Metode Numerice – Curs 5, Curs 6

ANALIZA STRUCTURILOR DIN BARE PRIN METODA ELEMENTELOR FINITE

Orice construcţie are o structură de rezistenţă, alcătuită dintr-un ansamblu de

elemente de construcţie legate între ele şi o bază fixă (teren), capabilă să preia încărcările şi
să le transmită la teren.

Elementele de construcţie din alcătuirea unei structuri pot fi:

 de tip bară (elemente unidimensionale – la care o dimensiune – lungimea este

preponderentă comparativ cu cele 2 dimensiuni ale secţiunii transversale);
 de tip placă (elemente bidimensionale – la care două dintre dimensiuni sunt mult mai
mari decât cea de-a treia – grosimea);
 de tip bloc sau masiv (elemente tridimensionale – la care toate cele 3 dimensiuni
sunt comparabile între ele ca ordin de mărime).

În funcţie de tipul elementelor de construcţie care alcătuiesc structurile de

rezistenţă, acestea se pot clasifica în:

 structuri din bare • cu noduri articulate (grinzi cu zăbrele)

• cu noduri rigide (cadre)

 structuri din pereţi • de zidărie

• din diafragme plane, neplanare şi nuclee din beton armat
turnate monolit

 structuri mixte, alcătuite din elemente de tip bară şi pereţi.

În continuare se vor analiza structurile din bare. Acestea sunt des folosite ca structuri
de rezistenţă la construcţii industriale, social-culturale, de locuinţe, poduri, telecomunicaţii
etc. Celelalte tipuri de structuri - din pereţi sau mixte – se pot modela pentru calcul prin
modele structurale din bare, pe baza unor simplificări şi schematizări. Metodologia de
analiză a structurilor din bare poate fi adaptată şi extinsă la analiza celorlalte tipuri de
structuri.

ANALIZA STRUCTURILOR DIN BARE CU NODURI ARTICULATE

Unele structuri de rezistenţă din bare metalice, îmbinate la noduri prin sudură,
nituire sau bulonare, se modelează pentru calcul prin modele structurale din bare cu noduri
articulate. În funcţie de modul de dispunere a barelor aceste structuri sunt:

 plane, când barele se găsesc într-un plan: grinzi cu zăbrele cu una sau mai multe
deschideri, arce cu zăbrele etc., (Fig.1.a);

1
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

 spaţiale, când barele sunt dispuse în spaţiu, dintre care enumerăm acoperişurile
reticulare, semnalele geodezice, turnurile cu zăbrele, antenele de radio şi televiziune, stâlpii
de înaltă tensiune, turnuri de rafinării, stâlpi ai halelor industriale, etc.(Fig.1.b).

Fig.1.a

Fig.1.b

În barele unor astfel de structuri, acţiunile exterioare, aplicate de obicei la noduri,

produc cu preponderenţă eforturi axiale.
Analiza structurilor de acest tip comportă:
 Determinarea deplasărilor nodurilor şi eforturilor axiale din bare, produse de
acţiunile statice exterioare, printr-un calcul de ordinul I sau printr-un calcul de ordinul al II-
lea (geometric neliniar) , în care condiţiile de echilibru static se exprimă pe structura
nedeformată, respectiv deformată.
2
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

 Determinarea caracteristicilor dinamice sau eventual, determinarea variaţiei în timp a

deplasărilor nodurilor şi eforturilor din barele structurii printr-un calcul de ordinul I, în cazul
unor acţiuni dinamice.
 Stabilirea încărcării critice de pierdere a stabilităţii echilibrului prin divergenţă.

Calculul static, geometric liniar (de ordinul I) prin M.E.F.

