DROGURILE…

Motto:

“„Drogurile sunt un pariu cu mintea ta!”

Jim Morrison(1943-1971)

“Fiecare cu drogul lui; al meu e scepticismul. M-am otrăvit cu el. Dar această otravă îmi dă viaţă
şi, fără ea, mi-ar trebui ceva şi mai puternic, şi mai nociv”. (Emil Cioran )

In centrul aspiratiilor umane se afla libertatea. Omul o cauta dintotdeauna. Libertatea

reprezinta fundamentul pentru o personalitate sanatoasa.Fara libertate, omul inceteaza sa viseze
si isi distruge incantarea in fata existentei.

Cu toate ca libertatea este vitala omului, el a fost si este victima unui tip sau altul de
intemnitare emotionala, acea intemnitare care incatuseaza sufletul si controleaza inteligenta.
Starea emotionala este intemnitata de sentimentele cu continut negativ, stresante, anxioase.
Lumea moderna insasi a devenit o fabrica de oameni stresati.

In aceste conditii, pornind de la complexitatea mintii umane, putem discuta despre

dezvaluirea unor mecanisme universale prezente in geneza marii majoritati a conflictelor umane
reflectate in dependenta de droguri, comportament ce ia amploare in societatea contemporana.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind o substanţă solidă, lichidă sau
gazoasă, a cărei folosinţă se transformă în obicei şi care afectează direct creierul şi sistemul
nervos, schimbă sentimentele, dispoziţia şi gândirea, percepţia şi/sau starea de conştientă,
modificând imaginea asupra realităţii înconjurătoare.

Strâns legat de termenul drog, uneori folosit ca sinonim, este cel de stupefiant. Stupefiantele sunt
substanţe care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosite
mult timp, duc la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde.
CLASIFICAREA DROGURILOR
Există mai multe clasificări ale drogurilor, în funcţie de criteriul avut în vedere. Astfel, din
punctul de vedere al efectului asupra sistemului nervos central, drogurile se clasifică în
următoarele clase:
PSIHOLEPTICE ( sau inhibitoare ale sistemului nervos central):
• opiacee (opiu, morfină, heroină, codeină);
• tranchilizante, anxiolitice-benzodiazepine;
• barbiturice-somnifere;
• solvenţi, gaze volatile;
• alcool.
PSIHOANALEPTICE (sau stimulente ale sistemului nervos central):
• cocaina;
• amfetamine;
• produse pe bază de cofeină (cafea, ceai, coca-cola);
• nicotină din tutun.
PSIHODISLEPTICE (care produc modificări ale sistemului nervos central):
• derivate din canabis (haşiş, marijuana);
• halucinogene (plante şi ciuperci ”exotice” cum ar fi mescalina, psilocybina, LSD, Ecstasy);
• anticolinergice (blochează efectele anumitor receptori) .
Un alt criteriu de grupare şi clasificare a drogurilor este cel juridic, care face diferenţierea între
drogurile legale şi ilegale. Printre drogurile legale se găsesc, de exemplu, alcoolul, cofeina,
nicotina.
Din categoria droguri de risc fac parte: produse perturbatoare sau halucinogene, care alterează
starea de conştientă (canabisul, LSD-ul, psilocibină, mescalina, DMT, ecstasy, phenciclidina,
peyote, psilocyna)
Prin droguri de mare risc sunt indicate:
• produse depresoare (anestezice) – droguri care inhibă activitatea sistemului nervos central
(cannabis, opiumul, morfină, derivaţii de morfină, heroina, metadona, petidina, codeina,
barbituricele, benzodiazepinele, benzodiazepinele etc);
• produse stimulente – droguri care stimulează activitatea sistemului nervos central (cocaină,
crack-ul, khat-ul, amfetaminele, efedrina, theobromină).
De asemenea, în funcţie de modul de administrare, drogurile pot fi clasificate în: injectabile,
ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, de inhalare; unele se pot administra şi sub formă
de supozitoare.
Dar oare putem spune ca am amintit toate clasificarile?
Dincolo de drogurile chimice, exista tipuri de “droguri” care distrug libertatea si
determina starea emotionala sa se supuna celei mai cumplite temnite din lume- “drogul” fricii, al
sistemului social, al consumului exagerat, al competitiei nemiloase, al ideilor preconcepute, al
rigiditatii, al mandriei oarbe, al nevoii de a fi tot timpul perfect, paranoia esteticii, si lista ramane
deschisa. Cei ale caror sentimente graviteaza in jurul efectelor drogurilor sunt prizonieri si
nefericiti.
Viata umana nu suporta sa fie intemnitata. Consumatorii de droguri iubesc libertatea, dar,
pe nesimtite, ucid ceea ce-i motiveaza mai mult sa traiasca. Trec prin frecvente crize existentiale,
de multe ori, neexplorate de specialisti din domeniul sanatatii si, pe masura ce se afunda in crize
successive, pierd sensul existential si cad intr-o apatie insuportabila.
Pe masura ce se supun efectelor intense ale drogurilor, consumatorii se psihoadapteaza la
ele si nu mai reusesc sa-si excite starea emotionala decat sub actiunea unui stimul puternic si
sfarsesc prin a pierde placerea produsa de micii stimuli din rutina zilnica. Devin nefericiti, avand
dificultati in a simti placerea vietii si distrug cea mai delicata parte a inteligentei umane- starea
emotionala.
Consumatorii de droguri se comporta ca si cum ar fi oamenii cei mai puternici din lume,
dar, in fond, sunt slabi pentru ca nu suporta niciun fel de suferinta. De aceea cauta cu disperare
alta doza noua sa-si afle alinarea. Cu cat fug mai mult de anxietate, cu atat devin mai mult
iritabili si intoleranti.
Problema drogurilor e mult mai serioasa decat aspectul moral sau juridic. Ele nu trebuie
utilizate nu pentru ca sunt interzise sau aduc prejudicii fizice, ci pentru ca distrug cel mai nobil
drept al omului- libertatea.
Intelepciunea unui om nu consta in a nu gresi si a nu trece prin suferinte, ci in a sti ce sa
faca mai apoi cu greselile si suferintele lui. Nu exista nici macar o persoana care sa nu treaca prin
pustiuri emotionale. Suferintele ne pot distruge sau imbogati. Dependentii de droguri n-ar trebui
sa se invinovateasca, dimpotriva, sa-si asume mizeriile cu hotarare si curaj, sa se ridice si sa
mearga mai departe.
 Exista mai multe categorii de consumatori de droguri.

