Dialogul tonico-emotional si evolutiile lui

A declara ca exista o legatura intre tonusul muscular si starea emotionala nu

este o idee nici foarte noua,nici foarte originala. Julian de Ajuriaguerra in1977 a
descris ,,dialogul tonic-emotional”,aprofunzand notiunea de ,,dialog tonic” deja
propus de Wallon din 1930. Pentru J. de Ajuriaguerra,dialogul tonic-emotional
ar fi reflectia starilor emotionale a doi parteneri cu posibilitatea unei
transmiteri de la unul la altul.

Bebele,lectorul emotiilor
Ajungerea unui bebe intr-o familie,starneste intotdeauna o multitudine de
emotii printer diferitii sai membrii. Tata,mama,frate sau sora,bunici,matusa si
unchi,toti se simt profund mutati(emotionati) de acest bebe si toti pandesc
expresiile fetei. Bebele este de asemenea un fantastic lector al emotiilor. Dupa
precizarea lui J.Laplanche,bebele este un hermeneut(un specialist in  stiința
sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale), un
interpret/traducator al afectivitatii sale sau ale partenerilor .Cum face el
acest lucru? Nicio magie in aceasta capacitate straina!

Emotiile ies de la o persoana atunci cand trebuie sa se exprime in fata

lumii. Aceasta componenat comportamentala,mai ales centrata pe
expresia mimica a fetei,se dubleaza cu o componenta psihologica
plecand de la clasicul ritm cardiac,respirator,clasica sudoare,dar mai ales
plecand de la tonicitatea musculara si de la gesturile de tensiune mai
mult sau mai putin vii.

Bebele este in bratele mamei sale(sau ale partenerului familiar),el este

sensibil la variatiile tonice si ritmice ale bratelor care il poarta si care il
inconjoara. Acesti parametrii care trebuie pusi in considerare:tonusul
bratelor,mimica fetei,muzica vocii ,formeaza ceea ce noi putem numi
Dialogul tonico-prosodic-mimo-emotional.Cand acest ansamblu este
coerent,cand aceste diverse elemente merg toate in acelasi sens,spre
exemplu, o voce calda, un ritm calm,o tensiune slabita (relaxata),o
mimica zambitoare,sau transferat la o voce mai putin acuta,un ritm leger
sacadat,un ton intarit,contractat,incordat, o mimica deschisa,un sens,o
semnificatie poate aparea. Daca aceste elemente apar in
discordanta,sensul poate risca sa fie confuz. Stim ca emotia resimtita
pregateste actiunea.

Dialogul tonico-emotional ca vector al emotiilor

Cand cuvintele,frazele sunt fara raport cu expresia mimica,prosodica sau

tonico-emotionala,care sunt mai mult sau mai putin desappareilles(o fata
pseudo-zambitoare dar crispata,o rigidate tonica cu cuvintele ,,gentile”),
el este atunci cu un sens unic pus in degajare ,cuvintele raman
confundate. Spre exemplu, vocea poatefi relativ dulce dar expresia
tonica este brusca ,rigida,cu o mimica inghetata…Peisajul emotional al
cuvantului risca sa nu fie in congruenta cu sensul comun. Discordanta
intre diversele canale ale comunicatiei bruiaza aparitia sensului.Dialogul
tonic bazatpe tonusul muscular ,este deci,un mod utilizat pentru a
transmite emotiile.

Cand, pentru motivele care ii apartin,mama nu este libera de emotiile

sale,cand ea este invadata de o emotie recurenta,reflexia care este
oferita bebelusului se gaseste a fi suspendata,deformata,amputate sau
rigida. Flexibilitatea,fluiditatea,expresia emotiilor sunt pierdute.

Emotia  este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie

și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în
activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față
de realitate.[1] Emoția poate fi clasificată ca un sistem de
apărare, întrucât psihologic emoția afectează atenția,
capacitatea și viteza de reacție a individului dar și
comportamentul general. Fiziologic vorbind, emoțiile
controlează răspunsurile la anumite situații, incluzând expresia
facială, tonul vocal dar și sistemul endocrin, pentru a pregăti
organismul pentru anumite urmări.
Emoţiile sunt declanşate cel mai adesea de către motive, sau
mai bine zis de gradul de concordanţă sau neconcordanţă între
motivele şi aspiraţiile unei persoane şi situaţiile concrete prin
care trece. Astfel, cînd obţinem ceea ce ne dorim sau ceea ce
avem nevoie vom resimţi emoţii pozitive. Dacă nu putem obţine
ceea ce dorim vor rezulta emoţii negative precum tristeţea sau
frustrarea. Emoţiile pot fi produse şi prin condiţionare. Dacă
asociem de multe ori un obiect sau o situaţie cu o emoţie,
reîntîlnirea situaţiei sau a obiectului respectiv va fi suficientă
pentru a produce emoţia. De exemplu, dacă prezentăm unui
bebeluș de mai multe ori un iepuraș alb și însoțim prezentarea
iepurașului cu un zgomot puternic, ulterior bebelușul se va
speria numai la apariția iepurașului.
Diferitele emoții care apar la om pot fi recunoscute în general
pe baza modificărilor expresiei feței, care variază în funcție de
tipul emoției. Cu toții ne putem da seama după expresia facială
dacă cineva e bine dispus sau trist, plictisit sau nervos. Cu toate
că expresia facială a emoţiilor este programată biologic,
individul are totuşi destul control asupra modului în care îşi
manifestă emoţiile. Expresia facială a emoţiei poate fi mascată,
atenuată sau neutralizată. S-a demonstrat că exprimarea
facială a emoţiilor poate să influenţeze sau să modifice starea
generală de spirit sau chiar emoţia însăşi. Astfel, contracţiile
musculaturii faciale care apar în timpul emoţiilor negative
precum frica sau furia generează, după caz, o creştere a
impresiei subiective de frică sau furie ori deznădejde.
Acest lucru este valabil şi în cazul emoţiilor pozitive. Deci, dacă
adoptăm o expresie veselă vom putea trece mai uşor peste
momentele dificile.
moția declanșează brusc în organism un șir de reacții
fiziologice: încetarea funcțiilor digestive, creșterea presiunii
sanguine, a proporției de globule roșii și a vitezei de
sedimentare, accelerarea bătăilor inimii și a respirației. Aceste
manifestări apar ca urmare a activării sistemului nervos
vegetativ și sunt menținute o perioadă mai lungă de timp
datorită eliberării în sînge a hormonului numit cortizol de către
glandele suprarenale