Sunteți pe pagina 1din 9

88

De aceea, prelucrarea prin frezare se poate executa imediat după forjare, înainte de
răcirea semifabricatului.
Procedeul se mai aplică la decojirea lingourilor, înainte de răcirea acestora
după turnare.

1.9. Prelucrarea arborilor prin broşare


Se aplică în cazul fabricaţiei arborilor în producţie de serie sau de masă. Avantajele
esenţiale ale acestui procedeu sunt [N3, V7]:
- productivitate foarte mare;
- precizie şi rugozitate superioare ale suprafeţelor prelucrate (Ra=1,6µm);
- prelucrarea se poate executa în ciclu semiautomat.
Adaosul de prelucrare se îndepărtează succesiv de muchiile aşchietoare ale
dinţilor. Între muchiile aşchietoare există o supraînălţare pe dinte, ceea ce face ca
fiecare dinte să aşchieze o fracţiune din adaosul total [N3, V7].
Sculele utilizate sunt broşe plate (fig. 1.60), broşe circulare exterioare (fig.
1.61,a) sau broşe interioare (fig. 1.61,b). În fig. 1.62 este reprezentată o broşare cu
mişcare planetară a piesei, broşa fiind fixă.

a) b)
Fig. 1.60 Broşarea cu broşe
Fig. 1.61 Broşarea cu broşe circulare
plane
a)exterioare b) interioare
Cele mai utilizate sunt broşele circulare. Executarea broşelor cu dinţi interiori
este deosebit de dificilă. De aceea, broşa cu dinţi la interior se execută, în general, din
mai mulţi segmenţi asamblaţi pe un corp. Broşele cu dinţi exteriori au o construcţie
mai simplă, de aceea şi utilizarea lor este mai mare. Ele se execută monobloc pentru
prelucrarea arborilor de dimensiuni mici sau din segmenţi pentru prelucrarea arborilor
de dimensiuni mari [N3, V7].

Fig. 1.62 Broşarea planetară Fig. 1.63 Broşarea forţată


89
Desfăşurarea normală a procesului de aşchiere are loc numai dacă piesa se
roteşte cu viteză (care dă viteza de aşchiere) mult mai mare decât broşa. Procedeul se
mai numeşte broşare liberă (fig. 1.60, 61, 62). La broşarea forţată arborele execută o
mişcare cu o viteză foarte mică în jurul axei sale (mişcare forţată), în timp ce broşa se
deplasează rectiliniu cu viteză mult mai mare (fig. 1.63). La broşarea forţată dinţii
broşei nu au supraînălţare (fig. 1.63). Broşarea liberă se execută cu viteză mare de
rotaţie a piesei şi cu avans mic al broşei, pe când broşarea forţată cu viteză mică de
rotaţie a piesei şi cu avans mare al broşei.

1.10. Prelucrarea arborilor prin rectificare

Rectificarea este un procedeu de finisare utilizat în scopul obţinerii unor


precizii geometrice înalte (dimensiune, formă macrogeometrică, formă
microgeometrică şi de poziţie relativă) a suprafeţelor prelucrate. Rectificarea [G5] are
un rol determinant în realizarea calităţii produselor, dată fiind poziţia finală sau
apropiată de aceasta în structura proceselor tehnologice de fabricare a componentelor
de precizie ridicată.

1.10.1. Rectificarea suprafeţelor cilindrice exterioare. Se poate face după una


din metodele după cum urmează.
♦ Rectificarea cilindrică exterioară cu avans longitudinal. Este cea mai
cunoscută şi mai răspândită schemă de rectificare a arborilor netezi. Schiţa schemei de
rectificare cilindrică exterioară cu avans longitudinal (axial) se prezintă in fig. 1.64.

