Sunteți pe pagina 1din 2

EVOLUŢII GEODEMOGRAFICE CONTEMPORANE.

DIFERENŢIERI REGIONALE
O problemă majoră a societăţii actuale este creşterea rapidă a populaţiei Terrei. Explozie
demografi că (revoluţia demografi că, explozia populaţiei) = proces de creştere rapidă a
populaţiei Terrei, declanşat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În prezent este specifi
că ţărilor în curs de dezvoltare. Până la începutul secolului al XIX-lea, creşterea numerică a
populaţiei s-a făcut lent. Ulterior, ritmul de creştere a fost intens. De exemplu, pentru a se
atinge al şaselea şi al şaptelea miliard, au fost necesari doar câte 12 ani. Evoluţia numerică a
populaţiei Terrei este redată în grafi cul alăturat. Tranziţie demografi că = model al evoluţiei
demografi ce mondiale în timp, elaborat de sociologul american Warren Th ompson, în
strânsă legătură cu dezvoltarea economică. În cadrul tranziţiei demografi ce se diferenţiază 5
faze de evoluţie: – Echilibru relativ – corespunzător societăţilor agricole, cu valori mari ale
natalităţii și mortalităţii (35-40‰), etapa fi ind marcată de o relativă stagnare a numărului de
locuitori; – Explozia demografi că – specifi că secolului al XIX-lea și începutului secolului al
XX-lea, pe fondul revoluţiei industriale, tehnologice şi științifi ce, marcată de o natalitate
ridicată, de 30-35‰ (baby boom), o mortalitate în scădere (15-20‰) și un ritm ridicat de
creștere numerică a populaţiei. Corespunde societăților industriale; – Tranziţia demografi că –
corespunzătoare societăţii postindustriale (axată pe servicii), din a doua jumătate a secolului
XX, cu o scădere puternică a natalităţii (de la 30‰ spre 10‰), o mortalitate redusă (în jur de
10‰), cu o stagnare sau un ritm tot mai redus de creștere a numărului de locuitori; – Echilibru
relativ – prognozat a fi atins la nivel mondial în jurul anului 2050, la trecerea de la societatea
postindustrială la societatea informaţională, cu o natalitate și mortalitate reduse, în jur de
10‰, și o stagnare numerică a populaţiei. Unele state dezvoltate au atins deja acest stadiu de
evoluţie; – Declin demografi c – caracteristic societăţilor informaţionale de la începutul
mileniului III (Germania, Japonia, Suedia etc.), unde natalitatea (sub 10‰) este mai mică
decât mortalitatea, rezultând un defi cit de populaţie. Particularităţi regionale. Consecințele
evoluției geodemografi ce contemporane În prezent, peste 60% din populaţia Terrei se afl ă
concentrată pe o întindere care reprezintă doar 9% din suprafaţa uscatului. Cele mai mari
concentrări de populaţie sunt în estul și sud-estul Asiei (China – 1,3 miliarde de loc., India –
1,1 miliarde de loc., Indonezia – 245 de milioane de loc.), în vestul și centrul Europei, în estul
Americii de Nord etc. Caracteristica cea mai evidentă care se detaşează la nivel mondial este
asimetria demografi că Nord – Sud, legată de inegalitatea dezvoltării social-economice şi
emanciparea populaţiei. Ritmurile de creştere sunt reduse în Nord (ţările dezvoltate) şi ridicate
în Sud (statele în curs de dezvoltare şi subdezvoltate) în Africa, Asia de S şi S-E, America
Latină. Sudul se găseşte în expansiune demografi că, cu o pondere ridicată a populaţiei tinere,
în timp ce Nordul este în declin demografi c, suferind de o îmbătrânire a populaţiei. Ţările
Sudului se afl ă în situaţia Europei din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,
având o creştere accentuată a populaţiei. Asimetria demografi că NORD – SUD se refl ectă
în: – orientarea migraţiilor prezentului dinspre Sud spre Nord; – asimetria forţei de muncă
(surplus în Sud, defi cit în Nord); – asimetria pieţei mondiale (care este în favoarea Nordului);
– mutaţii sociale profunde (statutul imigranţilor, confl icte rasiale și etnice, respectarea
drepturilor omului, politici antinataliste – ex.: în China „Familia cu un singur copil”).