UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: FINANȚE-BĂNCI
DISCIPLINA: CONTROL FINANCIAR BANCAR

Controlul fiscal asupra veniturilor

bugetului de stat

Conducător științific
Lect. Univ. Dr. Carmen Toderașcu

Studenți
Buftea Alexandru-Constantin
Neneciu Maria-Vasilica
Grupa nr. 3

IAȘI 2019

0
 Cuprins

Capitol 1- Noțiunea de control fiscal..........................................................................................1

Capitol 2- Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat.................................................3
2.1 Controlul fiscal asupra impozitului pe profit....................................................................3
2.2 Controlul fiscal asupra impozitului pe venit.....................................................................5
2.3 Controlul fiscal asupra venitului din profesiile libere.......................................................5
2.4 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii.................................................6
2.5 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinței bunurilor..............7
2.6 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende și dobânzi..........................8
2.7 Controlul fiscal asupra impozitului pe alte venituri..........................................................8
2.8 Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată...........................................................8
2.9 Controlul fiscal privind accizele.....................................................................................10
Capitol 3- Evaziunea fiscală.....................................................................................................12
Studiu de caz: Paradisurile fiscale.................................................................................................15
3.1 Exemplificarea procedeului de spălare de bani cu ajutorul Paradisurilor fiscal.............16
3.2 Scandalul „Panama Papers” din 2017.............................................................................17
Concluzii........................................................................................................................................18
Bibliografie....................................................................................................................................19

1
 Capitol 1- Noțiunea de control fiscal

Controlul financiar de stat urmărește administrarea și utilizarea corectă a mijloacelor

financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea
realizată de către agenții economici în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Mai precis, obiectivele controlului financiar al statului presupun:
 Administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcţionare
şi întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi unităţilor finanţate
de la buget;
 Utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general,
subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;
 Folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar-
contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital de stat;
 Exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe şi actele de constituire a societăţilor
comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea
integrală şi la termen a tuturor obligaţiunilor financiare şi fiscale faţă de stat etc.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la
prevenirea şi combaterea fraudelor, contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal şi vamal.
Controlul fiscal constituie o parte a controlului financiar fiind instrumentul pe care
organele publice îl folosesc pentru a verifica, supraveghea și determina, prin metode şi tehnici
specifice, constituirea resurselor financiare ale statului.1
Controlul fiscal este reglementat de art. 113-151 din Legea nr. 207/2015 2privind Codul
de procedură fiscală. Conceptul nu reprezintă mai exact o definiție, ci se evidențiază raportat la
formele sale: controlul antifraudă, inspecția fiscală, controlul inopinat, verificarea situației fiscale
personale de către organul fiscal central și cercetarea documentară.
Formele controlului fiscal se împart în:
a) În funcție de scopul pentru care se realizează:
 Informativ, care are scopul de a informa agenții economici cu privire la
drepturile și obligațiile fiscale;
 De rutină, cu obiectivul de a menține legătura cu contribuabilii, urmărind
respectarea obligațiilor fiscale si, totodată, înregistrarea lor ca plătitori de
taxe și impozite.
b) Din punct de vedere a sferei de cuprindere:
 General, sunt supuse controlului totalitatea impozitelor și taxelor,
contribuțiile datorate de contribuabili, inspectând aplicarea reglementărilor
financiar-fiscale și a legilor, precum și plata obligațiilor fiscale;
 Parțial, care se realizează doar pentru anumite taxe și impozite;
 Complet, care controlează toate operațiunile, documentele și evidentele
necesare constituirii unui impozit, respectiv și plata la bugetul general
consolidat al statului;
c) Din punct de vedere al operațiunilor supuse controlului fiscal:
 Selectiv, care controlează prin sondaj doar anumite documente, operațiuni
sau perioade privind alcătuirea și stabilirea unui impozit.
1
Sorin V. Mihaescu, Control Fiscal, Editura Sedcom Libris, Iași 2003, pag. 52
2
M. Of. nr. 547 din 23 iulie 2015

