Perioadele nașterii

Etapele nasterii sunt grupate de catre practicieni in 3

faze importante, ceea ce poate induce multe persoane
in eroare deoarece prima dintre ele este compusa din 3
sub-faze considerate de majoritatea drept travaliu.

Astfel, prima etapa consta in travaliul incipient,

travaliul activ si tranzitia, etapa a doua consta in etapa
de impingere si nasterea, iar etapa a treia consta in expulzarea placentei. 

Din punct de vedere statistic al intregii durate a nasterii, pentru primipare (mamele aflate la
prima nastere),
se pare ca
aceasta se
incadreaza
intr-o medie de
14 ore (poate fi
mult mai lunga
sau mai
scurta), iar
pentru cele
care au mai
nascut durata
este de
aproximativ 8
ore.

Prima perioada – dilatarea si stergerea colului uterin

Faza incipienta – cervixul se dilata de la zero la 3-4 cm
Trebuie sa stiti ca in timpul sarcinii, cervixul este inchis si sigilat cu un dop de mucus, pentru a
preveni infectiile; cervixul este lung si de textura ferma, oferind o baza solida uterului si se afla
intr-o pozitie usor posterioara (spre spate). In prima etapa, acesta trebuie sa se miste in pozitie
anterioara si sa se deschida pentru a putea naste.
Acest prim pas in calatoria nasterii dureaza in medie 6-10 ore pentru primipare (dupa cum am
mentionat mai sus, poate fi mult mai scurta sau mai lunga- chiar si cateva zile) si este caracterizat
de disconfort minim. Inceputul travaliului poate fi subtil sau dramatic si se manifesta diferit de la
o femeie la alta (la unele cervixul se dilata pana la 3 cm fara a observa sau a incepe contractile
reale, iar la altele apar contractii, dar nu si dilatatie cervicala). In orice caz, faza incipienta aduce
o oarecare subtiere si inmuiere a cervixului si dilatatie pana la 3 cm; contractiile pot fi usoare si
oarecum neregulate, aparand la interval de 5-30 minute si durand 30-45 secunde, de aceea multe
femei nici nu constientizeaza apropierea nasterii. Unele femei se gandesc ca se confrunta cu o
durere de spate sau cu contractii Braxton Hicks (contractii de proba); acestea se aseamana cu
niste valuri care ajung la un punct maxim si apoi scad gradual (in punctul culminant uterul se
ridica considerabil si se intareste). Puteti observa o oarecare scurgere rozalie si resimti un usor
disconfort abdominal si vi se poate rupe apa (membranele) in aceasta etapa sau mai tarziu (cu sau
fara interventie). Aceasta faza este considerata tolerabila deoarece va puteti concentra si pe alte
lucruri, iar contractiile sunt usoare si distantate; multe femei raman acasa mentinand
comunicarea cu medicul. Puteti aborda activitati linistitoare, relaxante, cum sunt ascultatul
muzicii, privitul la tv etc. sau chiar o plimbare usoara (in functie de sfatul medicului).