Tipuri de consumatori

In functie de gradul de dependenta fata de drog, consumatorii se impart in urmatoarele categorii:

1. Ocazionali – consuma doze moderate, in ocazii exceptionale, motivate ca scop recreativ

sau experimental. Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constanta. Intereseaza
mai ales starile emotionale determinate de drog.

2. De “week-end’’ – consuma doze mari, luate intermitent, la sfarsit de saptamana, cu

scopul de a „uita” dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene. Apare sentimentul de
vinovatie si chiar de auto-ura. Creste riscul de a trece la folosirea regulata a unor doze mai mari.
Se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum – culpabilizare – remuscare – nevoie de
consum crescut.

3. Toxifilici – consum regulat, de doze moderate, avand convingerea ca se pot lasa

oricand. Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica, care duce la
dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinenta, chiar daca are loc, nu dureaza.

4. Toxicomanii – consuma doze mari, regulate si droguri diferite. Acestia sufera

de toxicomanie, prin aceasta intelegandu–se acea intoxicatie cronica voluntara care duce la
pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului; dependenta este clara, afectand
progresiv viata sociala, starea materiala, existenta in general[2].

Cei care fac parte din ultimele doua categorii isi pierd libertatea de a alege si de a fi ei
insisi. Viata lor nu se mai desfasoara in mod normal, isi pierd locul de munca, familia, prietenii,
au probleme cu somnul si de adaptare. Defapt, viata lor se reduce la o cautare nesfarsita a dozei
de fiecare zi, iar ca sa gaseasca banii necesari pentru cumpararea dozei, sunt dispusi sa faca orice
: sa minta, sa insele, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic de droguri sau chiar crima.
Argumentele morale sau rationale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot
inlatura nevoia de drog.
 Toxicomanii sunt urmariti de o senzatie permanenta de lipsa de incredere si de dragoste,
atat „in sine”,  cat si „in jur”. Propria lor imagine este devalorizata, iar raportarea la celalalt,
perceputa in mod negativ: „Nu fac doi bani, se aude adesea, si nici societatea”.Efectul
substantelor si a comportamentelor asociate (fuga, manipulare, minciuna) duce foarte frecvent la
o destructurare a personalitatii si la o regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat
sistemul de valori elaborat in timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si
demnitate sunt eclipsate.

