Universitatea de stat de educatie fizica si sport

Referat

Tema:importanta teoriei heliocentrice in calitate de adevar

stiintific absolut.

Realizat:lupascu maria gr 308 ef

Așezați sistemul Pământ al universului din cele mai vechi timpuri
îngrijit gânditori. Absența mijloacelor tehnice exacte studiu a
obiectelor spațiale și puțină experiență de astrofizică, moștenite
de la generațiile anterioare, nu a permis oamenilor de știință din
Grecia antică și Evul Mediu formează o imagine completă și
corectă a structurii universului. Cu toate acestea, autorii primelor
teorii cosmologice a pus bazele pe care au format ulterior baza
cunoștințelor moderne. Și de o importanță deosebită în acest sens
sunt sistemul geocentric și heliocentric a lumii, a stimulat
generații de oameni de știință și gânditori de momente diferite în
noua cercetare.

CONCEPTUL GEOCENTRISMUL
Acest sistem de creație, în care locul central este dată lumii. În acest caz, Soarele
se rotește în jurul axei sale. În conformitate cu sistemul de coordonate geocentric,
punctul de referință inițial este, de asemenea, situat pe Pământ. Este important
de remarcat faptul că universul, potrivit acestei teorii, este limitată. Răspunsul la
întrebarea care a creat sistemul geocentric, cunoscut astăzi, deși mai multe
variante de teorii sugerează câțiva autori. Cu toate acestea, fondatorul acestui
concept a fost Klavdiy Ptolemey, care a dat naștere ideii de locația centrală a
Pământului în univers. Dacă vorbim despre diferitele interpretări ale acestei
teorii, că Thales, de exemplu, a făcut un punct de sprijin în prezența globului.
De asemenea, există versiuni care Pământul ocupă o poziție permanentă sau chiar
se rotesc. Pe de altă parte, geocentric sistemul lumii Ptolemeu în forma clasică
implică rotația corpurilor cerești. În special, cercetarea sa a început cu o analiză a
relației de luna, care sa mutat în jurul planetei. În viitor, autorul teoriei și a ajuns
la concluzia că rotația planetei în sine. În paralel cu aceasta, am prezentat diverse
sugestii cu privire la modul în care Pământul își menține poziția permanentă.
GEOCENTRISM ÎN RENAȘTERE
Pornind de la perioada medievală timpurie, astronomii au devenit exploreze în
mod activ și de a dezvolta versiuni alternative ale acestei configurații. De
exemplu, în Renaștere, oamenii de știință europeni au dedicat sfere concentrice
multă atenție. În același timp, a apărut și condiții prealabile pentru modelul, care
a combinat sistemul geocentric și heliocentric al lumii, cel puțin în unele aspecte.
Sustinatorii de o astfel de combinație credea că Pământul era centrul lumii, și
încă, și luna și soarele se învârt în jurul axei sale. În același timp, a fost crezut
restul planetei să fi fost rotit în jurul Soarelui. Această ipoteză și competiția
principală a fost plin de teoria heliocentrică. Foarte important, și alte domenii în
care oamenii de știință în curs de dezvoltare geocentrism ale Renașterii. De
exemplu, sub influența filozofiei naturale, mulți astronomi au apelat la studiul de
lumi superlunary și sublunare. Apropo, Aristotel credea că cerurile în același grad
de variabilitate, precum Pământul. De asemenea, și-a exprimat punctele de
vedere și de a nega existența sferelor cerești.

ESENȚA SISTEMULUI HELIOCENTRIC AL LUMII

Deși vârf de dezvoltare a acestui concept a avut loc în Renaștere, rădăcinile sale
originea în Grecia antică. Faptul este că în timpul lui Ptolemeu a fost cel mai
atractiv concept de geocentrism, umbri heliocentrismul. Treptat, situația sa
schimbat, permițând suporterilor și un punct de vedere alternativ pentru a stabili
perspectivele sale. A existat acest sistem în școală pitagoreică. Potrivit autorilor
sistemului heliocentric al lumii, Philolaus din Croton, Pământul nu este diferită de
celelalte planete, și se mișcă în jurul obiectului misterios, dar nu și soarele. Mai
târziu, această idee a fost perfecționat de alți gânditori, precum și perioada
teoriei Renașterii a suporterilor a ajuns la concluzia că soarele este corpul central
și pământul se învârte în jurul ei. Ulterior, sistemul copernican a fost dezvoltat în
care o planetă a făcut mișcare circulară uniformă.
Acum 500 de ani, modul de a gândi al oamenilor a cunoscut o uimitoare
schimbare. Europenii au început să pună sub semnul întrebării ideile lor religioase
şi superstiţiile despre lume. Astfel, mulţi au încercat să demonstreze teoriile
făcând experimente.
Nicolaus Coperinc, astronom şi cosmolog, matematician şi economist, preot şi
prelat catolic s-a născut în anul 1473, în localitatea Torum, din Polonia şi este
autorul teoriei heliocentrice, cea care afirmă că Soarele este centrul sistemului
nostru solar, în locul Pământului, după cum se credea anterior.