1
 d) Din punct de vedere al cunoașterii realității unor operațiuni care generează
obligații fiscale:
 Controlul documentar, verificându-se atât forma, cât și conținutul
legalității operațiunilor economico-financiare desfășurate de contribuabil.
Acesta poate fi:
o Control de formă, se verifică dacă declarațiile de impozite și taxe
au fost completate corect;
o Controlul conținutului declarațiilor – are loc prin compararea
datelor și informațiilor cuprinse în declarația de impozite și taxe cu
datele regăsite în bazele de date ale organului fiscal și în
portofoliul contribuabilului.
 Controlul faptic, comparându-se existența și rularea mijloacelor materiale
și celor bănești cu modul în care au fost reprezentate acestea în
documente, cât și în evidența contabilă.
Procedurile de control fiscal se clasifică astfel:
a) Controlul inopinat – combină mai multe procedee de control (documentar, faptic
și prin sondaj), rezultând astfel o anchetă urmată de alegerea celui mai bun
moment de realizare a controlului fiscal;
b) Controlul încrucișat – compară datele preluate din mai multe surse (furnizori,
clienți, persoane fizice, organe vamale etc.) pentru identificarea omisiunilor și
evaziunii fiscale prin deținerea de venituri neînregistrate fiscal sau prin
sustragerea de la plata unor obligații;
c) Controlul de grup – îmbină toate formele de control (încrucișat, documentar-
contabil, faptic, prin sondaj sau total) și verifică simultan mai mulți contribuabili
care au legături financiare sau comerciale, pentru determinarea realității
operațiunilor desfășurate între aceștia;
d) Controlul diagnostic – este o analiză globală de durată scurtă ce cercetează
corectitudinea fiscală și apreciază seriozitatea contribuabilului.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) înfățișează principala instituție
desemnată de stat care coordonează controlul financiar și fiscal. A fost creată la data de 1
octombrie 2003 în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Începând cu ianuarie 2004 a
devenit operațională, dobândind calitatea de instituție cu personalitate juridică proprie, prin
desprinderea direcțiilor cu atribuții în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului
Finanțelor Publice. ANAF are rolul de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale statului
prin colectarea și administrarea eficace și eficientă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului general consolidat.3
Inspecția fiscală este exercitată de către ANAF și reprezintă activitatea ce are ca scop
verificarea legalității, corectitudinii, conformității declarațiilor fiscale, exactității înfăptuirii
obligațiilor cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale de contribuabil și respectării legislației
fiscale și contabile.

3
Prezentare ANAF, anaf.ro, accesat 16 noiembrie 2019

2
 Capitol 2- Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului de stat

Bugetul de stat este, un instrument contabil şi financiar, un act juridic şi unul politic,
deoarece este, în mod esenţial, un act de autorizare (de către parlament), precum şi o transpunere
financiară a viziunii politice a executivului. În mod similar, se precizează că bugetul este actul
cel mai important din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune
a statului pe perioada de un an.4
Bugetul de stat se constituie prin atragerea de fonduri din diferite surse, precum:
impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe venituri din salarii, impozitul din dividende
și dobânzi, impozitul pe venitul din cedarea folosinței bunurilor, taxa pe valoarea adăugată etc.
Din cauza predispoziției umane asupra fraudei (ex.: evaziunea fiscală), a fost necesară
implementarea unor forme de control privind aceste surse de finanțare.

2.1 Controlul fiscal asupra impozitului pe profit

Impozitul pe venit este un impozit pe care guvernele îl impun asupra veniturilor generate
de întreprinderi și persoane fizice din jurisdicția lor. Prin lege, contribuabilii trebuie să depună
anual o declarație pe venit pentru a-și determina obligațiile fiscale. Impozitele pe venit sunt o
sursă de venit pentru guverne. Acestea sunt utilizate pentru a finanța serviciile publice, pentru a
plăti obligațiile guvernamentale și pentru a furniza bunuri pentru cetățeni
În Romania, plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25
inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepția Băncii Naționale a României, a băncilor
române și a sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, care efectuează plăți
lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozit. În
acest scop profitul și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la
începutul anului sau lunar, în cazul băncilor.5
În privința acestui tip de impozit, situația din România nu este una tocmai fericită.
Datorită mai multor factori precum: echiparea tehnologică precară a agenților economici,
presiunea fiscală destul de mare asupra achitării impozitului, controlul fiscal neînsemnat,
culminând cu numărul extrem de mare de al contribuabili, impozitul pe profit este cel mai supus
fraudei și evaziunii fiscale. Din această cauză, valoarea lui ca și sursă de venit pentru bugetul
statului este destul de mică, fiind necesară o creștere imediată a randamentului de funcționare.
Prima dată trebuie să înțelegem că un agent economic cu o atitudine pozitivă asupra
fraudării statului va recurge la orice îi stă în putință să își mascheze sursele de venit pentru a crea
un profit maxim prin metode ilegitime.
Una dintre cele mai frecvente forme de evaziune este sustragerea unor venituri de la
declarare. Cele mai întâlnite forme al acestei forme reprezintă:
 Omiterea de la declarațiile de impunere a veniturilor procurate de la toate punctele
în care își desfășoară activitatea firma;
 Rulajul mărfurilor fără facturi și documente de proveniență pentru a nu
contabiliza veniturile de pe urma lui;

4
Florin Oprea, Sisteme bugetare publice. Teorie și practică, Editura Economică, pag. 19
5
Legea 414/202 privind impozitul pe profit, Art. 20