Textele psihologice definesc sevrajul ca debut al simptomelor fizice și mentale, atunci

când o substanță este redusă sau nu este dată corpului. Substanțele despre care vorbim ar putea fi
orice substanță chimică. În psihologie, când discutăm despre sevraj, există tendința de a trata un
anumit tip de drog.Aceasta include atât medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală,
cât și medicamentele ilegale. Ambele afectează organismul. Există și alte substanțe care ar putea
conduce la simptome asemănătoare sevrajului, pe care le vom detalia mai departe.

Tipuri de sevraj cauzate de substanțe:

 Sindromul de abstinență față de alcool: observat atunci când o persoană reduce sau

oprește consumul de alcool după perioade de consum excesiv de alcool.
 Sindromul de întrerupere a medicației antidepresive: apare după întreruperea
tratamentului sau reducerea dozei de serotonină;
 Sindromul de sevraj antipsihotic: observat atunci când o persoană reduce sau oprește
brusc antipsihoticele (tratament oferit de psihiatru);
 Sindromul de retragere a benzodiazepinei (substanță medicamentoasă folosită pentru
anxietate, insomnie, agitație): apare când un utilizator pe termen lung nu mai ia
benzodiazepină sau reduce doza;
 Renunțarea la canabis;
 Renunțarea la droguri;
 Sevrajul neonatal: un sindrom de abstinență la sugari, cauzat de administrarea
medicamentelor sau expunerea prenatală la o substanță;
 Renunțarea la nicotină: când o persoană dependentă de nicotină se oprește brusc sau
reduce semnificativ aportul său de nicotină;
  Renunțarea la opium: la întreruperea sau reducerea rapidă a aportului de medicamente
de clasă opioidă. 

Sevrajul la nivel fizic

Trecem mai departe prin a discuta despre sevraj cauzat de substanțe puternice precum drogurile,
medicația și alcoolul.

Efectele fizice ale unui sevraj cauzat de dependențe

La 6-10 ore de la ultima administrare:

 agitație
 neliniște
 insomnie
 dureri musculare și articulare
 rinoree
 lăcrimare
 transpirații
 căscat
 greață
 vărsături
 diaree
 crampe abdominale
 amețeli

După 36 de ore de la ultima administrare:

 midriază
 piele de găină
 pupile dilatate
 puls accelerat
  hipertensiune arterială
 dereglarea temperaturii corpului
 îmbujorare
 mișcări involuntare ale corpului
 slăbiciune
 tremurături

Sevrajul și dependența psihică

Dependența psihologică se dezvoltă prin expunerea constantă la un stimul. Comportamentele

care pot produce simptome psihologice de sevraj (provocarea dependenței psihologice) includ
exercițiile fizice, cumpărăturile, sexul și auto-stimularea prin pornografie, consumul alimentelor
cu conținut ridicat de zahăr sau grăsimi.

Terapia comportamentală este folosită de obicei pentru a ajuta persoanele să depășească

dependența psihologică de droguri sau comportamente dăunătoare care produc dependență
psihologică.

O dependență este un refugiu, o scurtătura către euforie și nivel ridicat de dopamină. Aceasta
reprezintă o stare permanentă de poftă puternică, urmată de căutarea compulsivă a
substanței/stimulului. Este nevoia de a menține și regăsi senzația de plăcere, satisfacția,
stimularea pe care o aduce consumul, dar și evitarea senzația de rău psihic care apare în lipsa
consumului.

Simptome psihice

 iritabilitate
 irascibilitate
 labilitate afectivă
 scăderea posibilității adaptative
 scăderea randamentului profesional
 modificări caracteriale
 manifestări comportamentale – slăbirea cenzurii morale
  slăbirea simțului estetic
 scăderea responsabilității

Psihologul/psihoterapeutul îl va ajuta pe pacient să își construiască motivația și să își

consolideze angajarea în schimbare, fără însa a uita că responsabilitatea pentru schimbare îi
aparține pacientului. Rolul psihologului nu se oprește atunci când pacientul devine abstinent și
nu se rezumă la ajutarea pacientului să mențină abstinența.

Următoarele etape în care psihoterapia și-a dovedit utilitatea și eficienta sunt:

 episoadele de cedare emoțională;

 perioadele de craving – dorința imperioasă de a experimenta din nou efectele drogului;
 căutarea acestuia.

