STRUCTURA ATOMULUI

Cea mai mică parte a unui element chimic ce mai păstrează însușirile acestuia.
Atomos – nu se poate tăia, indivizibil
Atomul format din: NUCLEU încărcat electric pozitiv și învelișul electronic
încărcat electric negativ, atomul în ansamblu nu are încărcătură electrică
Nucleul atomilor este format din două tipuri de particule subatomice cu
dimensiuni aproximativ egale, protoni (P+) și neutroni (N)
Protonii sunt particule sub atomice de dimensiuni mici, raza aproximativă 0,877
fm ( 1fm femto metru =10-15 m)
Au o sarcina electrică pozitivă și la rândul lui este alcătuit din particule
elementare numite quaci, mai precis din 2 quarci UP și un quarc DOWN
Neutronii sunt particule subatomice neîncărcate electric, sunt alcătuiți din 2
quarci DOWN și un quarc UP
STRUCTURA ATOMULUI
 STRUCTURA ATOMULUI
Pentru fiecare element, atomii au același număr de protoni. Numărul de protoni
se notează cu Z și se mai numește numărul atomic
Numărul de neutroni este variabil, adică aceeași specie de atomi (cu același Z)
pot avea număr diferit de neutroni
Atomii care au același Z dar au număr diferit de neutroni se numesc izotopi
Exemplu HIDROGENUL; hidrogenul (1H)care are un proton în nucleu este
elementul cel mai răspândit în univers
deuteriu (2H, D)are în nucleu un proton și un neutron se găsește
în cantități mici în apa de unde se extrage prin electroliză sub formă de apă
grea D2O
tritiu (3H, T) are în nucleu un proton și doi neutroni, este izotopul
radioactiv al hidrogenului, se obține în urma reacțiilor nucleare
Suma protonilor și a neutronilor se numește numărul de masă (A)
Astfel izotopii au același număr atomic și număr de masă diferit
STRUCTURA ATOMULUI
 STRUCTURA ATOMULUI
Învelișul electronic completează alături de nucleu structura atomului
Electronii sunt particule subatomice încărcate electric negativ, astfel încât cu
sarcina pozitivă a protonului se neutralizează din punct de vedere electric.
Electronul nu este format din particule elementare cunoscute și se presupune
a fi o particulă punctuală.
Numărul de electroni care se mișcă în jurul nucleului pentru atomii neutri
(neîncărcați electric) este egal cu numărul de protoni.
Electronii se mișcă în jurul nucleului pe maximum 7 straturi, fiecare strat este
format din substraturi notate cu s, p, d, f, ... Pe fiecare substrat se găsesc
maximum 1 orbital s, 3 orbitali p, 5 orbitali d, 7 orbitali f. Pe fiecare orbital se
pot mișca maximum 2 electroni cu spin contrar. Spinul se referă la faptul că
electronii se învârt în jurul axei proprii într-un sens sau altul
 STRUCTURA ATOMULUI
Strat electronic Substraturi Tipuri de orbitali Numar maxim de
electronice electroni
1 sau K s s 2
2 sau L s, p 1s , 3p 8
3 sau M s, p, d 1s , 3p, 5d 18
4 sau N s, p, d, f 1s , 3p, 5d, 7f 32
5 sau O s, p, d, f 1s , 3p, 5d, 7f 32
6 sau P s, p, d, f 1s , 3p, 5d, 7f 32
7 sau Q s, p, d, f 1s , 3p, 5d, 7f 32
 STRUCTURA ATOMULUI
Orbitalii sunt zone din jurul nucleului în care există probabilitatea maximă de a găsi
electronul
Orbitalii au structuri simple pentru orbitalii s și p și orbitali complecși pentru d și f
 STRUCTURA ATOMULUI