3
  Crearea de documente doveditoare de livrare fictive pentru a crește artificial
cheltuielile, pentru a diminua veniturile și, automat, pentru scăderea impozitelor
plătite;
 Alterarea modului de funcționare al aparatelor de taxat, de marcaj și de stocare a
datelor, pentru ascunde valorile reale ale veniturilor în contabilitate.
Și în privința cheltuielilor se pot face modificări pentru a profita ilicit. Procedura standard
se numește „Supradimensionarea cheltuielilor”. Aceasta urmărește creșterea artificială a
cheltuielilor pentru a diminua veniturile si, implicit, baza impozabilă. În acest sens putem
enumera câteva situații reprezentative:
 Contabilizarea unor cheltuieli cere nu sunt aferente veniturilor;
 Includerea în costurile firmei a dobânzilor de la creditele bancare pentru investiții;
 Includerea în cheltuielile firmei a altor cheltuieli realizate de o altă firmă deținută
de același patron;
 Includerea în cheltuieli a penalităților și amenzilor nedeductibile;
 Crearea de salarii fictive pentru a crește cheltuielile;
 Crearea de cheltuieli false ce nu au nicio bază reală.
Procedeele enumerate mai sus cu care un număr considerabil de contribuabili reușesc să
păcălească legea pot fi numite și „Contabilitate creativă”.
Prin contabilitate creativă se poate înțelege un set de tehnici sau metode contabile (de
înregistrare, de sinteză, de consolidare și de comunicare către stakeholders) care urmărește
maximizarea rezultatelor firmei, din perspectiva interesului managerilor organizației economice
în cauză.6
Pentru a combate activitatea ilicită a agenților economici prin metode similare celor
menționate mai sus, controlul fiscal urmărește să atingă mai multe obiective:
În primul rând, se dorește verificarea evidențierii și luării în calcul a tuturor veniturilor
realizate de un agent economic. Ele pot proveni din surse multiple, diferite de activitatea
principală a individului/firmei, precum:
 Activitatea pe piața imobiliară;
 Vânzarea de bunuri mobile procurate de acesta cu orice destinație;
 Alte surse, ca și dividendele, participațiile etc.
În al doilea rând, unitatea de control are ca obiectiv verificarea cheltuielilor care
afectează impozitul pe profit. Astfel se urmărește excluderea din calculul profitului impozabil al
cheltuielilor care nu s-au realizat pentru obținerea de venituri. Pentru realizarea celor menționate,
trebuie cercetate toate conturile de cheltuieli din contabilitatea firmei.
În al treilea rând, trebuie verificat modul în care s-a calculat impozitul pe profit. Chiar
dacă, în cele mai multe cazuri, se aplică cota generală de 16% sau cotele în caz de excepție, iar
greșelile nu sunt frecvente, trebuie totuși verificate riguros pentru a nu modifica rezultatul final.

6
Dr. Emil Dinga, Considerații Teoretice privind Evaziunea Fiscală vs Frauda Fiscală, 2008

4
 2.2 Controlul fiscal asupra impozitului pe venit

Potrivit Ordonanței 73/1999, este considerată subiect al impozitului pe venit:

 Orice persoană fizică cu domiciliul în România, atât pentru veniturile obținute în
țară, cât și pentru cele obținute în străinătate;
 Persoanele fizice străine sau cele fără domiciliu stabil în România, pentru
veniturile obţinute în România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul
României într-o perioadă ce depăşeşte în total 183 de zile în orice perioadă de 12
luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat;
 Persoanele fizice străine sau cele fără domiciliu stabil în România care au venituri
din România în alte condiții decât cele precizate mai sus, potrivit convenției de
evitare a dublei impuneri.
Impozitul pe venit, la general, este format din mai multe tipuri de impozite:
 Impozitul pe venitul persoanelor fizice;
o Impozitul pe venit reținut de la sursă;
 Impozitul pe salarii;
 Impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
 Impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de
consignație;
 Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor
de agent, comision sau mandat comercial;
 Impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza
contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului Civil;
 Impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și
tehnică, judiciară și extrajudiciară;
 Impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere
cu o persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu
generează o persoană juridică;
o Impozitul pe venitul global;
 Impozitul pe venitul persoanelor juridice:
o Impozitul pe profit;
o Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
o Impozitul pe dividende;
o Impozitul pe venituri din vânzarea activelor.7

2.3 Controlul fiscal asupra venitului din profesiile libere

Veniturile din activitățile independente se divid in: venituri din profesii libere, venituri
comerciale, venituri din valorificarea sub orice forma a drepturilor de proprietate intelectuală.
Persoanele fizice ce realizează o activitate individual plătesc un impozit pe venit ce
cuprinde toate veniturile obținute în România.
Veniturile din profesii libere, includ veniturile dobândite din exercitarea profesiilor de
avocat, notar, consultant fiscal, auditor financiar, expert contabil, consultant de plasament in