Stabilirea modelului structural discretizat

• Structura plană (Fig.2.a) se raportează la un sistem de axe general 𝑋𝑋𝑋𝑋 şi se

discretizează în bare (această discretizare este în acest caz naturală).
• Fiecărui nod i se acordă câte două grade de libertate de translaţie după axele 𝑋𝑋, 𝑌𝑌 şi
cu deplasările respective se construieşte vectorul:
𝑇𝑇
{𝐷𝐷} = ��𝐷𝐷1𝑥𝑥 𝐷𝐷1𝑦𝑦 � … �𝐷𝐷𝑖𝑖𝑖𝑖 𝐷𝐷𝑖𝑖𝑖𝑖 � … �𝐷𝐷𝑛𝑛𝑛𝑛 𝐷𝐷𝑛𝑛𝑛𝑛 � �
(1)
= [𝐷𝐷1 , 𝐷𝐷2 , … , 𝐷𝐷2𝑖𝑖−1 , 𝐷𝐷2𝑖𝑖 , … , 𝐷𝐷2𝑛𝑛−1 , 𝐷𝐷2𝑛𝑛 ]𝑇𝑇

numit vectorul deplasărilor nodurilor şi în mod corespunzător vectorul:

𝑇𝑇
{𝑃𝑃} = ��𝑃𝑃1𝑥𝑥 𝑃𝑃1𝑦𝑦 � … �𝑃𝑃𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑃𝑃𝑖𝑖𝑖𝑖 � … �𝑃𝑃𝑛𝑛𝑛𝑛 𝑃𝑃𝑛𝑛𝑛𝑛 � �
(2)
= [𝑃𝑃1 , 𝑃𝑃2 , … , 𝑃𝑃2𝑖𝑖−1 , 𝑃𝑃2𝑖𝑖 , … , 𝑃𝑃2𝑛𝑛−1 , 𝑃𝑃2𝑛𝑛 ]𝑇𝑇

numit vectorul forţelor nodale.

Fig.2

Pentru structura spaţială raportată la sistemul de axe 𝑋𝑋𝑋𝑋𝑋𝑋 (Fig.2.b) se acodă câte trei
grade de libertate – translaţiile după cele trei axe – astfel că vectorul {𝐷𝐷} cuprinde
subvectori de forma:
𝑇𝑇
{𝐷𝐷𝑖𝑖 } = �𝐷𝐷𝑖𝑖𝑖𝑖 𝐷𝐷𝑖𝑖𝑖𝑖 𝐷𝐷𝑖𝑖𝑖𝑖 � = {𝐷𝐷3𝑖𝑖−2 𝐷𝐷3𝑖𝑖−1 𝐷𝐷3𝑖𝑖 }𝑇𝑇 (3)

şi la fel vectorul forţelor concentrate din noduri:

3
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

𝑇𝑇
{𝑃𝑃𝑖𝑖 } = �𝑃𝑃𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑃𝑃𝑖𝑖𝑖𝑖 𝑃𝑃𝑖𝑖𝑖𝑖 � = {𝑃𝑃3𝑖𝑖−2 𝑃𝑃3𝑖𝑖−1 𝑃𝑃3𝑖𝑖 }𝑇𝑇 (4)

În cazul calculului static componentele acestor vectori sunt constante. În vectorul {𝐷𝐷}
componentele deplasărilor după direcţia legăturilor structurii pot fi: nule (legături fixe),
cunoscute ca mărime (cedări de reazeme) sau proporţionale cu reacţiunile (legături elastice),
iar în vectorul {𝑃𝑃}, componentele corespunzătoare reprezintă forţele din legături (reacţiuni)
necunoscute.

Analiza barei dublu articulate ca element finit în calculul de ordinul I

Sisteme de coordonate locale şi globale

Diferenţa principală dintre de structurile unidimensionale, studiate în cursul

precedent, şi grinzile cu zăbrele este aceea că elementele celei din urmă pot avea orice
orientare in plan sau spatiu. Pentru a ţine cont de aceste orientări diferite a elementelor
grinzii cu zăbrele, se vor defini în continuare sistemele de coordonate local şi global.