Electronii de pe ultimul strat sunt cei care participă la formarea legăturilor

chimice, putând fi cedați, puși în comun, sau pe ultimul strat ajung electronii
cedați de alt atom.
Astfel atomii care pierd unu sau mai mulți electroni, rămâne cu un exces de
sarcini pozitive, transformându-se în cationi.
Atomii care au capacitate de a accepta electroni, vor avea un exces de sarcini
negative, transformându-se în anioni.
STRUCTURA ATOMULUI
 STRUCTURA ATOMULUI
Din totalul de 118 elemente chimice cunoscute (2018), 94 se găsesc în natură
restul sunt sintetizate în reactoarele nucleare.
Elementele pot fi organizate în funcție de proprietățile chimice într-un tabel în
care proprietățile chimice ale unui element se repetă cu o anumită
periodicitate, lucru observat de Medeleev (chimist rus care a trăit în sec XIX)
Tabelul lui Mendeleev cuprinde 8 grupe principale și 8 grupe secundare
organizate în 7 perioade
Elementele sunt organizate în perioade în ordinea crescătoare a numărului
atomic. Elemente aflate în aceeași grupă au proprietăți chimice asemănătoare.
 STRUCTURA ATOMULUI
• Hidrogenul ocupă un loc deosebit deosebindu-se prin proprietățile chimice
• Elementele din grupele principale, grupele sunt notate de la I a ...VIII a
• Elementele tranziționale, în număr de 30 sunt organizate în 8 grupe notate I
b ... VIII b unde grupa VIII b cuprinde 3 coloane. Grupele secundare sunt
intercalate între grupa II a și grupa III a, Această aranjare este justificată de
structura învelișului de electroni.
• Lantanidele și actinidele formează un grup de câte 14 elemente, intercalate
după lantan și respectiv actiniu, având proprietăți chimice asemănătoare cu
ale lantanului și respectiv ale actiniului.

Elementele electronegative, se mai numesc nemetale, au tendința de a atrage

electroni pe ultimul strat electronic transformându-se în anioni, ele sunt situate
în grupele III a ... VII a
 STRUCTURA ATOMULUI
Elementele electropozitive, se mai numesc metale, au tendința de a ceda
electronii de pe ultimul strat electronic transformându-se în cationi, ele sunt
situate în grupele principale I a ... VI a și în grupele secundare I b ...VIII b,
lantanidele și actinidele fac parte din grupa III b.
Între elementele electropozitive și cele electronegative se găsesc un grup de
elemente numite semimetale sau uneori metaloizi ele având caractere
intermediare metalice și nemetalice.
Există o paralelă între modul de aranjare al electronilor pe straturi și substraturi
și aranjarea elementelor în tabelul periodic.
Astfel grupele I a și II a se mai numesc grupe s pentru că electronii de pe
ultimul strat al acestor elemente se găsesc pe substratul s. Grupele III a – VIII
a se numesc grupe p pentru că electronii de pe ultimul strat al acestor
elemente se găsesc pe substratul p, respectiv grupele I b – VIII b se numesc
grupe d, lantanidele și actinidele grupe f
 STRUCTURA ATOMULUI
Electropozitivitatea crește în grupă de sus în jos iar in perioadă de la dreapta la
stânga, astfel cel mai electropozitiv element este Franciu.
Franciu are Z=87 ceea ce înseamnă că are 87 de electroni dispuși pe 7 straturi
electronice (fiind un element din perioada a 7-a) fiind în grupa I a înseamnă că
are pe ultimul strat 1 electron, acesta se afla la distanță considerabilă față de
nucleu ca atare este atras de protonii din nucleu foarte slab ca atare electronul
se pierde foarte ușor
Din exemplul dat se poate vedea încă o paralelă între distribuția electronilor și
tabelul periodic al elementelor. Perioada indică numărul de straturi electronice
iar grupa (pentru elementele din grupele principale) indică numărul de electroni
de pe ultimul strat
 STRUCTURA ATOMULUI
Electronegativitatea crește în grupă de jos în sus iar in perioadă de la stânga la
dreapta, astfel cel mai electronegativ element este Fluorul.
Fluorul are Z=9 ceea ce înseamnă că are 9 de electroni dispuși pe 2 straturi
electronice (fiind un element din perioada a 2-a) fiind în grupa VII a înseamnă
că are pe ultimul strat 7 electroni, pentru ași constitui configurația stabilă are
nevoie de un electron, care este puternic atras de protonii din nucleu având în
vedere ca avem numai 2 straturi electronice.
Configurația stabilă se referă la faptul că toate elementele tind să aibă pe
ultimul strat 8 electroni (octet) excepție H și He care au configurația completă
cu câte 2 electroni.
Pentru a-și stabili configurația stabilă unele elemente cedează electroni
(elemente electropozitive), iar altele acceptă sau pun în comun electronii
(elementele electronegative).
 ELEMENTE ORGANOGENE
HIDROGENUL
Este cel mai răspândit element din univers. Hidrogenul este un element care
are un electron. Cel mai răspândit izotop pe Terra are nucleul format dintr-un
singur proton, motiv pentru care în momentul în care hidrogenul își pierde
electronul, ionul H+ se numește PROTON.
Hidrogenul se poate găsi în stare moleculară, adică 2 atomi de hidrogen își
pun în comun câte un electron astfel fiecare atom are dubletul complet
(configurația stabilă).
Hidrogenul reacționează cu aproape toate elementele, formând hidruri ionice
dar și covalente, respectiv poate să accepte 1 electron de la elemente
electropozitive și să se transforme în anion H-, sau poate pune în comun
electronul cu elementele electronegative
Ex: Ca2+H-2
 ELEMENTE ORGANOGENE
HIDROGENUL
2 atomi de hidrogen se pot combina cu un atom de oxigen formând o
moleculă de apa. Respectiv fiecare atom de hidrogen pune în comun câte un
electron cu 2 electroni de la atomul de oxigen, formând legături covalente.

