34

1.6. Prinderea şi antrenarea în mişcare de rotaţie a pieselor de tip arbore

1.6.1. Elemente şi mecanisme de prindere şi antrenare pentru prelucrarea

pieselor de tip arbore [T9]. În general, piesele de tipul arborilor se prind şi sunt
antrenate în mişcare de rotaţie în vederea prelucrării lor în:
o autocentrant cu fălci (universal, fig. 1.10) sau în autocentrant cu bucşă elastică;
o autocentrant cu fălci universal şi vârf de centrare (fig. 1.11) sau autcentrant cu
bucşă elastică şi vârf de centrare;
o între vârfuri de centrare şi antrenor.

Fig. 1.10 Prinderea în universal Fig. 1.11 Prinderea în universal şi vârf

Prinderea în autocentrant cu fălci (universal) se utilizează în cazul arborilor de

lungime mică (l/d < 6). Pentru arbori de dimensiuni (diametre) mici se utilizează
autocentrante cu bucşe elastice. Rigiditatea piesei ca urmare a prinderii este mică. Din
această cauză se foloseşte prinderea în autocentrant cu fălci sau cu bucşe elastice şi
vârf de centrare, ce asigură o rigiditate mult, mult mai mare.
Prinderea în universal se utilizează, în general, la arborii de lungime mică şi a
pieselor de tipul discurilor.
La prelucrarea pieselor de tipul arborilor, de lungime medie (6 ≤ l/d <12) sau
mare (l/d ≥12), prinderea se face între vârfuri sau cu mecanisme care au în componenţă
vârfuri.
În cazul prelucrării unor zone de formă cilindrică, conică, elicoidală sau a altor
suprafeţe complexe ale arborilor trebuie ca suprafeţele frontale de capăt şi găurile de
centrare să fie prelucrate anterior, deoarece constituie baze tehnologice, de cotare şi de
fixare.
Piese de tipul arborilor se prelucrează prin prinderea lor între vârfurile de
centrare din păpuşa fixă şi păpuşa mobilă ale strungurilor sau maşinilor de rectificat
rotund. Transmiterea mişcării de la arborele principal al maşinii la piesa de prelucrat se
face prin intermediul mecanismului de antrenare.
În fig. 1.12 se arată modul de prindere a piesei între vârful de centrare fix 2,
vârful de centrare 3, de obicei mobil, (pe găurile de centrare a) şi antrenarea acesteia de
câtre inima de antrenare (antrenor) 4 cu ajutorul flanşei 5, înşurubată pe axul principal
al maşinii. Vârful de centrare fix 2 din fig. 1.12 este standardizat, conul activ al vârfului
are 600, iar coada conică corespunde conului interior al axului arborelui principal
(metric sau Morse). Vârful de centrare mobil 3 din fig. 1 este rotativ. Vârfurile rotative
pot fi universale sau speciale (care permit regimuri intense).
 35

Fig. 1.12 Prinderea piesei între vârfuri şi Fig. 1.13. Simbolizarea informaţională
antrenarea ei în mişcare de rotaţie a prinderii şi antrenării piesei