7
mfinante.gov.ro, accesat 17 noiembrie 2019

5
valori mobiliare , contabil autorizat, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate
independent, în conformitate cu normele legale.
Persoanele care obțin venituri din profesii libere, au obligația depunerii la organul fiscal
în a cărui rază teritorială își au sediul de desfășurare a activității, ”Declarație de înregistrare
fiscal/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în
mod independent sau exercită profesii libere” -formularul 070.8
În cazul în care activitatea se desfășoară în cadrul unor asocieri sau alte entități fără
personalitate juridică, contribuabilii au obligația depunerii la organul fiscal în a cărui răspundere
teritorială își are asocierea sediul de desfășurare a activității, „Declarație de înregistrare
fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele juridice, asocieri și alte entități fără
personalitate juridică” -formularul 010.9
Venitul impozabil este format din diferența între venitul brut și cheltuielile făcute în
scopul obținerii de venituri, deductibile, în conform cu datele din contabilitatea realizată în
partidă simplă.
În cazul acestei clase de contribuabili, organele fiscal vor verifica dacă la determinarea
venitului s-au luat în considerare aceste elemente:
 De faptul că dețin sau nu utilaje specifice și atelier;
 De felul produselor și serviciilor pe care le efectuează;
 De poziția atelierului și de frecvența și felul clientele;
 Dacă utilizează materiale propria sau doar materialul clienților;
 De numărul și felul comenzilor;
 De sursele de aprovizionare;
 De condițiile de desfacere și prețul pe care îl au produsele și serviciile pe care le
desfășoară;
 De zona unde sunt situați;
 De suma investită;
 De categoria mărfurilor pe care le comercializează;
 De cheltuielile efectuate;
 De modul în care lucrează (singuri sau ajutați).

2.4 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din salarii

Veniturile din salarii sunt toate sumele (încasări băneşti şi/sau echivalentul în lei a
veniturilor în natură) obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract
individual de muncă, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de
forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă.10
Organul de control ce se ocupă de veniturile din salarii urmărește să atingă mai multe
obiective:

8
Declarație de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice -formular 070, Ordinul nr. 250 din
22 februarie 2013, http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/dec_070_2013.pdf;
9
Declarație de înregistrare fiscal/Declarație de mențiuni pentru personae juridice -formular 010, Ordinul nr. 35 din
14 iunuarie 2014, http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/dec_010_2014.pdf;
10
MINEA, Mircea Ştefan; POTCOAVĂ, Elena. Impunerea globală a veniturilor realizate de către persoanele
fizice. Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, 2000, 3.4: 27-37.

6
  Constituirea bazei de impozitare cu ajutorul tuturor elementelor constitutive, a
scutirilor și deducerilor precizate de lege;
 Aplicarea cotelor de impunere pe tranșee de venit; stabilirea și justificarea legală a
facilităților fiscale; efectuarea corectă a calculelor;
 Plata la termen etc.
O mare sursă de evaziune fiscală care evită plata impozitului pe venit din salariu este
munca la negru. Cele mai frecvente forme de muncă „la negru” întâlnite în țara noastră sunt:
 Prestarea de muncă pentru un angajator fără existența unui contract individual de
muncă;
 Realizarea perioadei de probă (între 90 și 120 de zile) fără încheierea unui
contract de muncă;
 Prestarea de muncă zilieră în gospodăriile cetățenilor fără prezența unui contract
de muncă;
 Prestarea de ore suplimentare la locul de muncă fără a fi înregistrate în contract;
 Prestarea de muncă în program full-time (8 ore), în timp ce pe contract angajatul
este înregistrat doar part-time.
Toate practicile menționate anterior ale angajaților/angajatorilor sunt sancționate dacă
sunt descoperite de organul de control. Astfel, de exemplu, pentru prestarea de muncă
nelegitimă, fără contract, angajatorii pot fi amendați cu sume de până la 20.000 RON pentru
fiecare persoană, cu un cuantum maxim cumulat de 200.000 RON.
Impozitul pe venitul din salarii se calculează cu ajutorul informațiilor din fișa fiscală ce
urmează să fie completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului,
menţiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salariile obţinute şi impozitul reţinut
şi virat în cursul anului, precum şi rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub
formă de salarii.
Mai precis, obiectul controlului fiscal este reprezentat de:
 Folosirea corectă a cotei privind impozitul pe venitul din salarii;
 Tinerea corectă a evidenței contabile privind impozitul pe salarii; întocmirea
statelor de salarii;
 Virarea la termen a impozitului către bugetul de stat;
 Păstrarea statelor de salarii arhivate în mod corect;
 Depunerea declarațiilor pentru obligațiile de plată către bugetul de stat.
Controlul fiscal propriu-zis dorește să vadă dacă impozitul pe salarii este calculat în
fiecare lună pentru fiecare loc de muncă și asupra întregului venit realizat în luna expirată de
către fiecare salariat pe baza cotelor de impozitare, pe tranşe de venit, şi dacă s-a reţinut lunar din
sumele cuvenite la a doua chenzină.
Impozitul neplătit la timp sau nu în suma specificată de lege, se va procura de către
plătitor de la salariații în cauză pe o perioadă de până la 3 ani de la data constatării. Dacă
impozitul nu poate fi recuperat de la angajați în timp util, angajatul va suporta cheltuielile din
buzunarul propriu.

2.5 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din cedarea folosinței bunurilor

7
 Veniturile provenite din cedare folosinței de bunuri, fie prin vânzare-cumpărare, fie prin
alt mod, se stabilesc pe baza unui contract încheiat între cele două părți, în scris, și înregistrat la
organul fiscal în termen de maxim 15 zile de la data întocmirii acestuia.
Venitul net se obține din deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 30% care
a fost aplicată venitului brut, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
Contribuabilul în cauză merge la administrația financiară și depune o declarație specială de venit
pe baza căreia i se stabilesc plățile la impozitul pe venit din cedarea folosinței bunurilor.

