica Ortodoxă consideră că aceștia, asemeni lui
Hristos în Schimbarea la Față, și-au preschimbat și transfigurat întreg trupul, prin
lucrarea harului dumnezeiesc, acesta devenind astfel nestricăcios; închinarea la sfinți
este, astfel, o cinstire a lui Dumnezeu, prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte
sau moaște);
 Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei, considerând că pâinea și
vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul trup și sânge al lui Hristos;
 Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor, bazându-se pe obiceiul Bisericii primare,
când o întreagă familie, indiferent de vârsta membrilor săi, se convertea la creștinism, dar
acceptă și botezul adulților.

Biserica ortodoxă în ziua de azi

 Există astăzi 14 biserici ortodoxe locale autocefale și 2 autonome, aflate între ele în
comuniune euharistică; mai sunt, de asemenea, una a cărei autocefalie este parțial
recunoscută și 5 cu autonomie parțial recunoscută. O serie de comunități ortodoxe, din
cauza unor probleme canonice, se află în afara acestei comuniuni liturgice, dar
împărtășesc aceeași credință dogmatică .