1.

Premizele democratizării
Întrebările esențiale care trebuie verificate pentru democratizarea din lumea post-
comunistă sunt:
• De ce au avut loc tranzițiile?
• Ce tipuri de democrații iau formă?
• Cum putem explica traiectoriile post- coministe?

Colapsul comunismului:
Probleme grave și îndelungate ale planificării economice centralizate (planificarea
centralizată sovietică era extinsă asupra Europei de Est, cu excepția parțială a Poloniei și
Ungariei);
Epuizare politică gravă, declinul statului și apatia publică;
Supraextinderea imperială, adică incapacitatea crescândă a URSS de a conduce legitim în
afara frontierelor nucleului rusesc (creșterea desidenței politice în Polonia, Ungaria și
Republica Democratică Germană)

Economia planificată era caracterizată de:

 accentul era pus pe industria grea, ceea ce a făcut dificilă reorientarea către
creșterea producției bunurilor de consum, parțial din cauza birocratizării
 eficiența economică a modelului a fost maximă atunci când sarcina principală era
acumularea , mobilizarea resurselor interne, controlarea consumului populației,
transferarea resurselor către obiectivlele de mare prioritate
 atunci când problema nu a mai privit acumularea și rata investițiilor, ci
productivitatea lor, modelul a devenit inefficient
”după 40 de ani de socialism, tot nu există hârtie igienică” (Garton Ash, membru al
Solidarității)
 existența industriei grele se justifica prin nevoile armatei și complexului de apărare
(E. Shevarnadze, ministrul de externe a lui Gorbaciov, a afirmat că criza econimică
din ’80 s-a datorat costurilor pentru apărare). După Linz și Stepan (1996) cheltuielile
sovietice erau de trei ori mai mari decât cele ale SUA și de șase ori decât media din
UE

URSS fusese susinută în mare măsură de antagonismul bipolar, are a structurat sistemul
internațional între 1945-1989 și care a permis ca neajunsurile sistemului să nu fie
observate, încurajând Occidentul să îi exagereze putera economică și politică.
De fapt, comunismul a supraviețuit mult peste durata lui firească

Tranziția poscomunistă contrazice cel mai mult că democrația este un rezultat automat al
păbușirii conducerii autoritare
În timp ce schimbarea politică din Unele țări postcomuniste se încadrează în modelele
democratizării, în altele (statele ex-URSSS și Balcani), colapsul comunismului a dus la
implozia statului, război civil și la apariția unor predendenți la putere, care duc la
dezintegrare decât la edificarea statului

Planul Gorbaciov
 a combate criza economică prin reformă – perestroica
o creșterea fluxului de investiții în sectorul public și în industrie,
 o extinderea comerțului exterior
o introducerea unor tehnologii noi.
 democratizarea puterii prin deschiderea politică- glasnosti
După Sakwa reformele pot fi separate în trei etape distincte:
 raționalizarea (1985-1986) identificarea și recunoașterea problemelor
 reforma (1987- 1990)reformarea instituțiilor (alegerile democratice din 1989)
 transformarea(1990-1991) renegocierea termenilor federație

PREMIZELE DEMOCRATIZĂRII
 rolul elitelor ca agenți, ”dorința elitelor pentru mai multă securitate” a stat în
spatele turnurii către democrație
o persistența semiautoritarismului în unele sisteme noi cauzate de ”lipsa
mobilității în pozițiile politice de la cel mai înalt nivel”,
o rezultatele fericite (cazul Cehoslovaciei) când elitele și-au împărțit puterea
(Kilberg și Pakulski, 1996);
 rolul societăților și maselor a fost unul mult mai semnificativ în tranzițiile
postcomuniste decât în America Latină (Bunce, 1995);
 impactul geopolitic (Sacwa,1996);proximitateaUE pentru Slovenia, Cehia, Polonia și
Ungaria
 revitalizarea identităților și naționalismului(Kopecky și Mudde, 2000);
 nevoia de restructurare a economiei (Stark, 1992; Keman, 1996 etc.)
 impactul noilor instituții (partidelor politice, societății civile) etc.

