MANAGEMENTUL SISTEMULUI DE ÎNVǍŢǍMÂNT

ÎN CONTEXTUL ACTUAL

Prof. Marcu Viruca Angelica

Şcoala Gimnazialǎ „Liviu Rebreanu”, loc. Dragomireşti

Motto: ,,Necesitǎţile organizaţionale trebuie satisfacute de oameni obişnuiţi,

capabili de performanţe neobişnuite”.
Peter F. Drucker
Managementul educaţional este ,,ştiinţa şi arta” de a pregǎti resurse umane, de a
forma personalitǎţi, potrivit unor finalitǎţi acceptate de individ şi de societate sau o
anumitǎ colectivitate. În contextul actual, managementului educaţional îi revine un
rol primordial, de pregǎtire a viitorilor specialişti şi manageri, care sǎ transpunǎ în
practicǎ dezideratele sociale ale unei societǎţi. Principalele functii ale
managementului in serviciile educationale sunt: proiectarea, organizarea,
coordonarea, adoptarea deciziilor si evaluarea. Un management de calitate este
unul care implicǎ în procesul de conducere şi funcţionare a organizaţiei şcolare un
numǎr semnificativ de persoane – profesori, pǎrinţi, elevi, membri ai comunitǎţii.
Managementul educaţional se manifestǎ la diferite niveluri:
 macro – managementul sistemului de învǎţǎmânt şi al procesului de
învǎţǎmânt pe ţǎri şi niveluri: european, naţional, local.
 interimar – managementul organizaţiilor şcolare, care se referǎ la
coordonarea structurilor educaţionale de cǎtre managerii de vârf din
învǎţǎmânt, de la ministru la director de şcoalǎ.
 micro – managementul claselor de elevi care analizeazǎ modurile de
organizare a lecţiilor şi a claselor de cǎtre managerii operaţionali din
învǎţǎmânt (profesori).
Literatura de specialitate prezintǎ urmǎtoarea ordine a tipurilor de manageri
educaţionali:
 educatoare, învǎţǎtor, profesor – conduc activitatea didacticǎ la nivelul unui
colectiv – clasǎ sau grupǎ.
 profesorul–diriginte – conduce activitatea educativǎ la nivelul unei clase
sau grupe de elevi.
 managerul unitǎţii şcolare care trebuie sǎ aibǎ încredere în sine şi în ceilalţi
impunând încredere, fiind capabil sǎ valorizeze ceea ce face în unitatea sa
şcolarǎ şi sǎ impulsioneze ceea ce trebuie sǎ se facǎ, învǎţând sǎ anticipeze
evoluţiile şi cunoscând mizele sociale, economice şi politice ale vremii,
constituind repere noi, acest conducǎtor fiind înainte de toate purtatorul
schimbǎrii.
Funcţia de manager este o profesie ce trebuie învǎţatǎ, şi nu o funcţie pe care
poate sǎ o deţinǎ oricine pe o perioadǎ oarecare de timp, managerul fiind cel ce
influenţeazǎ în mod hotǎrâtor procesele şi relaţiile de management şi din aceastǎ
cauza el trebuie sǎ ştie cum sǎ o facǎ.
 Persoanǎ deopotrivǎ de convingeri şi de acţiune, managerul trebuie sǎ
elaboreze, sǎ concretizeze şi sǎ urmǎreascǎ în timp proiectul instituţional de
dezvoltare a şcolii implicând în realizarea sa toţi partenerii interni şi externi.
Indiferent de conţinutul activitǎţii desfǎşurate de managerul şcolar din
învǎţǎmânt, acesta trebuie sǎ fie eficace, utilizând într-un mod economic resursele
disponibile, eficacitatea nu depinde însǎ numai de manager ci şi de colaboratorii
acestuia care pot avea un rol stimulator.
La nivelul educatiei de tip scolar, managerii trebuie sa isi asume 10 seturi de
manifestari comportamentale si tot atatea roluri manageriale, acestea din urma
putand fi grupate in trei categorii generale, si anume: roluri interpersonale, roluri
informationale, roluri decizionale. Diversitatea şi dinamica tuturor mecanismelor
care funcţioneazǎ la nivel social au repercursiuni nemijlocite asupra educaţiei.
În condiţiile schimbǎrilor frecvente, domeniul educaţional este supus
încontinuu unei metamorfoze, caracterizate de o reformǎ profundǎ a sistemului
educaţional românesc. Reuşita acestor schimbǎri depinde în mare mǎsurǎ de actorii
sistemului educaţional – educatori şi educaţi – precum şi de managerii acestor
schimbǎri, managerii instituţiilor educaţionale. Prima datorie a unui conducǎtor de
unitate şcolara este de a fi pentru toţi garantul respectǎrii eticii educaţionale, de a fi
purtǎtorul atât al valorilor morale cât şi al moştenirii culturale: libertate,
democraţie, drepturi şi obligaţii sunt cuvinte cheie ale acţiunii şi identitǎţii sale
profesionale.
Orientǎrile şi practicile manageriale moderne sunt constant preocupate de
crearea în cadrul instituţiilor şcolare a unui climat democratic – participativ.
Opţiunea pentru acest tip de climat organizaţional nu este doar rezultatul
democratizǎrii, a societǎţii contemporane şi a tuturor coponentelor sale, ci şi
expresia studiilor experimentale intreprinse în domeniu, studii care au reliefat
relaţia de interdependenţǎ existentǎ între gradul de implicare activǎ, efectivǎ a
profesorilor din organizaţiile şcolare în luarea deciziilor şi nivelul performanţelor
profesionale ale acestora.
Un manager scolar de calitate, trebuie sa fie omul unei tinute corecte in toate
actiunile intreprinse, un bun pedagog si un conducator copetent calificat, un bun
prieten al elevilor prin care sa dea dovada de respect reciproc, astfel formand
echilibrul etic si echitabil dintre manager – pedagog – elev si corelatia obiectiva
dintre cultura – valoare – educatie – personalitate – identitate.

Bibliografie:
 Petrescu Paloma , Şirinian Lucreţia , Management educaţional, Editura Dacia,
Cluj Napoca, 2002
 Rǎduţ – Taciu Ramona, Muşata – Dacia Bocoş, Olga Chiş, Tratat de
management educaţional pentru învǎţǎmântul primar şi preşcolar, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2015
 Ţoca Ioan, Management educaţional, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
Bucureşti, 2007