Fig.3

În Fig. 3, se prezintă un element al unei grinzi cu zăbrele plane, raportat la cele două
sisteme de coordonate, local şi global. În sistemul de coordonate local, axa 𝑥𝑥 este orientată
în lungul elementului, de la nodul 1 la nodul 2. Sistemul de coordonate global (general) 𝑋𝑋𝑋𝑋
este ortogonal, fix şi nu depinde de orientarea elementului. În sistemul de coordonate global
fiecare nod are două grade de libertate. De exemplu, un nod denumit 𝑗𝑗, va avea asociate
gradele de libertate 2𝑗𝑗 − 1 şi 2𝑗𝑗. În consecinţă, deplasările globale ale nodului 𝑗𝑗 sunt 𝐷𝐷2𝑗𝑗−1 si
𝐷𝐷2𝑗𝑗 , ca în Fig.2a.

Notând cu 𝑢𝑢1∗ şi 𝑢𝑢2∗ deplasările nodurilor 1, respectiv 2, în sistemul de coordonate

local, vectorul deplasărilor nodale se poate scrie:

{𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ = [𝑢𝑢1∗ , 𝑢𝑢2∗ ]𝑇𝑇 (5)

Vectorul deplasărilor exprimat în sistemul de coordonate global este de dimensiune

(4 𝑥𝑥 1) şi se notează:

4
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

{𝑑𝑑𝑒𝑒 } = [𝑢𝑢1 , 𝑣𝑣1 , 𝑢𝑢2 , 𝑣𝑣2 ]𝑇𝑇 (6)

În Fig.3b, se observă că 𝑢𝑢1∗ este egal cu suma proiecţiilor componentelor 𝑢𝑢1 şi 𝑣𝑣1 pe
axa 𝑥𝑥. Ca urmare, legătura dintre componentele vectorului {𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ şi cele ale vectorului {𝑑𝑑𝑒𝑒 }
se poate exprima astfel:

𝑢𝑢1∗ = 𝑢𝑢1 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 + 𝑣𝑣1 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠

(7)
𝑢𝑢2∗ = 𝑢𝑢2 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 + 𝑣𝑣2 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠

Se notează cu 𝑙𝑙 şi 𝑚𝑚 cosinuşii unghiurilor pe care axa locală 𝑥𝑥 îi face cu axele globale

𝑋𝑋, respectiv 𝑌𝑌 (𝑙𝑙 = 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐; 𝑚𝑚 = 𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐𝑐 = 𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠𝑠), şi se rescrie ecuaţia (7) în formă matriceală:

{𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ = [𝑇𝑇]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (8)

𝑙𝑙 𝑚𝑚 0 0 (9)
[𝑇𝑇] = � �
0 0 𝑙𝑙 𝑚𝑚

Fig.4

În general, cosinuşii directori 𝑙𝑙 şi 𝑚𝑚 se calculeaza simplu în funcţie de coordonatele

nodurilor. Fie (𝑋𝑋1 ; 𝑌𝑌1 ) şi (𝑋𝑋2 ; 𝑌𝑌2 ) coordonatele nodurilor 1 şi 2. Pentru elementul finit 𝑒𝑒 din
Fig.4. vom avea:
𝑋𝑋2 − 𝑋𝑋1 𝑌𝑌2 − 𝑌𝑌1
𝑙𝑙 = ; 𝑚𝑚 = (10)
𝑙𝑙𝑒𝑒 𝑙𝑙𝑒𝑒

𝑙𝑙𝑒𝑒 = �(𝑋𝑋2 − 𝑋𝑋1 )2 + (𝑌𝑌2 − 𝑌𝑌1 )2 (11)

Matricea de rigiditate elementală a grinzilor cu zabrele plane

Observaţie
Elementele componente ale unei grinzi cu zăbrele pot fi considerate elemente finite
unidimensionale dacă le raportăm la un sistemul local de coordonate.