2.6 Controlul fiscal asupra impozitului pe venitul din dividende și dobânzi

Veniturile din dividende fac parte din veniturile din investiții, care sunt supuse
impozitării, de către Codul fiscal. Mai exact pentru dividende asociatul plătește în anumite
condiții CASS, și impozit pe venit.
Impozitarea venitului din dividende este mai puțin expus evaziunii fiscal, datorită faptului
că se percepe prin intermediul reținerii la sursă. Cu toate acestea, acest impozit este și el supus
unui control fiscal strict care are următoarele obiective:
 Stabilirea legală și exactă a profitului impozabil și a impozitului pe profit net de
repartizat ;
 Calcularea corectă în ceea ce privește impozitul pe dividende prin aplicarea cotei de 10%
asupra bazei de calcul;
 Respectarea termenelor de plată.
Cu privire la CASS, contribuția este plătită de persoanele fizice care estimează ca în anul
2019, acestea vor avea de încasat venituri din dividende, ce au o valoare cumulate cel puțin
egală cu 12 salarii minime brute.
Veniturile sub formă de dobânzi, potrivit Codului fiscal, fac parte din clasa mai amplă a
veniturilor din investiții, împreună cu veniturile din dividende, câștigurile din transfer al aurului
financiar, câștigurile din transfer al titlurilor de valoare, venituri din lichidarea unei persoane
juridice.
Cota de impunere a veniturilor de dobânzi este de 1% din suma acestora.

2.7 Controlul fiscal asupra impozitului pe alte venituri

Salariul de la locul de muncă sau profitul obținut dintr-o afacere nu sunt singurele surse
de venit ale unei persoane. Astfel, un individ poate avea venituri din jocuri de noroc, din premii
și prime în bani (sau în natură). Toate acestea se impun de către stat prin reținere la sursă cu o
cotă de 10% aplicată venitului brut propriu-zis.
În cazul în care se realizează un transfer de proprietate, prin vânzare-cumpărare, asupra
unor valori mobiliare, impozitul de calculează cu ajutorul unei cote de 1% din valoarea
tranzacției.

2.8 Controlul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului care

este aplicat asupra bunurilor şi serviciilor, direct proporţional cu preţul acestora, indiferent de

8
numărul de operaţiuni care au loc în procesul de producţie şi de distribuţie anterior etapei în care
este perceput impozitul.11
Taxa pe valoare adăugată prezintă numeroase avantaje pentru stat deoarece are un
randament fiscal ridicat prin faptul că este platită in mod obligatoriu de către toţi beneficiarii
operaţiunilor supuse impozitării, nu presupune cheltuieli mari de percepere şi nu este susceptibila
de evaziuni fiscale.12
Mai mult decât atât, acest tip de impozit este stabil, întrucât nu se modifică în funcţie de
conjunctura economică şi este elastic, aşa încât el poate fi majorat sau micşorat în funcţie de
nevoile bugetului de stat. Această majorare sau micşorare se poate realiza prin modificarea cotei
de impozitare.
Acest tip de impozit este comun pentru statele din Uniunea Europeana şi ocupă un loc
principal între impozitele indirecte, el reprezentând o cerinţă şi o obligaţie pentru statele membre
ale Uniunii Europene cu câteva excepţii, cum ar fi Insulele Canare si Muntele Athos.13
Taxa pe valoare adăugată  a fost precedată de taxa proporţională introdusă asupra
plătitorilor, impozitul pe cifra de afaceri, taxe unice pentru diferite produse, taxa unică asupra
producţiei şi de sistemul plăţilor fracţionare.
Evaziunea fiscală realizată pe TVA apare, în cele mai multe cazuri, din tentația unor
sume reprezentative care pot fi însușite. Procedeul pe care îl urmează agenții economici, de cele
mai multe ori, sună astfel: acesta majorează fictiv TVA deductibilă prin intrări fictive de bunuri
sau micșorează fictiv TVA colectată prin subevaluarea ieșirilor de bunuri.
În cazul taxei pe valoarea adăugată, organul de control trebuie să își focuseze atenția
asupra delimitării corecte a operațiunilor efectuate de agenții economici asupra cărora se aplică
TVA (operațiunile impozabile obligatorii, operațiuni la care se aplică cota 0, operațiuni scutite de
plata TVA). Organul fiscal care realizează controlul trebuie să țină cont de mai mulți factori:
 Determinarea TVA colectată:
o Bunurile/serviciile trebuie însoțite de facturi și alte documente
doveditoare;
o Cotele de impozitare folosite trebuie să fie conform cu legislația în
vigoare;
 Verificarea documentelor și a evidențelor contabile:
o Înscrierea corectă a documentelor de aprovizionare/vânzare în Jurnalul
pentru cumpărături/vânzări;
 Verificarea ca decontul TVA să fie întocmit corect și prezentat la termen
organelor fiscale:
o Înscrierea corespunzătoare a datelor din jurnal în decont;
o Determinarea corectă a operațiunilor corespunzătoare regimului TVA;
o Determinarea corectă a proratei;
o Determinarea corectă a sumelor datorate/de primit de la buget;
o Preluarea corectă a soldului de la finele lunii precedente în funcţie de
depunerea sau nu a cererii de rambursare;
 Verificarea plății TVA în conformitate cu decontul;
 Verificarea regularizării diferenţei de T.V.A. conform dispoziţiilor legale;