Faza activa – cervixul se dilata de la

4 la 7 cm
Aceasta faza apare cand incepe
pregatirea efectiva pentru nastere si
cand travaliul este resimtit mai intens.
Poate dura intre 3-6 ore (in medie)
pentru primipare si jumatate din durata la femeile cu nasteri subsecvente. Contractiile de obicei
apar incet, gradual, crescand in frecventa si intensitate, la interval de 3-5 minute. Durerile pot fi
localizate in partea inferioara a spatelui, abdomenului sau coapselor si pot fi suficient de intense
pentru a va fi dificil sa vorbiti. Puteti experimenta o cantitate crescuta de scurgere rozalie sau
maronie denumita dop gelatinos/mucus sanguinolent. Se recomanda sa va goliti vezica, sa
consumati lichide si sa intreprindeti orice tehnici de respiratie sau relaxare cunoasteti (daca ati
urmat cursuri prenatale), bazandu-va pe ajutorul/incurajarea partenerului. Unele femei gasesc de
ajutor statul pe toaleta pentru relaxare musculara si dilatatie. Este posibil sa fiti nervoase si putin
speriate. In cazul in care ati optat pentru anestezie epidurala, sunt sanse mari sa fie administrata
in decursul acestei faze.
Faza de tranzitie – cervixul se dilata pana la 8-10
Ultima faza a primei etape poate dura intre 20 minute-2 ore pentru primipare si poate trece destul
de rapid la femeile care au mai nascut; este considerata cea mai intensa dar si cea mai scurta.
Contractiile din timpul acesteia sunt de obicei puternice, distantate la aproximativ 1-3 minute.
Apar des oboseala crescuta, ameteala si greata sau chiar frisoane, iar pe plan emotional
irascibilitate, izolare, panica, plans deoarece corpul incearca sa ajunga la dilatatie completa si
sunt prezente in corp o serie de modificari hormonale. Puteti resimti o nevoie puternica de a
impinge sau de a va ghemui, precum si presiune in zona rectala, intepaturi in zona vaginala pe
masura ce capul copilului avanseaza catre deschiderea vaginala. Dar nu este indicat sa impingeti,
ci trebuie sa asteptati pana cand medicul va da aprobarea (cand cervixul este complet dilatat
pentru a preveni rupturile/inflamatia cervixului sau necesitatea unei epiziotomii). Cu ajutorul
partenerului, trebuie sa va concentrati pe tehnici de respiratie si relaxare care functioneaza pentru
voi, pentru gestionarea durerilor. Puteti apela la analgezie inhalatorie, singura care este permisa
in aceasta etapa, deoarece nu are niciun efect asupra fatului sau mamei, dar calmeaza durerile. 
Daca simtiti o nevoie imperioasa de a impinge si nu este inca momentul, personalul medical va
poate ajuta sa rezistati prin tehnici de respiratie. Nu va temeti daca simtiti ca pierdeti controlul,
deoarece este perfect normal si retineti ca nu va mai dura mult pana va veti cunoaste bebelusul.
Se pare ca tipatul nu este de ajutor deoarece va incordeaza si mai multe corpul. Imediat ce faza
de tranzitie se incheie, urmeaza o pauza in care va puteti relaxa inainte de a impinge; poate dura
intre 10-30 minute.

Perioada a doua – impingere si

nasterea
Cea de-a doua etapa a nasterii incepe cand
cervixul este complet dilatat si dureaza in
medie o jumatate de ora – 2 ore la
primipare. La cele cu nasteri subsecvente
poate dura de la cateva minute la 2 ore.
Nevoia puternica de a impinge continua,
pe masura ce vi se dilata complet cervixul,
medicul va va indemna probabil sa faceti acest lucru. Contractiile nu se opresc, dar adesea se
distanteaza si unele femei se confrunta cu stari de greata sau voma. Pe masura ce incepeti sa
impingeti, va pierdeti tot mai mult suflul si va simtiti obosite deoarece depuneti un efort
considerabil (se asemana cu senzatia de defecatie; multe mame pot suferi de diaree in prealabil;
puteti apela la clisma pentru golirea intestinelor inainte de nastere). Puteti experimenta durere
intensa in zona vaginala si cea perineala pe masura ce capul copilului coboara sau iese in
exteriorul deschiderii vaginale (fontanelele ii permit sa incapa prin canalul vaginal). Daca vi se
efectueaza o epiziotomie (incizie in zona dintre vagin si rect pentru a largi deschiderea vaginala),
probabil va avea loc in aceasta etapa. Vi se va cere sa impingeti mai incet/usor pe masura ce
restul capului si corpul copilului ies (medicul va aspira sangele, mucusul si lichidul amniotic din
gura si nasul sau) iar apoi se clampeaza cordonul ombilical; dupa ce iese prima parte a capului va
trebui sa asteptati cateva momente pentru a se verifica daca nu exista circulara de cordon
ombilical (cordonul infasurat in jurul gatului). Asigurati-va ca va sincronizati corect respiratiile
si impingerile; personalul medical va poate ajuta in acest sens.