Încă din antichitae, se credea că Pământul stă imobil în centru Universului, iar
Soarele şi planetele se rotesc în jurul lui. Astonomul polonez  Nicolaus Coperinc a
observat că era mult mai mai uşor de prezis mişcarea planetelor dacă se
considera că Soarele ar fi în centru şi  Pământul s-ar roti în jurul acestuia. Atunci
când ceilalţi astronomi au verificat această teorie, totul a mers bine. Însă,
rămânea o problemă… Oamenii religioşi deazaprobau ideea lui Copernic,
deoarece ei credeau că Dumnezeu a creat Universul punând Pământul în centru.
Coperinc şi-a expus teoria în lucrarea De Revolutionibus Orbium
Coelestium (Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti), dar abia pe patul
de moarte a îndrăznit să o publice, neuitând să adauge o dedicaţie măgulitoare
pentru papă.
Mai există un motiv pentru care ideea lui Coperinc era greu de acceptat. Dacă ea
era adevărată, înseamnă că mişcarea Soarelui pe cer era  doar o iluzie cauzată de
rotirea Pământului cu mare viteză. Lumea credea că acest lucru ar fi imposibil,
deoarece rotirea ar fi făcut ca norii şi păsările să rămână în urmă, iar clădirile să se
dârâme. Între 1543 şi 1600 puţini au fost adepţii sistemului copernician, cei mai
renumiţi fiind Galileo Galilei şi Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho
Brahe a emis o teorie de compromis, după care pământul rămâne nemişcat în
timp ce planetele se mişcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară
Pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autorităţile ecleziastice
cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câţiva filosofi iezuiţi mai acceptau în
ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârşitul secolului al XVII-lea,
odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicii cereşti, sistemul
copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.

COMPARAREA SISTEMELOR GEOCENTRIC ȘI HELIOCENTRIC ALE LUMII

Pentru o lungă perioadă de timp susținători ai celor două concepte nu au putut
ajunge la un acord privind mai multe aspecte fundamentale. Faptul că ambele
teorii au mai multe variante, sa schimbat și îmbunătățit, dar principiile de bază
rămân fermi. Principalele diferențe dintre sistemele geocentric și heliocentric ale
lumii reduse la locul Pământului în univers și relația sa cu soare. Sustinatorii
primul concept credea că planeta ocupă o poziție centrală. În contrast,
geocentrism sugerează că Pământul se învârte în jurul Soarelui, și în același timp
de cotitură în jurul axei sale.
DEZVOLTAREA KEPLER HELIOCENTRISMULUI
Teoria de la prima formulare sa modificat considerabil spre sfârșitul secolului XVI.
Putem spune că creatorul sistemului heliocentric al lumii în aproximeze
înțelegerea modernă a formei - este Iogann Kepler, care a adus o contribuție
semnificativă la dezvoltarea astronomiei. Chiar și în timpul studiilor sale a dat
seama de importanța de a explica mișcările complexe ale planetelor. În viitor, se
va dezvolta capacitatea de a calcula scara sistemului planetar, cu ajutorul datelor
de observatie.
Din cunoștințele științifice formulate de Kepler, este posibil să se constate
mișcarea planetelor într-o elipsă, orbita introducerea conceptului, precum și
rațiunea pentru noile legi, care determină poziția Pământului față de soare.
Desigur, fondatorul pitagoreic al sistemului heliocentric al lumii, cel mai probabil
imaginat niciodată cât de mult poate fi dezvoltat conceptul său. Dar este posibil
să se întărească vechii gânditori ideea dispensei cele mai exacte.

INFLUENȚA HELIOCENTRISMUL ASUPRA DEZVOLTĂRII FIZICII

Extinderea teoriei a contribuit la dezvoltarea fizicii si mecanicii. Faptul că oamenii
de știință care au efectuat cercetarea în aceste domenii a fost o întrebare
importantă - de ce mișcarea lumii nu este resimțită de oameni? Răspunsul a fost
relativitatea de mișcare. Sistemul geocentrică și heliocentrică a lumii, în mai multe
moduri reprezintă efectul gravitației. În primul caz, baza acestei puteri sunt
sferele imbricate, și pe baza teoriei heliocentrice mai târziu a fost formulată legea
relativității, precum și principiul de inerție. Pe baza acestor cunoștințe, oamenii de
știință au dezvoltat o metodă generală prin care sa rezolvat aproape toate
problemele de mecanica.

VALOAREA SISTEMULUI HELIOCENTRIC AL LUMII

În procesul de rezolvare a problemelor, care la momente diferite pus conceptul
heliocentrică universului, oamenii de știință au fost capabili să formuleze principii
pe care este dispus sistemul planetar. Pe baza acestor studii au fost mișcare
planetară, care, la rândul său, a influențat dezvoltarea fizicii. Putem spune că
adepții acestei teorii au pus bazele mecanicii în forma sa clasică. Dar un răspuns
mult mai interesant la întrebarea care este semnificația sistemului heliocentric al
lumii în termeni de astronomie. În primul rând, sistemul a stimulat cercetarea în
domeniul cosmologiei stelare, ceea ce a permis să deschidă noi spații ale
universului. În plus, din cauza disputelor asupra heliocentrismului a fost distincția
cunoștințelor științifice și religie.
CONCLUZIE
În ciuda progreselor considerabile de mijloace tehnologice de explorare a
spațiului, chiar și astăzi, nu încetează dezbaterea cu privire la locul Pământului în
univers, care a afectat sistemul geocentric și heliocentric al lumii. Soarele, ca și
mai înainte, este una dintre pietrele de temelie în discuțiile de acest gen. De
exemplu, mulți oameni de știință de creație recunosc că răspunsul absolut precis
la întrebări despre nuanțele de rotație a globului în această etapă de progres nu
se poate da. În ceea ce privește poziția centrală în univers, și nu totul este clar.
Faptul că, în infinitatea spațiului, orice punct poate fi considerat ca centru, astfel
încât victoria completă a teoriei heliocentrice a geocentrism nu se poate vorbi.