Această observaţie ne permite să folosim în analiza grinzilor cu zabreele, rezultatele

obţinute în cursul anterior pentru elementele finite unidimensionale. În consecinţă, matricea
de rigiditate pentru un element al unei grinzi cu zăbrele, exprimată în sistemul local este:

5
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

𝐸𝐸𝑒𝑒 𝐴𝐴𝑒𝑒 1 −1
[𝑘𝑘𝑒𝑒 ]∗ = � � (12)
𝑙𝑙𝑒𝑒 −1 1
unde 𝐴𝐴𝑒𝑒 este aria secţiunii transversale a elementului, iar 𝐸𝐸𝑒𝑒 modulul de elasticitate.

Matricea de rigiditate elementală în sistemul global de coordonate se obţine

considerând energia de deformaţie specifică în element:
1
𝑈𝑈𝑒𝑒 = ({𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ )𝑇𝑇 [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]∗ {𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ (13)
2
Înlocuim {𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ = [𝑇𝑇]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } şi obţinem:
1
𝑈𝑈𝑒𝑒 = 2 {𝑑𝑑𝑒𝑒 }𝑇𝑇 �[𝑇𝑇]𝑇𝑇 [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]∗ [𝑇𝑇]�{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (14)

Ca urmare, energia de deformaţie specifică în coordonate globale devine:

1
𝑈𝑈𝑒𝑒 = 2 {𝑑𝑑𝑒𝑒 }𝑇𝑇 [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (15)

unde cu [𝑘𝑘𝑒𝑒 ] s-a notat matricea de rigiditate a elementului în coordonate globale.

Din relaţia precedentă, ecuaţia (15), înlocuind matricea de transformare [𝑇𝑇] cu

ecuaţia (9) rezultă:

[𝑘𝑘𝑒𝑒 ] = [𝑇𝑇]𝑇𝑇 [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]∗ [𝑇𝑇] (16)

𝑙𝑙 2 𝑙𝑙𝑙𝑙 −𝑙𝑙 2 −𝑙𝑙𝑙𝑙

𝐸𝐸𝑒𝑒 𝐴𝐴𝑒𝑒 𝑙𝑙𝑙𝑙 𝑚𝑚2 −𝑙𝑙𝑙𝑙 −𝑚𝑚2 �
[𝑘𝑘𝑒𝑒 ] = � (17)
𝑙𝑙𝑒𝑒 −𝑙𝑙 2 −𝑙𝑙𝑙𝑙 𝑙𝑙 2 𝑙𝑙𝑙𝑙
−𝑙𝑙𝑙𝑙 −𝑚𝑚2 𝑙𝑙𝑙𝑙 𝑚𝑚2
Matricele de rigiditate elementale sunt asamblate în maniera obişnuită (vezi cursul
4), pentru a obţine matricea de rigiditate structurală. Procedura de asamblare va fi ilustrată
practic în exercitiul 1.

Calculul tensiunilor

Pornind de la observaţia că elementele componente ale unei grinzi cu zăbrele sunt

solicitate doar axial, scriem expresia tensiunilor astfel:

𝜎𝜎 = 𝐸𝐸𝑒𝑒 𝜀𝜀 (18)

Sau ştiind că, în acest caz deformaţia specifică liniară 𝜀𝜀, reprezintă alungirea sau
scurtarea elementului pe unitatea de lungime:
𝑢𝑢2∗ − 𝑢𝑢1∗ 𝐸𝐸𝑒𝑒 𝑢𝑢∗
𝜎𝜎 = 𝐸𝐸𝑒𝑒 = [−1 1] � 1∗ � (19)
𝑙𝑙𝑒𝑒 𝑙𝑙𝑒𝑒 𝑢𝑢2

Această ecuaţie poate fi scrisă în funcţie de deplasările globale {𝑑𝑑𝑒𝑒 } folosind

transformarea {𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ = [𝑇𝑇]{𝑑𝑑𝑒𝑒 }

6
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

𝐸𝐸𝑒𝑒
𝜎𝜎 = [−1 1][𝑇𝑇]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (20)
𝑙𝑙𝑒𝑒
Se înlocuieşte matricea de transformare [𝑇𝑇] cu relaţia (9), şi se obţine:
𝐸𝐸𝑒𝑒
𝜎𝜎 = [−𝑙𝑙 −𝑚𝑚 𝑙𝑙 𝑚𝑚]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (21)
𝑙𝑙𝑒𝑒
Cu deplasările determinate prin rezolvarea ecuaţiilor elementelor finite, tensiunile
pot fi calculate cu relaţia (21) pentru fiecare element. Se reţine că, valorile pozitive ale
tensiunilor semnifică întindere în element iar cele negative compresiune.