Perioada a treia – expulzarea placentei

Momentul incredibil al nasterii este urmat la scurt
timp de eliminarea placentei (si a membranelor –
sacul gol atasat acesteia) care poate dura de la cateva
minute la o jumatate de ora. Insa de obicei veti fi
captivate de intalnirea cu bebelusul si nici nu o veti
observa. Medicul va poate cere sa impingeti pentru a o
expulza (acesta va identifica momentul potrivit in
functie de prezenta sangelui/aspectul cordonului
ombilical) sau unele spitale apeleaza la o injectie pentru a preveni hemoragiile (poate avea efecte
adverse); veti experimenta crampe si dureri in timpul acestui proces. Vi se poate cere sa alaptati
copilul/puteti cere chiar voi deoarece se stimuleaza contractiile uterine sau medicul va poate
masa usor abdomenul pentru a stimula separatia placentei (uterul se contracta si revine la
marimea initiala). Dupa finalizarea acestei etape, va veti confrunta cu un sentiment coplesitor de
oboseala si este indicat sa va odihniti cat de curand.
 Anemia la gravide
Aproape 95% din cazurile de anemie din timpul sarcinii
se datorează scăderii valorilor de fier din organism. O
dietă inadecvată, o sarcină anterioară, grețurile repetate de
dimineață, sau, pur și simplu, nevoia sporită de fier a
organismului în timpul sarcinii pot duce la apariția
anemiei. Asta pentru că, în această perioadă specială,
cantitatea de sânge din organism crește cu 20-30 de
procente, fapt ce duce la necesitatea sporirii rezervelor de
vitamine și fier, esențiale în procesul fabricării
hemoglobinei (proteina aflată în celulele roșii care
transportă oxigenul către restul celulelor din corp).

Anemia apare, de regulă, în trimestrul al doilea și al

treilea de sarcină, și, atunci când nu e remediată la timp, poate afecta evoluția fătului sau îl poate
predispune, de asemenea, la anemie, în perioada copilăriei. Efectele cele mai severe pot afecta
chiar dezvoltarea neurologică a celui mic. Mai mult, dacă intri cu anemie severă în trimestru al
treilea, crește semnificativ riscul să naști prematur sau ca bebelușul să aibă o greutate prea mică
la naștere. În plus, anemia sporește riscul pierderii de sânge în timpul travaliului și îngreunează,
astfel, lupta împotriva infecțiilor.

Principalele simptome ale anemiei

Printre primele și cele mai comune (și,

astfel, mai greu de reperat) se numără
oboseala, migrene slabe în intensitate,
dificultate în respirație în timpul efortului.
În cazul unei anemii severe, pot apărea și
alte semne, ca paloare (aspectul palid al
tenului), tahicardie (accelerarea bătăilor inimii la efort fizic sau în stări emoționale accentuate,
sau hipotensiune (scăderea bruscă a tensiunii), putere de concentrare redusă. Printre simptomele
mai rar întâlnite se numără vâjâitul urechilor, pofte alimentare neobișnuite, iscate din senin,
probleme cu reglarea temperaturii corpului sau apariția sindromului picioarelor neliniștite.
Netratată la timp, anemia își poate prelungi efectele și după naștere: depresia post-partum este
doar unul dintre ele.
Câteva teste de sânge non-invazive pot stabili procentul celulelor roșii din organismul tău, dar și
cantitatea de hemoglobină. Testul hemoglobinei măsoară cantitatea fierului din celulele roșii,
cele care transportă oxigenul din plămâni în restul organismului, iar testul hematocritelor
stabilește procentul celulelor roșii dintr-o mostră de sânge. Dacă nivelul hemoglobinei sau al
hematocritelor este mai scăzut, cauza poate fi deficiența de fier din organism.

Cum poți preveni anemia în sarcină

Zilnic, organismul are nevoie de 27 mg de fier pentru a

funcționa la parametri optimi. O alimentație echilibrată
este alternativa cea mai corectă și la îndemână pentru a
suplini carențele de fier sau acid folic în perioada în care
ești însărcinată. Consumă alimente bogate în fier,
precum legumele verzi sau cu frunze verzi, carne roșie,
cereale integrale, ouă și alune. La nevoie, medicul
obstetrician care te are în evidență îți poate prescrie, ca
tratament sau ca prevenție, suplimente prenatale bogate
în vitamine, fier și acid folic. Atenție! Nu lua suplimente
în exces sau după ureche – e necesar un consult medical
prealabil, pentru a se stabili cu exactitate dstarea ta de sănătate.Nu în ultimul rând, stai departe de
tentații precum cafeaua sau ceaiul negru, oricât de gustoase le-ai fi găsit înainte să rămâi
însărcinată. Aceste licori conțin tanin, care pot îngreuna absorbția corectă a fierului în organism.
Același lucru se poate întâmpla și cu produsele lactate (iaurtul, laptele) – calciul conținut poate
interacționa cu alimetele bogate în fier, așa ca e indicat să le consumi separat. Pe de altă parte,
alimentele bogate în vitamina C pot ajuta la absorbția corectă a fierului. Printre acestea: citricele
(consumate cu pulpă cu tot sau doar sucul), căpșunele, kiwi, roșiile și ardeiul gras. Asociază-le
cu alimentele care conțin fier. La micul-dejun, bunăoară, poți consuma cereale integrale (fără
adaos de lapte) și un fresh de portocale (neapărat preparat de tine, în casă, pentru a fi sigură că nu
conține conservanți sau coloranți alimentari).
 Gestozele și eminența de întrerupere a sarcinii