De asemenea hidrogenul alături de carbon este cel mai important element

organogen, formând o clasă întreagă de compuși numită hidrocarburi.
Hidrogenul și carbonul formează legături covalente simple prin punerea în
comun a câte un electron
Ex:
 ELEMENTE ORGANOGENE
OXIGENUL
Oxigenul este elementul cel mai răspândit în învelișul gazos, lichid și solid al
Pământului. Oxigenul reacționează direct cu aproape toate elementele. Este
un element din grupa a VI a adică are 6 electroni pe ultimul strat având nevoie
de 2 electroni pentru configurația stabilă. Cei 2 electroni îi poate capta de la
elementele electropozitive formând compuși ionici, sau își pune în comun cei
doi electroni cu elemente electronegative, pentru a forma octetul stabil.

Majoritatea organismelor sunt aerobe folosind oxigenul în procesul de oxidare

biologică, proces care generează energie și dioxid de carbon. Dioxidul de
carbon este folosit de plante în procesul de fotosinteză pentru a sintetiza
compuși organici.
 ELEMENTE ORGANOGENE
OXIGENUL
Oxigenul se găsește în stare liberă sub formă de oxigen molecular O2 sau în
cantități forte reduse sub formă de ozon O3.

Oxigenul este legat de HEM-ul din hemoglobină, mai precis de Fe2+ printr-o
legătură covalentă în care oxigenul și Fe2+ își pun în comun electroni pentru a
forma configurația stabilă.
O altă combinație a oxigenului cu hidrogenul în afară de apă este peroxidul de
hidrogen molecula este formată din 2 atomi de hidrogen și 2 atomi de oxigen
cu următoarea structură
 ELEMENTE ORGANOGENE
CARBONUL
Carbonul este un element din grupa a IV a adică are 4 electroni pe ultimul
strat. Poate să-și asigure configurația stabilă acceptând electroni de la
elementele electropozitive formând carburi ionice cum sunt carburile cu
metalele din grupa I a (alcaline) și II a (alcalino-pământoase) unde carbonul
primește 4 electroni de le 4 sau 2 atomi de metal formând o structură ionică.
Carbonul formează compuși covalenți prin punerea în comun de electroni. Cei
mai importanți compuși covalenți sunt compușii organici. Chimia organică este
o ramură a chimiei care studiază compușii organici, care se ocupă cu
compușii carbonului. Carbonul are o proprietate aproape unică de a forma
lanțuri de atomi de carbon în care mai mulți atomi de carbon se unesc prin
legături covalente între ei.
 ELEMENTE ORGANOGENE
CARBONUL
Compușii organici au în structura lor cel mai ades alături de atomii de carbon,
atomi de H, O, N, P, S.... de care sunt legați prin legături de tip covalent
(punere în comun de electroni). Carbonul având 4 electroni pe ultimul strat
poate forma prin punere în comun 4 legături chimice, legăturile pot fi simple
prin punerea în comun a câte un electron, duble câte 2 electroni și respectiv
triple, 3 electroni. În cazul structurilor numite aromatice există cel puțin un