11
Art. 1 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare
adăugată.
12
D.D.Şaguna, op.cit., p. 810
13
Art. 267 din Codul fiscal referitor la aplicarea teritorială a taxei pe valoare adăugată

9
  Verificarea aprobării rambursării TVA:
o Cererea trebuie realizată de persoanele autoziate;
o Suma cerută trebuie să fie identică cu cea trecută în decontul de TVA;
o Cererea trebuie dovedită de documente legale, cum ar fi:
 Livrare la export – Declaraţia vamală de export vizată de organele
vamale, documentele de transport internaţional, poliţa de asigurare-
reasigurare, alte documente care să certifice exportul;
 Prestare de servicii la export - Contractele cu beneficiarii externi,
factura externă, dovada încasării facturii externe sau, după caz,
introducerii în bancă a declaraţiei de încasare valutară;
 Transporturile internaţionale de persoane sau de marfă -
Documentul de transport internaţional, licenţa de transport cu
aprobările legale, justificarea cu documente legale a efectuării
transportului.
 Verificarea dacă sunt îndeplinite celelalte obligații ale plătitorului de TVA.

2.9 Controlul fiscal privind accizele

Persoanele juridice care produc, importă sau achiziționează intracomunitar produse din
tutun prelucrat şi băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere
şi vinuri, produse intermediare, aşa cum sunt definite prin Codul fiscal, datorează contribuția
pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate.14

Nivelul contribuțiilor se actualizează anual, cu creşterea prețurilor de consum din

ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, față de perioada
octombrie 2013-septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Național de Statistică şi se
aplică astfel:


pentru țigarete: de la data de 1 aprilie a fiecărui an;

pentru țigări şi țigări de foi, tutun destinat fumatului (tutun fin tăiat destinat rulării în
ţigarete și alte tutunuri de fumat), băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi
fermentate altele decât bere şi vinuri, produse intermediare: de la data de 1 ianuarie a
fiecărui an.15
Responsabilul cu controlul privind accizele, în desfășurarea acestuia, urmărește să
verifice dacă:
 agentul economic a desfășurat activitatea cu produse supuse accizelor;
 baza impozabilă a fost determinată corect;
 cotele utilizate sunt legitime și au fost aplicate corect;
 au existat produse retrase de la export și valorificate autohton, cu același regim fiscal
cu cele livrate de la început la interne;
 termenul de exigibilitate a fost respectat;
 plata mărfii sau a taxa vamală a produselor de import a fost plătită la timp (ziua de 25
a lunii);
 Decontul a fost creat și depus în termen la organele fiscal.
14
Legea nr. 95/2006, Art. 369, Alin. 1 și 2, Lit. a)
15
Ibidem

10
Pentru produse ca și țițeiul produs intern, gazul metan gazul de sondă și amestecul de
gaze naturale produse intern din producția de import, agenții economici trebuie să achite
bugetului de stat accize la momentul livrării. Controlul fiscal studiază dacă impozitul a
fost calculat corect asupra cantităților livrate.
Accizele se datorează din ziua primirii produselor livrate sau a serviciilor prestate,
în termen de 25 de zile de la data expirării lunii pentru care se întocmește decontul.

11
 Capitol 3- Evaziunea fiscală

O componentă a controlului financiar este controlul fiscal, care include toate activitățile
care vizează verificarea realității, legalitatea și sinceritatea declarațiilor, verificarea corectitudinii
și exactității performanței, în conformitate cu legea, obligațiile fiscale ale contribuabililor și
activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale. Folosind controlul fiscal, administrația
fiscală are sarcina de a compensa omisiunile fiscale insuficiente sau erorile comise de
contribuabili. Toate acestea au scopul de a preveni frauda fiscală făcută de contribuabili.
Controlul fiscal este o componentă importantă în atingerea obiectivelor de management
ale Ministerului Finanțelor, parte a managementului public. Obiectivul principal este găsirea de
soluții relevante care pot duce la atenuarea și, de asemenea, prevenirea și combaterea evaziunii
fiscale.
Reducerea evaziunii fiscale depinde de organizarea și eficiența controlului financiar,
precum și de gradul de colectare a veniturilor bugetare. Lipsa unui control eficient va conduce la
proliferarea evaziunii fiscale cu consecințe negative asupra contribuabililor și a statului.
Combaterea evaziunii fiscale se poate realiza prin măsuri de politică fiscală și agenții
specializate autorizate să prevină și să combată evaziunea fiscală.
Agenția Națională de Administrare Fiscală, își desfășoară activitatea în subordinea
Ministerului Finanțelor Publice, fiind un organ de specialitate, o instituție publică cu
personalitate juridică.
Direcția Antifraudă Fiscală efectuează la nivel național, activități de inspecție fiscală, cu
scopul identificării, prevenirii și combaterii fraudei fiscale. Aceasta informează conducerea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală asupra cazurilor speciale de evaziune fiscală și
măsurile dispuse ori luate și totodată oferă informații despre cazurile de corupție, care implică
persoane care fac parte din activitatea de inspecție fiscală.
Principiile de bază ale activității desfășurate de Agenție sunt:
 Transparența activității, în conformitate cu normele legale;
 Eficiența activității;
 Respectul față de contribuabili;
 Tratament nediscriminatoriu și egal în aplicarea legislației;
 Stabilitate, coerență și predictibilitate.