Fig. 1.64 Schema generală a rectificării cilindrice exterioare cu avans longitudinal [G5]
90

Suprafaţa cilindrică de rectificat a piesei (semifabricatului) se caracterizează


prin diametrul d1 şi lungimea l1, A1 reprezentând adaosul de prelucrare care se
îndepărtează prin rectificare. Caracteristicile principale ale discului abraziv 2 sunt
diametrul d2, lăţimea l2 şi durabilitatea T.
Mişcările de lucru definitorii sunt:
o mişcarea principală de aşchiere este dată de mişcarea de rotaţie a discului abraziv
(n2) ce realizează viteză de aşchiere v2;
o mişcarea de avans circular a piesei se realizează prin mişcarea de rotaţie a
piesei, de viteză v1 şi, corespunzător, turaţia n1;
o mişcarea de avans longitudinal este o mişcare rectilinie alternativă, de viteză
vf (fig. 1.64), care poate fi realizată de piesă (fig. 1.65, a) sau de discul abraziv
(fig. 1.65, b);
o mişcarea de a avans de pătrundere (transversal, radial) f2, care se realizează
periodic după fiecare cursă dublă longitudinală pentru realizarea adâncimii de
aşchiere (prelucrare) ap.

Valorile parametrilor de lucru se determină după cum urmează:


• avansul longitudinal f [mm/rot piesă] - ca fracţiune din lăţimea discului abraziv
B, f = ß B, ß - in funcţie de natura prelucrării, ß = 0,7 ÷ 0,8 la prelucrările de
degroşare, ß = 0,2 ÷ 0,3 la prelucrările de finisare;
• avansul de pătrundere f2 [mm/cursă dublă] - in funcţie de natura prelucrării,
numărul de treceri i, i = ap/f2; ap – adaosul de prelucrare (f2 = 0,005 ÷
0,05mm/cd – valori inferioare pentru finisare, valori superioare pentru
degroşare);
• viteza de avans circular v1 [m/min] în funcţie de materialul piesei, durabilitatea
discului T etc. (valori uzuale v1 = 20 ÷ 30 m/min) şi, corespunzător,
n1 = 1000 v1/ π d1;
• viteza de avans vf [m/min] - prin calcul, vf = f n1 / 1000;
• viteza de aşchiere la rectificare v2 [m/s] se determină in funcţie de materialul
piesei, natura prelucrării etc. (valori uzuale v1 = 25 ÷ 30 m/s) şi, corespunzător,
n2[rot/min], n2 = 60 ⋅ 1000 v2 / π d2;
• verificarea puterii(lor) şi a altor caracteristici ale sistemului tehnologic.

Discul abraziv se roteşte cu turaţii ridicate, asigurând viteza de aşchiere la


rectificare, care are, în mod obişnuit, valori de 25 - 40 m/s. Mişcarea de rotaţie a piesei
se face cu turaţii mult mai mici, având caracterul unei mişcări de avans circular (valori
uzuale: 20 - 30 m/min).
91
Cu cât viteza periferică a piesei este mai mică cu atât rugozitatea suprafeţei prelucrate
este mai bună. În schimb vitezele mici ale piesei conduc la arderea şi decarburarea
stratului superficial al piesei.

a) b)

Fig. 1.65. Rectificarea cilindrică exterioară cu avans longitudinal


a) avansul longitudinal realizat de piesă (ansamblul port-piesă) b) avansul longitudinal
realizat de discul abraziv (ansamblul port-disc abraziv)

♦ Rectificarea cilindrică exterioară cu avans longitudinal şi adâncime mare


de aşchiere. În fig. 1.66 se prezintă schiţa schemei de rectificare cilindrică exterioară
cu avans longitudinal şi adâncime mare. Această schemă se caracterizează prin aceea
că adaosul de prelucrare ap (ap = 0,1 - 0,4
mm) se îndepărtează la o trecere, astfel încât
productivitatea prelucrării este ridicată.