În schiţa din fig. 1.13 se prezintă prelucrarea piesei din fig. 1.12 cu simbolizarea
informaţională a prinderii şi antrenării piesei. Orientarea se realizează prin vârful de
centrare fix 1 şi cu vârful de centrare mobil 2. Fixarea piesei se realizează tot cu ajutorul
vârfului centrare mobil 2 după ce în prealabil s-a realizat şi o forţă de reglare. Antrenarea
piesei în mişcare de rotaţie se face cu ajutorul inimii de antrenare 3.
La prelucrarea, între vârfuri, prin strunjire a arborilor în trepte pe strunguri cu
sculele reglate la cotă, adâncimea găurilor conice de centrare şi distanţa dintre
suprafeţele frontale de capăt au o importanţă deosebită. Abaterile acestor dimensiuni
conduc la erori dimensionale ale lungimilor treptelor. Pentru a preveni o asemenea
situaţie, o soluţie este de a considera pe direcţie axială, ca bază tehnologică, suprafaţa
plană frontală a arborelui de prelucrat. Cum găurile de centrare au adâncimi diferite şi
pentru a asigura o poziţie corectă şi identic repetată pentru diferiţi arbori, în păpuşa
fixă a maşinii se folosesc vârfuri autoreglabile axial cu plăcuţă de sprijin.
Ansamblul vârf autoreglabil cu plăcuţă de sprijin (fig. 1.14) se compune din
corpul 1, plăcuţa de reazem 2, vârful autoreglabil 3, arcul 4, şurubul şi plunjerul 6. La
unele construcţii lipsesc şurubul 5 şi plunjerul 6, caz în care forţa dezvoltată de arc este
mult mai mare, pentru a nu permite în timpul prelucrării deplasarea vârfului
autoreglabil 3. În general, antrenarea piesei în mişcare de rotaţie se face cu ajutorul
unei inimi de antrenare (elementul 4 din fig. 1.12). Inimile de antrenare pentru
diametre ale piesei mai mari de 50 mm prezintă o dezechilibrare considerabilă. Din
această cauză, la prelucrarea cu turaţii ridicate, forţa centrifugă creşte şi, o dată cu
aceasta creşte şi amplitudinea vibraţiilor, care fac ca erorile de prelucrare să crească. Pe
lângă inimile de antrenare mai sunt şi alte mecanisme ca: vârfuri cu antrenare, vârfuri
de antrenare striate, flanşe de antrenare, dispozitive cu strângere automată (mandrine
pneumatice).
Vârfurile conice autoreglabile cu plăcuţă de sprijin autoreglabilă cu antrenare
prin plăcuţă constau din vârful autoreglabil 1 şi plăcuţă de sprijin autoreglabilă 2, care
este zimţată, având rol şi de antrenor, ce poate fi schimbabilă (fig. 1.15). Arcul poate fi
tensionat corespunzător încât vârful să nu cedeze (deplaseze) la sarcini mari. De obicei,
asemenea vârfuri sunt recomandate pentru lucrări de semifinisare, finisare.
 36

Fig. 1.15. Vârf autoreglabil cu plăcuţă de

Fig. 1.14. Vârf autoreglabil cu plăcuţă de sprijin
sprijin autoreglabilă cu antrenare
a) schiţa constructivă b) simbol informaţional
a) schiţa constructivă b) simbol informaţional

O altă modalitate de antrenare a arborilor prin partea frontală a lor este

folosirea mandrinelor cu antrenor de tip cuţit. În corpul mandrinei 1 se găsesc vârful
conic fix 2 şi antrenorul de tip cuţit 3 (fig. 1.16). Piesa de prelucrat este prinsă între
vârfuri, iar antrenarea acesteia în mişcare de rotaţie se face prin intermediul antrenorului, care
este deplasat hidraulic (lmax – lmin ≈ 10 mm), realizând-se o imprimare a acestuia în piesa
de prelucrat. Antrenorul are corpul cilindric şi este prevăzut cu o degajare plană, care
vine în contact cu placa 4 şi serveşte la păstrarea acestuia într-o poziţie care să permită
o antrenare uşoară.

Fig. 1.16 Mandrină cu vârf conic fix cu Fig. 1.17 Antrenarea arborelui tubular
antrenor de tip cuţit prin vârf conic de antrenare
a) schiţă constructivă b) simbol informaţional a) schiţa constructivă b) simboluri informaţionale

În funcţie de mărimea semifabricatului şi valoarea momentului de torsiune ce

trebuie transmis se pot folosi trei, patru sau şase cuţite de antrenare, caz în care se
realizează şi o echilibrare (egalizare) a forţelor de imprimare.
Se pot prelucra arbori având diametrul, de obicei, de la φ30 până la φ130 mm.
 37
Pentru antrenarea arborilor tubulari se folosesc vârfuri de antrenare striate fixe
1, care se rotesc o dată cu arborele principal. Vârful 2 este mobil, rotativ, striat sau
nestriat (fig. 1.17).
Flanşele de antrenare cu strângere automată, datorită acţiunii lor rapide şi construcţiei
simple sunt foarte răspândite (fig. 1.18). Piesa de prelucrat este prinsă între vârfuri, iar
antrenarea piesei în mişcarea de rotaţie se face prin intermediul a două fălci excentrice 1,
identice, aşezate faţă în faţă. Între axa găurii de centrare şi axa suprafeţei cilindrice exterioare,
folosită la antrenare în mişcare de rotaţie, va exista întotdeauna o dezaxare.

Fig. 1.18. Flanşă de antrenare Fig. 1.19. Mandrină pneumatică cu vârf fix
a) Schiţa constructivă b) simbol informaţional a) schiţa constructivă b)simbol informaţional

Mandrinele pneumatice cu conuri şi fălci autoreglabile (fig. 1.19, 1.20, 1.21)

asigură o reducere şi mai mare a timpului auxiliar. Piesa se orientează între cele două
conuri, unul fix 1 (fig. 1.19) al mandrinei şi altul mobil în păpuşa mobilă. Fixarea se
face cu ajutorul conului mobil, iar antrenarea piesei în mişcare de rotaţie se face cu
ajutorul a două sau trei fălci 2, care acţionează cu o forţă asupra piesei (fig. 1.19).
Deplasarea fălcilor 2 se face cu manşonul 4, acţionat de şurubul 5 din tija cilindrului
pneumatic. Manşonul 4 transmite mişcarea la fălcile 1 prin pârghiile 3.