Agenția îndeplinește în desfășurarea activității ei următoarele funcții:

De coordonare,
îndrumare și
control al De strategie si
aplicării management
reglementărilor
legale

De gestiune a
De cooperare contribuabililor
internațională și a impozitelor,
12 taxelor
 De inspecție
De control
fiscală și de
vamal
verificare fiscală

Sursă: prelucrare proprie a datelor

Pentru a ocupa o funcție publică în cadrul structurii antifraudă, trebuie respectate

condițiile precum, absolvirea de studii universitare de licență cu diplomă, respectiv studii
superioare, juridice sau economice, promovarea evaluării psihologice complexe, organizate prin
intermediul
De unităților specializate acreditate în condițiile legii, promovarea evaluărilor de a
De colectare
supraveghere veniturilor
integritate,
vamală și fiscală inclusiv prin evaluarea personalului Direcției generale antifraudă fiscală din punctstatului
de
vedere psihologic și al comportamentului simulat, de către personal sau cabinete de specialitate,
autorizate în condițiile legii.16
O acțiune de control este exercitată de cel puțin 2 inspectori antifraudă. În cazul unei
acțiune de control cu un grad ridicat de periculozitate, echipa de control va fi însoțită de membri
ai subunităților
De specializate
suport de intervenție imediată, aceștia aflându-se în subordinea Ministerului
De asigurare de
Afacerilor Interne.
tehnic de
specialitate
servicii pentru
contribuabili
Recunoscând implicațiile serioase ale evaziunii fiscale asupra securități naționale,
proiectul strategic confirmă că evaziunea fiscală continuă să producă daune majore asupra
bugetului consolidat al statului român, în ciuda
De prevenire
de combatere a
și faptului că,De
încontrol
ultimii ani, fenomenul a avut parte
operativ și
de o ușoară scădere, în principalevaziunii
în zonafiscaleevaziunii în masă (evaziune fiscală făcută de agenții
inopinant
comerciali de clasă mică și de grupurile „criminale”), ca rezultat al măsurilor legislative adoptate
de autorități.
Trendurile și factorii de risc ale evaziunii fiscale identificate în proiectul strategic din
anii 2015-2020 prezintă o creștere a numărului de fraude vamale, incluzând cele din categoria
bunurilor contrafăcute și complexitatea aspectelor specifice ale fenomenului spălării de bani,
precum și a rețelelor criminale angajate într-o evaziune răspândită, care acționează independent
în România sau în legătură cu structuri similare din statele membre și care au vizat în principal
tranzacțiile comunitare.

16
Sorin V. Mihăiescu, Controlul financiar-bancar, pagina 110

13
 Studiu de caz: Paradisurile fiscale

Paradisul fiscal corespunde unui stat sau unei zone geografice cu un regim de impozitare
aproape inexistent și un grad ridicat de discreție fiscală. Potrivit opiniei lui C. Corduneanu
paradisul fiscal este „un instrument prin care se realizează evaziunea fiscală internațională de
către contribuabilii care caută un tratament fiscal mai avantajos”.17
Într-o economie globalizată, paradisurile fiscale sunt o problemă internațională. Rețeaua
de justiție fiscală, angajată într-un sistem de impozitare socială justă, democratică și progresivă,
estimează că în fiecare an se pierd 255 miliarde USD pentru guvernele din întreaga lume din
cauza impozitării scăzute sau a zero a fondurilor din centre offshore. Acesta este venitul fiscal
suplimentar care ar fi fost generat dacă câștigurile din averea totală a celor aproximativ 70 de
paradisuri fiscale din lume ar fi impozitate la cotele standard ale țărilor din care provin. În
consecință, guvernele sunt obligate să reducă cheltuielile publice sau să crească impozitarea
pentru companii mai mici, mai puțin mobile și persoane mai sărace.
Paradisurile fiscale compromit interesele țărilor sărace în patru moduri majore:
 Conturile bancare secrete și trusturile offshore din paradisurile fiscale oferă
elitelor și companii bogate mijloace de a scăpa de obligațiile fiscale. Se estimează
că 50% din totalul deținerilor de numerar și titluri de valoare ale persoanelor
bogate din America Latină sunt deținute în paradisuri fiscale. Această cifră crește
la 70% în cazul țărilor din Orientul Mijlociu;
 Capacitatea multinaționalelor de a-și reduce substanțial sarcinile fiscale prin
dirijarea fluxurilor de capital prin intermediul firmelor fantomă din paradisurile
fiscal, le oferă avantaje competitive neloiale față de concurenții lor - adesea mai
mici - din țările în curs de dezvoltare;
 Secretul bancar și trusturile offshore oferite de instituțiile financiare în
paradisurile fiscale fac posibilă spălarea veniturilor realizate cu ajutorul corupției
politice, a tranzacțiilor ilicite privind armele, delapidarea și comerțului mondial de
droguri. Lipsa de transparență pe piețele financiare internaționale contribuie la
răspândirea criminalității globale, a terorismului, a luării de mită și a jefuirii
resurselor naturale de către elită;
 Paradisurile fiscale au contribuit la creșterea incidenței crizei financiare care poate
distruge traiul în țările sărace.