Gestoză - complicații care se dezvoltă în corpul unei femei sub influența sarcinii. Gestoza este un
complex de tulburări metabolice la toate organele și sistemele corpului mamei, ca urmare a
adaptării insuficiente la noile condiții asociate cu dezvoltarea fătului. 

 Cel mai nefavorabil decurge gestoza la femeile gravide cu boală hipertonică, afecţiuni ale
rinichilor (glomerulonefrită, pielonefrită), ale ficatului şi căilor biliare (stare suportată după o
hepatită timpurie, dereglarea activităţii motorii a căilor biliare), patologia organelor endocrine (a
glandei tiroide, pancreasului, glandelor suprarenale), dereglarea schimbului de lipide.

În dependenţă de simptome gestozele se împart în 4 forme:

-edemele gravidelor,

-nefropatie,

-preeclampsie,

-eclampsie.

 Edemele pot fi ascunse şi vizibile. La etapa incipientă a gestozei apar anume edemele ascunse,
legate de reţinerea lichidului în
ţesuturi. Este foarte important de înţeles acest lucru,
deoarece tendinţa de
auto-tratament cu ajutorul preparatelor diuretice nu va
micşora volumul
edemelor, ci din contra va înrăutăţi starea generală a
gravidei şi fătului.
Trebuie să ţineţi cont de faptul că nu toate edemele,
remarcate în timpul
sarcinii, sunt legate de gestoză. Nu vă alertaţi înainte de timp, consultaţi-vă
neapărat cu medicul dumneavoastră.
 
 Nefropatia – afecţiune a rinichilor – se dezvoltă după a 20-a
săptămână de sarcină. Poate fi uşoară, medie şi severă. Ea se manifestă prin trei simptome de
bază: edeme, hipertensiune, proteinurie.

Preeclampsia – gestoză de formă severă,  ce se dezvoltă la 5% din gravide, mai des la

cele ce nasc pentru prima dată. Cu toate acestea pe fundalul
unei nefropatii
severe (edeme, proteinurie, hipertensiune) apar semnele
afectării sistemului
nervos central. Femeia însărcinată mai poate acuza dureri de
cap intense,
localizate frontal şi occipital, scăderea acuităţii vizuale, durere la nivelul
abdomenului superior, este posibilă percepţia neadecvată a lucrurilor ce se
întâmplă, adică schimbări în sfera psihică. Forma severă de preeclampsie se manifestă
preponderent prin perturbarea alimentării cu sînge a sistemului nervos central, în special a
celulelor creierului.
 

Eclampsia – gestoză de cea mai severă formă, ce se

exteriorizează
printr-un ansamblu complicat de simptome, din care
cele mai caracteristice sunt
crizele de convulsie a muşchilor striaţi (scheletici) din
tot corpul. În timpul
crizei din cauza ridicării spontane a tensiunii arteriale
poate avea loc
ruperea vasului cerebral, care provoacă ictusul –
hemoragia intra-craniană. De asemenea este
posibilă şi desprinderea prematură a placentei, fapt ce poate condiţiona
moartea fătului.

 Manifestările gestozei pot fi diverse: de la o formă

puţin simptomatică prelungită timp de câteva luni, care poate chiar să nu
deranjeze femeia, până la o formă fulgerătoare şi fatală conform consecinţe.
 