ciclu format din 6 atomi de car bon care pot (toți cei 6 atomi) să-și pună în
comun câte un electron formând un tip aparte de legătură covalente, legătura
aromatică. Carbonul poate să existe sub forma a trei izotopi respectiv 12C (6
protoni+6 neutroni) este cel mai răspândit în natură, 13C izotop stabil (nu este
radioactiv) foarte rar (6p+7n) și 14C izotop radioactiv cu timp de înjumătățire de
5730 de ani folosit în datarea artefactelor și a resturilor de țesuturi ”vii”.
 ELEMENTE ORGANOGENE
CARBONUL
Carbonul se poate găsi sub mai mule stări alotropice, carbon amorf, grafit,
diamant, dar și stări alotropice sintetice fulerene și nanotuburi
 ELEMENTE ORGANOGENE
AZOTUL
Azotul este un element di grupa a V a are deci 5 electroni pe ultimul strat.
Azotul poate forma și compuși ionici acceptând 3 electroni în special de la
metalele din grupele I si II a formând nitruri în care avem anionul N3- . Dar
poate forma și compuși covalenți prin punerea în comun de electroni. În
atmosferă câte doi atomi de N se cuplează prin punerea în comun a câte 3
electroni, formând o moleculă de azot . Atomul de azot poate să-și
pună în comun electroni și cu alte elemente formând grupări funcționale
cunoscute, ca nitrili , amino , nitro NO 2
 ELEMENTE ORGANOGENE
FOSFORUL
Fosforul este un element din grupa a V a, are deci 5 electroni pe ultimul strat
În compușii organici cu importanța biochimică, se găsește sub formă de resturi
de fosfat, deci derivați ai acidului fosforic. Resturile fosfat se pot lega de lanțul
hidrocarbonat prin legături de tip esteric, sau anhidridic.
 ELEMENTE ORGANOGENE
SULFUL
Sulful este un element din grupa a VI a are deci 6 electroni pe ultimul strat. În
structurile organice întâlnite în biochimie S se găsește ca resturi tiolice sau
resturi ale acidului sulfuric.
 ELEMENTE ORGANOGENE
HALOGENII
Halogenii sunt elemente din grupa a VII a deci au 7 electroni pe ultimul strat
pot să-și dobândească configurația stabilă fie acceptând 1 electron și
transformându-se în anion, participând la formarea compușilor ionici. De
asemenea halogenii pot să pună în comun un electron formând o legătură
simplă covalentă. Dintre halogeni cel mai frecvent se întâlnește Iodul și clorul.
Clorul se întâlnește mai ales sub formă de anion Cl- unde împreună cu alți ioni
participă la echilibrul hidromineral. Iodul face parte din structura unor
aminoacizi cu funcție hormonală
 ELEMENTE ORGANOGENE

METALELE
Metalele care fac parte din structurile organice cu importanță biologică pot fi
împărțite în metalele din grupele I și II care participă sub forma de ioni fie în
echilibrul hidromineral, fie pentru activarea unor enzime numite metalo
enzime.
Metalele tranziționale (metalele din grupele secundare, grupele b) pot
funcționa și ca ioni dar pot forma și legături de tip covalent prin punerea în
comun de electroni