Fig. 1.20 Mandrină pneumatică cu vârf conic Fig. 1.21 Mandrină pneumatică cu vârf conic
autoreglabil şi cu plăcuţă de spijin şi antrenare fix şi antrenare cu două bacuri autoreglabile
cu trei bacuri autoreglabile a) schiţa constructivă b) simbol informaţional
O altă posibilitate de prindere a piesei este într-un vârf autoreglabil şi plăcuţa
de reazem aflate în mandrina pneumatică (fig. 1.20) şi un vârf mobil în păpuşa mobilă.
Antrenarea piesei în mişcare de rotaţie se face cu două sau trei fălci autoreglabile.
 38
În ambele cazuri ale utilizării mandrinei, se permite prelucrarea unor piese care
prezintă dezaxări între axa găurii de centrare şi axa suprafeţei cilindrice de antrenare de
ordinul a (4 ÷ 10)mm.
Astfel, în fig. 1.21,a se prezintă mult mai sugestiv prinderea arborelui 2, ce
prezintă o anumită excentricitate e între gaura de centrare şi suprafaţa exterioară, în
vârful conic 1, antrenarea făcându-se prin cele două bacuri (fălci) autoreglabile 3. Fig.
1.21,b prezintă simbolul aferent mandrinei cu vârf conic şi cu antrenare prin două
bacuri autoreglabile.
Se observă că, la prelucrarea de degroşare a pieselor de revoluţie, utilizând
pentru prinderea lor flanşe de antrenare sau mandrine pneumatice, apar forţe centrifuge
semnificative, ca urmare a faptului că centrul de greutate al bacurilor de antrenare nu
se găseşte pe axa de simetrie a mandrinei sau a flanşei. De asemenea, o forţă centrifugă
acţionează şi asupra piesei de prelucrat, deoarece centrul de greutate nu se află pe axa
de rotaţie. La prelucrările de finisare valoarea forţei centrifuge are valori foarte mici,
deoarece abaterea de la coaxialitate dintre axa găurilor de centrare şi axa suprafeţei
cilindrice exterioare, ca urmare a prelucrărilor anterioare (degroşare, semifinisare), se
reduce foarte mult, apropiindu-se de zero.
În fig. 1.22 sunt prezentate fotografii şi schiţe ale elementelor şi mecanismelor
folosite la prinderea pieselor de tip arbore. Pentru rigidizarea prinderii, în cazul
arborilor lungi, se utilizează linete fixe 9 sau linete mobile 10.

Fig. 1.22 Diferite elemente şi mecanisme folosite la prinderea pieselor de tip arbore
1) şi 2) mandrine cu con fix şi antrenoare de tip cuţit 3)schema prinderii utilizând o mandrină
cu con fix şi antrenoare de tip cuţit 4)autocentrant cu 3 bacuri 5) vârf fix striat 6) autocentrant
cu bucşă elastică 7) vârf rotativ 8) forme ale vârfului conului 9)linetă fixă 10)linetă mobilă

1.6.2.Stabilirea schemei de prindere şi antrenare pentru prelucrarea între

vârfuri a pieselor de tip arbore. Prinderea pieselor de tip arbore între vârfuri se face
pentru prelucrarea unor suprafeţe cilindrice, conice, canale circulare, suprafeţe filetate,
suprafeţe plane, suprafeţe profilate de revoluţie etc.
Prinderea între vârfuri a pieselor de tip arbore se face pe strunguri normale,
semiautomate, automate, (de copiat, cu comandă numerică etc.), cât şi pe maşini de rectificat
rotund universale, semiautomate, automate (de copiat, cu comandă numerică etc.).
 39
Se consideră un arbore la care se prelucrează o suprafaţă cilindrică S2 şi una
plană S1 (fig. 1.23) [T9].
Pentru orientarea piesei se folosesc elemente de orientare ale căror simboluri
informaţionale [B2] sunt prezentate în fig. 1.23. Ca variante tehnic posibile se folosesc
vârful conic fix (1), vârful conic cu autoreglare (2) şi cu plăcuţă de sprijin (3) sau cu
plăcuţă autoreglabilă (4). Pentru a materializa axa piesei se mai foloseşte şi vârful
conic mobil (5), prin care se realizează, de asemenea, forţa de reglare şi de fixare.