Diagnosticul

 Diagnosticul „gestoză” se pune în baza datelor clinice şi

de laborator. Pentru diagnosticarea timpurie a afecţiunii este necesar să vă
puneţi la timp la evidenţă, sunt obligatorii examinările regulate planificate
ale ginecologului şi ale specialiştilor la care veţi fi îndreptată pentru
consultaţie. Este necesar să faceţi următoarele analize:

 -analiza generală a
sîngelui, cu determinarea cantităţii absolute a eritrocitelor şi trombocitelor;

 examenul biochimic
al sîngelui, cu determinarea cantităţii de albumine, a concentraţiei de
electroliţi, a nivelului acidului uric şi al creatininei;
 examinarea
proprietăţilor coagulante şi fluide ale sîngelui.
 analiza urinei:
clinică, a urinei diurne cu determinarea volumului de albumine eliminate şi
analiza biochimică;
 controlul diurezei;
 o analiză corectă
privind acumularea lichidului în organism poate fi primită comparând cantitatea
zilnică de lichid consumat cu cantitatea lichidului eliminat şi măsurând în
dinamică masa corpului;
 măsurarea tensiunii
arteriale în dinamică la ambele mâini, pentru că în cazul prezenţei unui spasm
vascular răspândit este posibilă o divergenţă esenţială între indicii TA din
stânga şi dreapta, care la fel va dovedi gravitatea dereglărilor survenite;
 controlul masei
corporale;
 examinarea fundului
ocular, întrucât starea vaselor oculare este similară stării vaselor cerebrale
şi a sistemului vascular al femeii în general;
 examenul
ultrasonografic, inclusiv doplerometria fătului;
 consultaţia
terapeutului, nefrologului, neurologului.
 Eminența de avort

Avort spontan – reprezintă pierderea unei sarcini

recunoscută clinic în perioada de gestație până la
20 de săptămâni. Pierderea precoce a sarcinii este
estimată la aproximativ 10 % din toate sarcinile
recunoscute clinic, iar dintre acestea aproximativ
80 % sunt în primul trimestru de sarcină.

Cauze – avort spontan

Anomaliile embrionare ( 80 – 90 % ) :

-Cauza cea mai des întâlnită este anomaliile cromozomiale – mai mult de 90 % din erorile
citogenetice și morfologice sunt eliminate prin avort spontan.

-Anomaliile cromozomiale au fost întâlnite cu o rată mai mare în rândul femeilor cu vârsta mai
mare de 35 de ani.

-Factorii materni :

-Diabet zaharat matern dependent de insulin

-Hipertensiune severă

-Patologie renală

-Lupus eritematos sistemic

-Hiper/ hipotiroidism

-Infecții
-Traume

-Stres emoțional

-Factori externi :

-Alcool

-Fumatul

-Utilizarea drogurilor

-Anomalii anatomice congenitale sau dobândite

-Anomalii ale ductului Mullerian

-Anomalii ale arterei uterine

-Leziunii intrauterine dobândite cum sunt sinechiile sau formațiuni ca leiomioma, endometrioza.

-Anomalii ale sistemului reproductiv cum sunt defectele uterine congenitale sau dobândite,
incompetența cervicală, inserarea anormală a placentei etc.

-Factori endocrine

-Insuficiența fazei luteale – corpul galben este responsabil de producerea progesteronului până
atunci când această funcție este preluată de placentă.

-Hipotiroidism, hipoprolactinemia, sindromul ovarelor polichistice etc.

-Factori infecțioși
-Factori imunologici

-Simptome – avort spontan

Avortul spontant decurge prin 4 etape :

1. Iminență de avort
2. Avort inevitabil
3. Incomplet
4. Complet

Iminență de avort se caracterizează prin sângerare vaginală, durere

abdominală           ( pelvină ) în timpul sarcinii timpurii. Aproximativ
o pătrime din toate femeile gravide au un anumit grad de sângerare
( în cantități mici ) vaginală în primele 2 săptămâni. Această sângerare
deobicei se stopează singură și sarcina continuă. Însă sângerarea și
durerile pot fi asociate altor probleme ale sarcinii cum ar fi sarcina
ectopică din care considerente dacă apar manifestări similare este
obligator să vă adresați medicului obstetrician – ginecolog pentru a exclude careva complicații
ale sarcinii.

Avortul inevitabil  – sângerarea, care este mai abundentă comparativ cu prima etapă, este
asociată cu deschiderea colului uterin.

