Formele imaginaţiei

Multitudinea problemelor cu care s-a confruntat omul în decursul evoluţiei a dus la

specializarea formelor imaginaţiei. În funcţie de mecanismele interne prin care se realizează,
imaginaţia se structurează la nivelul oniric, la cel al reveriei şi la cel intenţional.
La nivel oniric imaginaţia se concretizează în vise, la nivelul reveriei vorbim despre visul
diurn şi la nivelul intenţional se concretizează sub forma imaginaţiei reproductive, imaginaţiei
creatoare şi a visului de perspectivă. Imaginaţia nu are ca specific o reproducere a realităţii, ci de
a adăuga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului este puternic implicată, iar produsele sale
sunt cu atât mai valoroase cu cât sunt mai diferite de ceea ce există deja, deci cu cât sunt mai
originale.

Visul
Visul din timpul somnului este definit de Norbert Sillamy drept ”suită de imagini şi de
fenomene psihice care survin în timpul somnului”. Visul durează de la 10 la 15 minute şi
constituie circa un sfert din timpul somnului. Întâmplările din vis constituie o aventură la care
participăm intens afectiv. În vis nu sunt respectate principiile gândirii logice (pot să fiu simultan
în două locuri, pot visa un câine care se dovedeşte a fi duşmanul meu, X), visul producându-se în
sfera inconştientului.
În legătură cu interpretarea viselor, s-au conturat trei poziţii: unii consideră că visul
constituie o modalitate de comunicare cu divinitatea, alţii consideră că visul este rezultatul unei
inhibiţii mai profunde a sferei motricităţii, faţă de cea senzorio-motorie, iar ultimii susţin că visul
poate avea diferite semnificaţii, el fiind rezultatul unei întregi stări de spirit a celui care doarme.
Reveria
Reveria este definită de Norvert Sillamy drept stare de detaşare faţă de realitate,
intermediară între gândirea în starea de veghe şi vis. Popular, ea este numită visare cu ochii
deschişi, caz în care individul se lasă antrenat într-un flux de imagini şi de idei care merg în
direcţia dorinţelor şi a aşteptărilor, sustrăgându-se gândirii logice.
Nivelul intenţional
Imaginaţia reproductivă presupune obţinerea unor imagini noi care au ca şi corespondent
în experienţa anterioară (exemple: reconstituirea modului în care oamenii trăiau în comuna
primitivă, reconstituirea modului în care se produce ploaia, citirea unui roman şi reprezentarea
personajelor etc).
Imaginaţia creatoare presupune elaborarea de reprezentări şi de idei noi pe baza
combinării şi recombinării experientei anterioare, idei care nu au corespondent în experienţa
anterioară. Între imaginaţia reproductivă şi cea creatoare nu există o graniţă rigidă.
Visul de perspectivă presupune proiectarea mentală a drumului propriu de dezvoltare
conform disponibilităţilor personale şi cerinţelor societăţii. O astfel de proiectare poate avea
funcţii de motivare importante, mai ales în ceea ce priveşte acţiunile de autoinformare şi
autoeducare.