Fig. 1.23. Scheme de orientare şi fixare tehnic posibile [T9]

Antrenarea piesei în mişcare de rotaţie (fig. 1.24) se poate face: cu inimă de

antrenare (6); cu vârf conic fix striat (7); prin intermediul unui antrenor (8) care
acţionează pe suprafaţa frontală; prin mecanism cu două fălci (9) sau cu trei fălci (10)
de antrenare autoreglabile.

Fig. 1.24 Scheme de antrenare tehnic posibile [T9]

Antrenarea prin intermediul unei inimi de antrenare se aplică în producţiile de

serie mică şi unicate, deoarece inima de antrenare se fixează prin acţionare manuală pe
arbore şi din această cauză rezultă un timp auxiliar mare. Antrenarea prin vârful striat
se foloseşte la antrenarea arborilor tubulari, atunci când, chiar dacă suprafaţa de contact
se deteriorează, aceasta nu influenţează rolul funcţional.
Antrenarea arborelui folosindu-se suprafaţa frontală se face prin intermediul
unei plăcuţe striate sau antrenor tip cuţit (caz în care suprafaţa frontală se poate
deteriora) sau cu ajutorul unui manşon sau inel de cauciuc, aşezat între capul arborelui
principal şi suprafaţa frontală a arborelui. Schemele care pentru antrenarea arborelui de
prelucrat folosesc flanşe de antrenare cu strângere automată (cu două bacuri) sau
mandrine pneumatice cu două sau trei bacuri. În general, aceste antrenări (fără inima
de antrenare) au timpii auxiliari de strângere foarte mici şi de aceea se utilizează de la
producţia de serie mijlocie în sus.
În tab.1, se prezintă schemele de orientare, fixare şi antrenare tehnic posibile,
SOFA-TP, rezultate prin combinarea simbolurilor de orientare şi cu cele de antrenare.
 40

Tabelul 1.15
Scheme de orientare, fixare şi antrenare tehnic posibile [T9]
Elemente de orientare (EO) sau
Nr. Schema orientării, fixării
mecanisme de orientare (MO) din
crt. şi antrenării
stânga şi antrenare (A)

EO: Vârf conic (1);

1
A: Inimă de antrenare (6)

EO: Vârf conic (1); A: Manşon/inel de

2
cauciuc sau cuţit (8)

3 EO, A: vârf conic striat

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

de sprijin (3);
4 A: Inimă de antrenare (6)

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

de sprijin (3);
5 A: plăcuţă de sprijin (3) striată (8)

EO: Vârf conic (1);

6 A: Mecanism cu două fălci autoreglabile
(9)

EO: Vârf conic (1);

7 A: Mecanism cu trei fălci autoreglabile
(10)

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

8 de sprijin (3);
A: Mecs. cu două fălci autoreglabile (9)
 41

Tabelul 1.15 (continuare)

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

9 de sprijin (3);
A: Mecs. cu trei fălci autoreglabile (10).

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

10 de sprijin autoreglabilă (4);
A: Inimă de antrenare (6).

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

de sprijin autoreglabilă (4);
11
A: Mecanism cu două fălci autoreglabile
(9)

MO: Vârf conic autoreglabil (2), plăcuţă

de sprijin autoreglabilă (4);
12
A: Mecanism cu trei fălci autoreglabile
(10)

13.. …… ….

Dispozitiv special pentru poziţionarea axială a piesei. În cazul multor

prelucrări, în special la rectificarea transversală oblică, se cere o poziţionare precisă a
piesei în raport cu piatra. Multe roţi dinţate trebuie să aibă o lăţime într-o treaptă de
precizie ridicată (roţile dinţate de la pompele hidraulice etc.).
Dispozitivul de poziţionare axială permite deplasarea piesei pentru
compensarea diferenţelor de adâncimi ale găurilor de centrare sau pentru compensarea
abaterilor de la dimensiunile liniare, realizate la prelucrările anterioare. Vârful mobil
(fig. 1.25) ghidat (pe bile) în axul portpiesă, poate fi deplasat manual sau cu ajutorul
unui şurub, sau prin intermediul unui servomotor. Poziţia luată este marcată cu ajutorai
unui comparator, a unui instrument electric de măsură sau printr-un indicator al unui
aparat de măsură şi comandă Aparatul de comandă şi servomotorul permit o
poziţionare automată.

Fig.1.25 Dispozitiv special cu poziţionare axială folosind vârfuri de centrare