Tabel 3.1: Cele mai populare 7 paradisuri fiscale

ȚARA PIB
BERMUDA 91.479 USD
QATAR 60.796 USD
INSULELE 54.827 USD
CAYMAN
KUWAIT 30.147 USD
EMIRATELE 25.773 USD
ARABE UNITE
BAHAMAS 20.690 USD

17
Popa Diana Claudia, Paradisurile fiscale, Oradea, 2006

14
 3.1 Exemplificarea procedeului de spălare de bani cu ajutorul Paradisurilor fiscal

Presupunem o fundație înființată în Liechtenstein. Beneficiarul este cel care încearcă să

scape de plata impozitului. Numele evazionistului care a furnizat banii nu apare în niciunul
dintre documentele fundației, ci doar cel al unei persoane de încredere (avocat sau notar) care
efectuează toate tranzacțiile în numele evazionistului. Astfel, fondatorul rămâne necunoscut
autorităților fiscale străine. Fundația conduce o companie fantomă; plasarea este încheiată.
Acum este momentul în care începe disimularea provenienței capitalurilor (layering).
Compania fantomă se implică în afaceri cu o altă firmă fantomă dintr-un paradis fiscal și își
canalizează banii spre aceasta (de exemplu, prin facturi fictive). Evazionistul fiscal primește
averea sa transferată într-un centru offshore (paradis fiscal) printr-o companie de finanțare
provizorie ca împrumut.
Imediat ce împrumutul ajunge în țara de reședință a evazionistului, faza de integrare este
completă.

Figura 3.1.1.: Traseul banilor de la ilegalitate către legalitate

Deținătorul unei sume de Trimite banii cu ajutorul Fundația din

bani ilegali din Austria unei pers. de incredere Liechtenstein

Împrumut
Trimite banii prin cumpărarea de
acțiuni

Instituție de finanțare din

Paradisul fiscal

Obligațiuni Bani
ilegali

Factură fictivă
Companie fantomă dintr- Companie fantomă din
un Paradis fiscal Liechtenstein
Bani ilegali

15
 3.2 Scandalul „Panama Papers” din 2017

„Panama Papers” reprezintă o scurgere de informații de aproximativ 11,5 milioane de

fișiere din baza de date a celui de-al patrulea cel mai mare cabinet de avocatură offshore din
lume, Mossack Fonseca. Înregistrările au fost obținute dintr-o sursă anonimă de ziarul german
Süddeutsche Zeitung, care le-a împărtășit la ICIJ (International Consortium of Investigative
Journalists). ICIJ le-a împărtășit apoi unei rețele mari de parteneri internaționali, inclusiv
Guardian și BBC.
Documentele arată numeroase modalități prin care cei bogați pot exploata regimuri
fiscale discrete. Doisprezece lideri naționali se numără printre 143 de politicieni, familiile lor și
asociații apropiați din întreaga lume, cunoscute că foloseau paradisuri fiscale.
Un traseu de 2 miliarde de dolari duce până la Vladimir Putin. Cel mai bun prieten al
președintelui rus - un violoncelist numit Sergei Roldugin - este în centrul unei scheme în care
banii de la băncile de stat ruse sunt ascunși în larg. O parte din acestea se termină într-o stațiune
de schi unde în 2013, fiica lui Putin, Katerina s-a căsătorit. Printre liderii naționali cu avere din
offshore se numără Nawaz Sharif, prim-ministrul pakistanez; Ayad Allawi, fost prim-ministru
interimar și fost vicepreședinte al Irakului; Petro Poroșenko, președintele Ucrainei; Alaa
Mubarak, fiul fostului președinte al Egiptului; și prim-ministrul Islandei, Sigmundur Davíð
Gunnlaugsson.
Un fond de investiții offshore, condus de tatăl premierului britanic David Cameron, a
evitat să aibă vreodată de plătit impozit în Marea Britanie, angajând o mică armată de rezidenți
din Bahamas pentru a semna documentele sale. Fondul a fost înregistrat la „HM Revenue and
Customs” de la creația sa și a depus declarații fiscale detaliate în fiecare an.

16
 Concluzii

Am observat pe întregul studiu al controlului fiscal asupra veniturilor de stat că,

indiferent de ce categorie a acestora am vorbi și, indiferent dacă ne referim la persoane fizice,
firme mici si mijlocii, companii mari, populația încă are tendința să recurgă la evaziune fiscală
pentru a-și spori câștigurile.

17
 Bibliografie

TJN, “Tax us if you can: A true strory of global failure,” TJN Briefing paper, Sep 2005 (Sep
2006).

18