Matricea de rigiditate elementală a grinzilor cu zabrele spaţiale

Stabilirea ecuaţiilor elementelor finite a grinzile cu zăbrele spaţiale, poate fi făcută

generalizând noţiunile stabilite pentru elementele finite ale grinzilor cu zăbrele plane. În
sistemul de axe local, axa 𝑥𝑥 este orientată, la fel, în lungul elementului de la nodul 1 la nodul
2. Sistemul de coordonate global 𝑋𝑋𝑋𝑋𝑋𝑋 este triortogonal, fix şi nu depinde de orientarea
elementului. În sistemul de axe global fiecare nod are trei grade de libertate şi în consecinţă,
vectorul deplasărilor nodale pentru un element finit se scrie:

{𝑑𝑑𝑒𝑒 } = [𝑢𝑢1 , 𝑢𝑢2 , 𝑢𝑢3 , 𝑢𝑢4 , 𝑢𝑢5 , 𝑢𝑢6 ]𝑇𝑇 (22)

Legătura dintre vectorul {𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ şi vectorul {𝑑𝑑𝑒𝑒 } se exprimă la fel ca în cazul structurilor
plane prin intermediul unei matrici de transformare [𝑇𝑇].

{𝑑𝑑𝑒𝑒 }∗ = [𝑇𝑇]{𝑑𝑑𝑒𝑒 } (23)

l m n 0 0 0 (24)
[T ] = 0 0 0 l m n 


unde 𝑙𝑙, 𝑚𝑚 şi 𝑛𝑛 reprezintă cosinuşii unghiurilor dintre axa locală 𝑥𝑥 si axele globale 𝑋𝑋, 𝑌𝑌,
respectiv 𝑍𝑍.

Formulele de calcul pentru 𝑙𝑙, 𝑚𝑚, 𝑛𝑛 sunt:

𝑋𝑋2 − 𝑋𝑋1 𝑌𝑌2 − 𝑌𝑌1 𝑍𝑍2 − 𝑍𝑍1
𝑙𝑙 = ; 𝑚𝑚 = ; 𝑛𝑛 = (25)
𝑙𝑙𝑒𝑒 𝑙𝑙𝑒𝑒 𝑙𝑙𝑒𝑒

𝑙𝑙𝑒𝑒 = �(𝑋𝑋2 − 𝑋𝑋1 )2 + (𝑌𝑌2 − 𝑌𝑌1 )2 + (𝑍𝑍2 − 𝑍𝑍1 )2 (26)

Matricea de rigiditate elementală exprimată în sistemul de coordonate global se

obţine din ecuaţia (16), [𝑘𝑘𝑒𝑒 ] = [𝑇𝑇]𝑇𝑇 [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]∗ [𝑇𝑇], după cum urmează:

7
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

 l2 lm ln −l 2 −l m −l n 
 
 lm m2 m n −l m −m 2 −m n 
Ee Ae  l n mn m2 −l n −m n −m 2 
[ ke ] =   (27)
le  −l 2 −l m −l n l2 lm ln 
 −l m − m 2 − m n l m m2 mn 
 
 −l n − m n − m m 2 
2
ln mn

Exercitiul 1

Se consideră grinda cu zăbrele cu rezemarea şi încărcarea din figură. Modulul de

eleasticitate şi aria sunt aceleaşi pentru toate barele, 𝐸𝐸 = 2,1 ∗ 106 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑/𝑐𝑐𝑐𝑐2 respectiv 𝐴𝐴 =
10 𝑐𝑐𝑐𝑐2. Să se determine:

a) Matricele de rigiditate a elementelor finite [𝑘𝑘𝑒𝑒 ]

b) Matricea de rigiditate asamblată, a întregii structuri [𝐾𝐾]
c) Deplasările nodurilor
d) Tensiunile în fiecare element finit
e) Reacţiunile