Intervenția terapeutică la nivelul toxicomanului trebuie să fie una globală: să vizeze toate
componentele vieții acestuia, de la familie, grup de prieteni, până la reinserție profesională.
Problemele pacientului nu sunt numai psihice, ci și sociale, întrucât mediul social al acestuia
este, în general, unul patogen. 

Nicio planeta nu e sanatoasa daca nu are radacini adanci.Impreuna trebuie sa revedem

liniile directoare ale procesului educational sau vom continua sa crestem un tineret care cunoaste
prea putin arta de a gandi.A da reguli tinerilor si a stabili limite rigide de comportament, fara a-i
invata sa navigheze inlauntrul lor, este insuficient pentru a crea radacini.In acest context, e foarte
important sa-i incurajam pe tineri arta intrebarii, sa-i stimulam sa-si gaseasca propriile
raspunsuri, caci arta intrebarii stimuleaza arta indoielii, facandu-l pe om sa se deschida pentru
alte posibilitati, stimuland arta de a gandi.Aceste arte pot stimula impreuna si dezvolta
inteligenta in mod multifocal.Astfel, va creste siguranta, abilitatea intelectuala si stima de sine in
randul tinerilor, unul dintre suporturile cheie ce pot fi arma secreta in lupta cu dependentele.

Oricat de bolnav ar fi, omul merita sa evitam a renunta la el.Recunoasterea greselilor este
importanta, si revizuirea vietii, dar o mai mare importanta o au principiile iubirii sub toate
formele ei.Daca se persista in a gravita in jurul esecurilor, frustrarilor, infrangerilor si lipsurilor,
se vor pastra angoasa, frustrarea, nesatisfactia care vor alimenta nevoia dependentei.Daca vrem
sa alimentam libertatea, trebuie sa invatam sa ne prelucram gandurile, sa ne invingem suferintele
si sa ne protejam starea emotionala. Dependenta de droguri, indiferent de natura lor, creeaza
radacini in persoanele pasive, simpli spectatori ai propriilor ganduri negative, dar dispare la
persoanele care o infrunta, la cei ce incep sa actioneze si sa produca ganduri pozitive, educandu-
si analiza personala catre a descoperi un element pozitiv in orice gand, chiar si intr-unul negativ.
Astfel, un aspect din terapia multifocala consta in a invata cum sa infruntam ideile negative si
cum sa gestionam emotiile tensionate. Ea actioneaza asupra rolurilor memoriei si fenomenelor ce
construiesc lanturile de ganduri, ajutand terapiile mai cunoscute, ca psihanaliza si psihodrama,
comportamentala si cognitiva, in lupta impotriva dependentelor.

Se poate afirma ca problematica drogurilor nu are ca principal vinovat esenta lor chimica,
ci omul care le consuma impreuna cu procesul evolutiv zugravit de toti factorii implicati , in care
isi formeaza personalitatea.Sa nu uitam ca un om este nefericit pentru ca nu stie ca e fericit.
Viata e o continua alegere intre lumina si intuneric, intre prezent si viitor, intre somn si inviere.
Lumea drogurilor exercita o atractie fantastica dar falsa: placerea si libertatea. De aceea trebuie
sa invatam a gandi inainte de a actiona, sa gandim la consecintele comportamentelor noastre si sa
alegem in deplina cunostinta de cauza, asumandu-ne propriile alegeri.

Consumatorii de droguri se simt dispretuiti.Rolul celorlalti este de a-i ajuta sa inteleaga

faptul ca sunt fiinte umane, indiferent de comportamentul lor, ca poarta inca in ei demnitatea de
fiinte umane. Recuperarea stimei de sine si a valorii reale a vietii actioneaza ca un adevarat
vaccin impotriva consumului si dependentei de droguri.

Bibliografie

Cury, Augusto-“Elibereaza-te din temnita emotionala”, ed. For You, 2013, Bucuresti

Repere ştiinţifice ale consumului de droguri în societatea românească / coordonator:

chestor şef prof. univ.dr. Pavel Abraham. - Cluj-Napoca :Napoca Star, 2008.
Drogul / Bianca Andreica-Săndică. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2011.
Copiii noştri şi drogurile :pentru părinţi, cărora le pasă / dr. Ross Campbell, Pat Likes ; trad.
de Lucian Popescu. - Bucureşti :CurteaVeche, 2001.
Drogurile: o tentaţie ucigaşă / Griffith Edwars ;trad. Octav Ciucă. - Piteşti :Paralela 45, 2006