Pentru a reduce la minimum


solicitarea asupra elementelor sistemului
tehnologic (piesă, disc abraziv etc.): discul
abraziv se profilează special, respectiv, χ1 =
2 – 30. De asemenea, se asigură o mai bună
încărcarea a discului abraziv ( 0,8B)
deoarece în timpul prelucrării participă un
număr mare de particule abrazive. Avansul
longitudinal f2 este mult redus faţă de metoda
anterioară.
Semnificaţia celorlalte elemente Fig. 1.66. Rectificare cilindrică exterioară
asociate schemei considerate şi determinarea cu avans longitudinal şi adâncime mare de
lor sunt similare celor prezentate anterior. aşchiere
92
♦ Rectificarea cilindrică exterioară cu avans transversal. Schiţa schemei de
rectificare cilindrică exterioară cu avans transversal/radial se prezintă in fig.1.67. Se
asigură încărcarea completă a discului abraziv, pe toată lăţimea, şi astfel
productivitatea procedeului este maximă. În general, lăţimea suprafeţelor este scurtă (l1
≤ 40÷60 mm), rectificarea se execută printr-o singură poziţionarea a discului abraziv.
Dacă la rectificarea cu avans longitudinal forma cilindrică a suprafeţei nu este
influenţată sensibil de uzura sau de îndreptarea incorectă a discului abraziv, la
rectificarea cu avans radial abaterile de la rectilinitate ale generatoarei discului abraziv,
precum şi neparalelismul acesteia cu axa piesei determină apariţia unor abateri
dimensionale şi de formă importante. Metoda este indicată în producţia de serie mare şi
masă, deoarece este mai productivă decât celelalte metode prezentate anterior.

a.

b.
Fig. 1.67. Rectificare cilindrică Fig. 1.68. Rectificare cilindrică exterioară cu
exterioară cu avans transversal [G5] avans transversal [G5]

♦ Rectificarea cilindrică exterioară cu avans transversal pe segmente şi apoi


cu avans longitudinal. Când lungimea treptei de rectificat este de câteva ori mai mare
decât lăţimea discului abraziv se aplică o metodă combinată de rectificare: cu avans
transversal şi apoi cu avans longitudinal (fig. 1. 68).
Rectificarea de degroşare se execută cu avans transversal pe segmente ce se
suprapun pe o lungime de a2 (a2 = 3 ... 5 mm) şi apoi se face finisarea cu avans
longitudinal, în câteva treceri, lăsând un adaos de prelucrare de 0,02 – 0,03 mm.
Timpul de prelucrare se reduce de circa două ori faţă de cazul în care
rectificarea s-ar realiza numai cu avans longitudinal.

♦ Rectificare cilindrică exterioară cu avans tangenţial. Schiţa schemei de


rectificare cilindrică exterioară cu avans tangenţial se prezintă in fig. 1.69. Această
schema de rectificare cilindrică exterioară cu avans tangenţial se caracterizează prin
aceea că direcţia mişcării avansului de pătrundere este tangenţială suprafeţei de
prelucrat, de diametru d1.
93

La valoare constantă a avansului de


pătrundere f2 al discului abraziv, natura
prelucrării se schimbă continuu – de la
degroşare la finisare [G5], datorită modului
in care se îndepărtează prin aşchiere
adaosul de prelucrare (ap).
Astfel, avantajul principal al
schemei considerate este că valoarea
prescrisă diametrului d1 se realizează la
sfârşitul cursei de lucru, când adaosul de
prelucrare este, teoretic, zero, respectiv, in
condiţii de solicitare minimă a sistemului
tehnologic [G5].
Semnificaţia şi determinarea
celorlalte elemente asociate schemei Fig. 1.69. Rectificare cilindrică
considerate sunt similare celor prezentate cu avans tangenţial [G5]
anterior.