2500 daN
300 cm

2000 daN

400 cm

a) b)
Fig.5

Rezolvare:

a) Se stabileşte modelul structural discretizat, numerotându-se elementele finite şi

nodurile. Se recomandă ca informaţiile despre elemente finite şi coordonatele nodurilor să
fie reprezentate tabelar.

8
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

Tabel cu coordonatele nodurilor Tabel de conectivitate a elementelor

Nod X Y Element 1 2
1 0 0 1 1 2
2 400 0 2 3 2
3 400 300 3 1 3
4 0 300 4 4 3

Conectivitatea elementelor este decisă de către utilizator. De exemplu conectivitatea

elementului 2 poate fi definită 2-3 sau 3-2, în exemplu adoptându-se 3-2. Calculul cosinuşilor
directori se va face ţinând cont de acest aspect. Folosind relaţiile (10) şi (11) împreună cu
datele referitoare la coordonatele nodurilor şi informaţiile legate de conectivitatea
elementelor, obţinem următorul tabel cu cosinuşii directori:

Element 𝑙𝑙𝑒𝑒 (𝑐𝑐𝑐𝑐) 𝑙𝑙 𝑚𝑚

1 400 1 0
2 300 0 -1
3 500 0,8 0,6
4 400 1 0

De exemplu, cosinuşii directori ai elementului finit 3 se calculează astfel: 𝑙𝑙 =

(𝑋𝑋3 − 𝑋𝑋1 )⁄𝑙𝑙𝑒𝑒 = (400 − 0)⁄500 = 0,8 şi 𝑚𝑚 = (𝑌𝑌3 − 𝑌𝑌1 )⁄𝑙𝑙𝑒𝑒 = (300 − 0)⁄500 = 0,6.

Folosind relaţia (17), putem scrie matricea de rigiditate a elementului 1 astfel:

GDL globale
1 2 3 4
1 0 −1 0  1

6
0 0 0  2
2,1*10 *10  0
[ 1]
k =
 −1 0 1 0 3
400
 
0 0 0 0 4

Gradele de libertate globale asociate elementului 1, cu nodurile de conexiune 1 şi 2,

sunt indicate în matricea [𝑘𝑘1 ] de mai sus. Gradele de libertate pentru toate elementele sunt
arătate în Fig.5, funcţie de ele realizându-se asamblarea (sumarea) matricelor de rigiditate
elementale.

Matricele de rigiditate pentru elementele 2, 3, 4 sunt:

5 6 3 4
0 0 0 0 5
 0 −1 6
2,1*106 *10 0 1
[ k2 ] = 0 0 0 0 3
300
 
0 −1 0 1 4

9
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

1 2 5 6
 0, 64 0, 48 −0, 64 −0, 48 1
 
2,1*10 *10  0, 48 0,36 −0, 48 −0,36  2
6

[ k3 ] =  −0, 64 −0, 48 0, 64 0, 48  5
500
 
 −0, 48 −0,36 0, 48 0,36  6

7 8 5 6
1 0 −1 0  7
6  0 0 0  8
2,1*10 *10  0
[ k4 ] =  −1 0 1 0 5
400
 
0 0 0 0 6

b) Ţinând cont de conectivitatea elementelor, se asamblează matricea de rigiditate

structurală [𝐾𝐾] prin sumarea matricelor de rigiditate elementale.

