Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
CONCEPTUL GEOCENTRISMUL
Acest sistem de creație, în care locul central este dată lumii. În acest caz, Soarele
se rotește în jurul axei sale. În conformitate cu sistemul de coordonate geocentric,
punctul de referință inițial este, de asemenea, situat pe Pământ. Este important
de remarcat faptul că universul, potrivit acestei teorii, este limitată. Răspunsul la
întrebarea care a creat sistemul geocentric, cunoscut astăzi, deși mai multe
variante de teorii sugerează câțiva autori. Cu toate acestea, fondatorul acestui
concept a fost Klavdiy Ptolemey, care a dat naștere ideii de locația centrală a
Pământului în univers. Dacă vorbim despre diferitele interpretări ale acestei
teorii, că Thales, de exemplu, a făcut un punct de sprijin în prezența globului.
De asemenea, există versiuni care Pământul ocupă o poziție permanentă sau chiar
se rotesc. Pe de altă parte, geocentric sistemul lumii Ptolemeu în forma clasică
implică rotația corpurilor cerești. În special, cercetarea sa a început cu o analiză a
relației de luna, care sa mutat în jurul planetei. În viitor, autorul teoriei și a ajuns
la concluzia că rotația planetei în sine. În paralel cu aceasta, am prezentat diverse
sugestii cu privire la modul în care Pământul își menține poziția permanentă.
GEOCENTRISM ÎN RENAȘTERE
Pornind de la perioada medievală timpurie, astronomii au devenit exploreze în
mod activ și de a dezvolta versiuni alternative ale acestei configurații. De
exemplu, în Renaștere, oamenii de știință europeni au dedicat sfere concentrice
multă atenție. În același timp, a apărut și condiții prealabile pentru modelul, care
a combinat sistemul geocentric și heliocentric al lumii, cel puțin în unele aspecte.
Sustinatorii de o astfel de combinație credea că Pământul era centrul lumii, și
încă, și luna și soarele se învârt în jurul axei sale. În același timp, a fost crezut
restul planetei să fi fost rotit în jurul Soarelui. Această ipoteză și competiția
principală a fost plin de teoria heliocentrică. Foarte important, și alte domenii în
care oamenii de știință în curs de dezvoltare geocentrism ale Renașterii. De
exemplu, sub influența filozofiei naturale, mulți astronomi au apelat la studiul de
lumi superlunary și sublunare. Apropo, Aristotel credea că cerurile în același grad
de variabilitate, precum Pământul. De asemenea, și-a exprimat punctele de
vedere și de a nega existența sferelor cerești.
Încă din antichitae, se credea că Pământul stă imobil în centru Universului, iar
Soarele şi planetele se rotesc în jurul lui. Astonomul polonez Nicolaus Coperinc a
observat că era mult mai mai uşor de prezis mişcarea planetelor dacă se
considera că Soarele ar fi în centru şi Pământul s-ar roti în jurul acestuia. Atunci
când ceilalţi astronomi au verificat această teorie, totul a mers bine. Însă,
rămânea o problemă… Oamenii religioşi deazaprobau ideea lui Copernic,
deoarece ei credeau că Dumnezeu a creat Universul punând Pământul în centru.
Coperinc şi-a expus teoria în lucrarea De Revolutionibus Orbium
Coelestium (Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti), dar abia pe patul
de moarte a îndrăznit să o publice, neuitând să adauge o dedicaţie măgulitoare
pentru papă.
Mai există un motiv pentru care ideea lui Coperinc era greu de acceptat. Dacă ea
era adevărată, înseamnă că mişcarea Soarelui pe cer era doar o iluzie cauzată de
rotirea Pământului cu mare viteză. Lumea credea că acest lucru ar fi imposibil,
deoarece rotirea ar fi făcut ca norii şi păsările să rămână în urmă, iar clădirile să se
dârâme. Între 1543 şi 1600 puţini au fost adepţii sistemului copernician, cei mai
renumiţi fiind Galileo Galilei şi Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho
Brahe a emis o teorie de compromis, după care pământul rămâne nemişcat în
timp ce planetele se mişcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară
Pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autorităţile ecleziastice
cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câţiva filosofi iezuiţi mai acceptau în
ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârşitul secolului al XVII-lea,
odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicii cereşti, sistemul
copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.