♦ Rectificare cilindrică exterioară fără centre. În funcţie de unele


caracteristici ale procesului de lucru schemele principale de rectificare cilindrică
exterioară fără centre sunt: rectificarea cilindrică exterioară fără centre cu avans
longitudinal şi rectificarea cilindrică exterioară fără centre cu avans transversal.
Schiţele schemelor de rectificare cilindrică exterioară fără centre cu avans
longitudinal şi transversal se prezintă in fig. 1.70 şi, respectiv, fig. 1.71 [G5].

∗ Rectificare cilindrică exterioară fără centre cu avans longitudinal (fig.1.70).


Schema de rectificare cilindrică exterioară fără centre cu avans longitudinal se
caracterizează prin aceea că piesa 1 nu este prinsă între vârfuri conice şi antrenarea în
mişcare de rotaţie nu se face prin antrenor (sau echivalent), ci este orientată, antrenată
şi prelucrată intr-un sistem care include: discul abraziv de prelucrare 2, discul rotativ
de antrenare/conducere (abraziv, din fontă sau aluminiu) 3 cu suprafaţa uşor
hiperbolică şi a cărui axă este înclinată cu unghiul α faţă de axa discului 2 (α = 1,5 –
60), linealul (placa) de conducere 4, poziţionate astfel încât axa piesei (suprafeţei
prelucrate) 1 să fie la distanţa h faţă de axa discului 2. Poziţia linealului trebuie să
asigure desfăşurarea procesului de aşchiere în bune condiţii. În acest sens, axa
semifabricatului se găseşte deasupra liniei centrelor la o distanţă h = (0,1d1 + 5) mm.

Discul abraziv 2 (de diametru d2) execută mişcarea principală de prelucrare, de


viteză v2 [m/s] şi, respectiv, turaţie n2 [rot/min], n2 = 60 1000 v2 / π d2.

Discul de antrenare 3, cu axa înclinată la unghiul α, de diametru d3, efectuează


mişcarea de rotaţie, in jurul propriei axe, de sens identic cu sensul mişcării discului de
prelucrare, de viteză v3 [m/min] şi, corespunzător, turaţie n3 [rot/min], n3 = 1000 v3 / π d3.
94
Discul abraziv are o viteză v2 de 25 ÷ 40 [m/s], iar discul de antrenare de 20 ÷
30 [m/min]. Deoarece forţa de frecare creşte cu micşorarea vitezei, forţa de frecare
dintre discul de antrenare şi piesă este mult mai mare decât cea dintre discul de
rectificat şi piesă.

Fig. 1.70 Rectificare cilindrică exterioară fără centre cu avans longitudinal [G5]

Suprafaţa de sprijin a linealului de conducere 4 şi discul de antrenare 3


formează un jgheab în care piesa se împănează şi în acest fel discul abraziv 2 nu roteşte
piesa. Discul de antrenare, rotindu-se în sensul indicat, deblochează şi roteşte piesa,
care sub acţiunea forţei de aşchiere, dezvoltată de discul de rectificare, este menţinută
în permanenţă în contact cu linealul. În scopul creşterii frecării dintre piesă şi discul de
antrenare, acesta din urmă se execută cu o granulaţie corespunzătoare (o granulaţie mai
fină decât discul abraziv).

Sub acţiunea forţelor de prelucrare, de antrenare şi de frecare generate in zona


de lucru [G5], piesei 1 îi sunt imprimate o mişcare de rotaţie ca mişcare de avans
circular, de turaţie n1 (şi viteză periferică v1), precum şi o mişcare de translaţie ca
mişcare de avans longitudinal, de viteză (de avans) w1 (vf - notaţia nouă).

