Razboiul fura copilaria!

Rascolind o data prin cartile de acasa am gasit o foaie galbena,roasa

de furia timpului.Era o poezie,scrisa de bunica mea.Tatal ei a fost luat
la razboi inca atunci cind ea nici nu intelegea ca pentru albastrul
cerului si ciripitul pasarilor mor oameni.Astazi am hotarit sa va
prezint aceasta poezie,care arata cum razboiul fura copilaria!

Mi-e dor de tata azi Chemat la datorie

Mi-e dor de tata mine
Ma rog lui Dumnezeu
Sa-I fie acolo bine…
Ma rog sa zboare timpul
Sa se intoarca acasa
La dragii sa-i copii,
Sa stea cu noi la masa.
El a plecat smerit
Iar mama tot mai plinge
Cu doru-i nesfirsit.
Eu as dori doar una
S-avem viata frumoasa
Si fie ce o fi
Doar cu taticu acasa!