Avortul incomplet – sângerarea vaginală este mai intensă cât și durerile prezente. Colul uterin
deschis și sunt prezentate produsele de concepție care trec prin col. Prin ultrasonografie se poate
vizualiza dacă  au rămas careva produse de concepție în uter.

Avort complet –  se caracterizează prin sângerare și dureri abdominală însoțită de eliminarea

totală a țesuturilor produsului de concepție. După expulzare, sângerarea și durerea scad în
intensitate. Este necesar examinarea prin ultrasonografie pentru a exclude țesuturile restante în
uter , unde este posibil dezvoltarea unei infecții cu febră, durere și chiar sepsis.

Diagnostic – avort spontan

Diagnosticul de avort spontan se stabilește în baza acuzelor pacientei, datelor generale și

ginecologice, examenul ginecologic, hormonal și ecografic.

Starea generală este determinată de prezența sarcinii în sine și de gradul de hemoragie asociat

avortului. În cazul iminenței de avort starea generală a femeii este satisfăcătoare. În avortul
incomplet și complet , starea pacientei depinde de durata, intensitatea și gradul de sângerare.
Sângerarea prelungită duce la anemie, iar dacă sângerarea este abundentă poate duce la șoc.
 Examenul ginecologic – se vor evidenția deschiderea colului
uterin la examenul cu specule și prezența fragmentelor produsului
de concepție.

Examenul ultrasonografic – va determina bătăile cordului fetal,

va aprecia dezvoltarea acestuia. În cazul avortului incomplet,
complet se va tetermina dacă au rămas fragmente de țesut în uter.

Analiza sângelui – se va determina hormonul gonadotropina

corionică umană și se va compara cu rezultatele anterioare.
Deasemenea se va efectua analiza generală de sânge pentru a
evidenția gradul anemiei în cazul hemoragiilor, cât și grupa
sanguină și factorul Rhesus.

Dacă avortul spontan s-a repetat de mai multe ori este necesar
efectuarea unui test genetic pentru ambii parteneri, pentru a
exclude unele anomalii cromozomiale.

Tratament  – avort spontan

Obiectivele tratamentului  unui avort spontan sunt relaxarea uterului, oprirea

hemoragiei, menținerea sarcinii dacă embrionul sau fătul este viabil în uter.

Pentru iminență de avort tratamentul constă în repaus la pat, evitarea efortului

fizic. În unele cazuri se administrează progesteron ( eliberat de corpul galben),
mai ales în insuficiența secreției acestuia de către corpul galben. Deasemenea
progesteronul induce relxarea uterului spasmat.

Sângerarea vaginală impune administrarea de imunoglobulină anti-D pentru

femeile Rh negative. Aceasta se administrează pentru a evita producerea de
anticorpi anti-D de către organismul matern ceea ce ar putea duce la afectarea
fătului în următoarea sarcină în cazul când acestea va fi Rh (+).

Pentru avorturile spontane inevitabile, incomplete este necesară evacuarea

uterină sau așteptarea până produsele de concepție se vor elimina spontan. 
Evacuare se efectuează prin vacuum aspirație la un termen mai mic de 12
săptămâni sau dilatarea colului uterin și evacuarea țesuturilor prin chiuretaj la
un termen  de 12 – 20 săptămâni. Deasemenea este posibil utilizare 
medicamentelor cum sunt mifepriston și misoprostol. Aceasta poate fi efectuată
cu anestezie generală sau locală la necesitate.

Pentru avortul spontan complet evacuarea uterină se efectuează dacă

hemoragia continuă sau s-a determinat țesuturi restante în uter.

Este necesar sprijinul emoțional pentru ambii parteneri , întrucât avortul

spontan poate avea un impact psihologic negativ.
 Complicații – avort spontan

În unele cazuri este posibil dezvoltarea unei

infecții uterine după avort spontan unde vor
fi prezente :

 Febra
 Frison
 Sensibilitatea abdominală inferioară
 Secreție vaginală urât mirositoare

Riscurile/ complicațiile pentru tratamentul

chirurgical ( chiuretaj ) sunt :

 Imediate : perforație uterină,

aspirație incompletă cu retenție de țesuturi, endometrită.
 La distanță: sinechii, insuficiență cervico-istmică.