1 2 3 4 5 6 7 8
 22, 68 5, 76 −15 0 −7, 68 −5, 76 0 0 1
 5, 76 4,32 0 0 −5, 76 −4,32 0 0  2

 −15 0 15 0 0 0 0 0 3
 
6
2,1*10 *10  0 0 0 20 0 −20 0 0 4
[K ] =  −7, 68 −5, 76 0 0 22, 68 5, 76 −15 0 5
6000
 
 −5, 76 −4,32 0 −20 5, 76 24,32 0 0 6
 0 0 0 0 −15 0 15 0 7
 
 0 0 0 0 0 0 0 0  8

c) Matricea [𝐾𝐾] devine nesingulară prin introducerea condiţiilor de rezemare ale

structurii. Aceasta presupune eliminare liniilor şi coloanelor corespunzătoare gradelor de
libertate 1, 2, 4, 7, 8, pe direcţia cărora deplasările sunt blocate. Ecuaţiile de echilibru în
formă matriceală pot fi scrise astfel:

2,1 ∗ 106 ∗ 10 15 0 0 𝐷𝐷3 2000

�0 22,68 5,76 � �𝐷𝐷5 � = � 0 �
6000 0 5,76 24,32 𝐷𝐷6 −2500
Rezolvând sistemul de ecuaţii se obţin deplasările:
𝐷𝐷3 0,03810
�𝐷𝐷5 � = � 0,00794 � 𝑐𝑐𝑐𝑐
𝐷𝐷6 −0,03125
În consecinţă, vectorul deplasărilor nodale pentru întreaga structură devine:

𝐷𝐷 = [0; 0; 0,03810; 0,00794; −0,03125; 0; 0]𝑇𝑇 𝑐𝑐𝑐𝑐

d) Tensiunile în fiecare element finit pot fi determinate cu relaţia (21)

10
Analiza structurilor din bare prin metoda elementelor finite (ş.l. dr.ing. Luca Septimiu)

𝐸𝐸
𝜎𝜎 = [−𝑙𝑙 −𝑚𝑚 𝑙𝑙 𝑚𝑚]{𝑑𝑑𝑒𝑒 }
𝑙𝑙𝑒𝑒
Conectivitatea ellementului 1 fiind 1-2, vectorul deplasărilor nodale pentru acest
element este {𝑑𝑑𝑒𝑒 } = [0; 0; 0,03810; 0]𝑇𝑇 şi relaţia (21) devine:
0
2,1 ∗ 106 ∗ 10 0
𝜎𝜎1 = [−1 0 1 0] �0,0381� = 2000 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑/𝑐𝑐𝑐𝑐2
400
0
În elementul 2 tensiunile se calculează astfel:
0,0079
2,1 ∗ 106 ∗ 10 −0,03125
𝜎𝜎2 = [0 1 0 −1] � � = −1640 𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑𝑑/𝑐𝑐𝑐𝑐2
300 0,0381
0
Urmând aceeaşi paşi se determina tensiunile în elementele finite 3 şi 4.

e) Pentru a determina reacţiunile de pe direcţia gradelor de libertate cu deplasări

împiedecate (1, 2, 4, 7 şi 8) se înlocuieşte vectorul deplasărilor în sistemul iniţial de ecuaţii de
echilibru [𝑅𝑅] = [𝐾𝐾]{𝐷𝐷} − {𝐹𝐹}. Sunt necesare doar liniile corespunzătoare GDL cu deplasări
blocate din matricea de rigiditate [𝐾𝐾], în plus pe direcţia acestor deplasări {𝐹𝐹} = 0.

 0 
 0 
 R1   22, 68 5, 76 −15 0 −7, 68 −5, 76 0 0   
R   5, 76 4,32 0   0, 0381 
0 −5, 76 −4,32 0 0  
  2,1*10 *10  
2

6
0
 4
R =  0 0 0 20 0 −20 0 0  
R  6000    0, 00794 
 0 0 0 0 −15 0 15 0 
 7 −0, 03125
 R8   0 0 0 0 0 0 0 0   
 0 
 
 0 

Rezultă că:

 R1   −1584 
 R   312, 43 
 2   
 4 
R = 2188  daN
 R  −416,85
 7  
 R8   0 

11