Astfel, viteza periferică v1 şi viteza de avans longitudinal sunt exprimate prin:

v1 = v3 cos α şi w1 = vf = v3 sin α. (1. 18)


95

De asemenea, fenomenele de contact piesă - discuri şi piesă – lineal


acţionează in sensul reducerii vitezelor mişcărilor piesei [G5]. Astfel, viteza tangenţială
reală v1r şi viteza de avans longitudinală reală w1r sunt:

v1r = k v1, v1r= k v3 cos α , w1r = k w1, w1r = k v3 sin α, (1.19)


unde k este denumit coeficient de alunecare (piesă – disc conducător), coeficient
subunitar de corecţie în raport cu influenţa fenomenelor de contact, care, spre
exemplificare, pentru α = 1,5 – 60, este k = 0,97 – 0,92 (k = 0,97 pentru α = 1,50; k =
0,95 pentru α = 30; k = 0,93 pentru α = 50; k = 0,92 pentru α = 60).
Mărimea unghiului α depinde de natura materialului de prelucrat şi de
lungimea arborelui. La arborii scurţi din oţel se recomandă un unghi α de 1,50 ÷ 2,50,
iar pentru cei lungi între 1,50 ÷ 3,50. Pentru arborii din fontă, unghiul α poate ajunge
până la valori de 4,50 (alunecarea este mai mare la rectificarea fontei).

Deoarece viteza de avans longitudinală w1r [mm/min] este un parametru al


regimului de prelucrare, din

w1r = 1000 k v3 sin α şi n3 = 1000 v3 / π d3 (1.20)

rezultă valoarea turaţiei necesare a discului de conducere n3r:

n3r = w1r / k π d3 sin α. (1.21)

Fig. 1.71 Înălţimea h, unghiul β şi γ la rectificarea fără centre [T11]

Linealul este din oţel călit sau din oţel placat cu carbură metalică. Unghiul β
este în medie de 300. Pentru valori mari ale diametrului piesei de prelucrat el poate
ajunge la 200. Înălţimea optimă pentru cota h poate fi calculată [T11] considerând β =
300 şi γ = 120

( D R + d ) ( DS + d )
h = 0,1 . (1.22)
D R + DS + 2 d
96
Mărimea cotei h poate fi determinată cu aproximaţie cu relaţiile
următoare[T11]:
• pentru d ≤ 20mm, h=d/2 mm; pentru d > 20 mm, h = 1,6d mm;
• h=(0,1d+5) mm.
Constructiv, pentru raportul între diametrul discul de antrenare şi discul de
rectificare se poate folosi o valoare [T11] cuprinsă între 0,6 şi 0,8, respectiv: Dr/Ds =
0,6 ÷ 0,8.
Discul de avans asigură toate mişcările de avans necesare: avansul radial fr
[mm/rot], avansul circular v1r[m/min], avansul longitudinal w1[m/min]. Axa sa este
înclinată cu α = 00 ÷ 60. Domeniul avansurilor este după cum urmează: fr= (0,005 ÷
0,06)mm/rot piesă, v1r = (10 ÷ 50) m/min, w1= (0,5 ÷ 5)m/min.
Discul de avans este înclinat cu unghiul α în plan vertical, astfel că el trebuie să
aibă formă hiperboloidală, pentru a contacta semifabricatul pe toată lungimea
generatoarei. Forma hiperboloidală se asigură printr-o ascuţire corespunzătoare, respectiv
în acest scop direcţia de deplasare a diamantului este înclinată cu acelaşi unghi α. Acest
lucru se realizează menţinând direcţia de deplasare a diamantului cuprinsă într-un plan
paralel cu axa discului de avans, în timp ce în plan orizontal direcţia de deplasare a
diamantului este rotită cu unghiul α (într-un sens sau în celălalt sens).
Îndreptarea (profilarea) discurilor abrazive 1 şi 4 se realizează cu ajutorul a
două diamante prinse în suporturile 7 şi 8 (fig. 1.72) [E1]. Aceste suporturi sunt,
împinse spre discurile respective, astfel încât palpatoarele 6 şi 10 urmăresc profilele
riglelor 5 şi 9.

Fig. 1.72 Schema îndreptării discurilor la rectificarea fără vârfuri [E1]