2. Democratizarea în Europa Centrală și de Est

 Colapsul de tip ”domino”, încât în unele țări nu au existat presiuni imortante interne
(Cehoslovacia, România, Bulgaria)
 Existența în comunism a unui anumit nivel de prosperitate economică (Cehoslovacia
și Germania de Est)
 Germania de Est: - trauma provocată de separarea de Germania de Vest,
-statutul de linie a frontului în conflictul Est- Vest,
-supravegherea rigidă din partea statului
-politica prin care câtorva dezidenți li se permitea să părăsească țara au mențunut opoziția
la un nicvel scăzut
 Polonia și Ungaria -crizele economice periodice au determinat conducerea spre o
colaborare mai apropiată cu Occidentul;
-începând cu anii ‘70 și ‘80 au contractat credite externe semnificative, ca urmare a
strategiei de introducere a mecanismelor de piața în sistemul de producție.

Tiparele naționale distincte postcomuniste au fost modelate prin

• trăsăturile diferite ale istoriei și culturii naționale • nivelurile ale prosperității economice
• niveluirile crizei
• tiparele diferite ale opoziției dintre stat și societate

CEHOSLOVACIA. PRIMAVARA DE LA PRAGA

În ianuarie 1968, în fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexander Dubcec,
reprezentant al aripei reformatoare.
El declară că va promova reforme în societate şi va construi un „socialism cu faţă umană”.
În cursul procesului reformator, declanşat de Dubcek, cunoscut drept “Primăvara de la
Praga”,:
- a fost anulată cenzura,
- au apărut noi formaţiuni politice şi obşteşti,
- şi-a reluat activitatea Partidul Social-Democrat,
-a fost declarată construţia unui „nou model de socialism” etc.
Toate aceste iniţiative în viziunea liderilor de la Kremlin şi a altora din lagărul socialist,
puneau în pericol „construcţia socialismului”.
Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varşovia - Bulgaria, Ungaria, R.D.G.,
Polonia şi U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 1968. A.Dubcek a fost
arestat împreună cu alţi lideri reformatori. Mişcarea reformatoare a fost reprimată de
trupele sovietice.

CAZUL POLONIEI
 prima dintre tranzițiile din Europa Centrală și de Est,
 democratizarea poloneză a fost punctul culminant al unui proces de opoziție socială
susținută în toată țara pe parcursul anilor ’80,
 s-a bucurat de un sprijin internațional și un interes fără precedent în mass-media,
 apariția mișcării ”Solidaritatea”, sub conducerea charismatică a lui Lech Walesa,
reunind 10 miln de membri
o a fost mai mult decât un sindicat, înaintând cereri politice,
o a avut sprijinul politicienilor occidentali, al Bisericii Catolice al Papei de la
Roma, Ioan Paul al IIlea
o guvernul a dorit să suprime organizația decretând ”legea marțială”, dar
eșuează,
o guvernul negociază cu mișcarea Soldaritatea trecerea la democrație
parlamentară
o În 1989 Solidaritatea câștigă alegerile, iar guvernul comunist își recunoaște
înfrângerea, care alege să conclucreze și sprijină guvernul nou format din
activiștii mișcării Solidaritatea

 Solidaritatea era o mișcare născută în interiorul societății civile, cu o structură foarte

liberă, neadaptată pentru guvernare,
 se baza foarte mult pe autoritatea lui Walesa, care era mai curând naționalist decât
democrat
 competiția pe intern au dus la destrămarea mișcării
Tranziția a fost inițiată prin negocierile dintre elite fără un spațiu pentru dezbatere populară
Regimul comunist în retragere a impus condiții: amnistieri pentru crimele comuniste,
trasnforamrea partidului comunist în unul social-democrat etc.
Aceste condiții au garantat prezența în politica poloneză o moștenire comunistă
semnificativă în politica postcomunistă

Ungaria și Cehoslovacia
-au urmat experiența poloneză în ceea ce ține negocierea fortelor vechi și noi politice,
-sistemele de partide au apărut imediat (pretendenți însă cu prea puțin contact cu
electoratul),
-Societatea civilă care inițial crea o opțiune politică (Forumul Civic, Ungaria) a slăbit și s-a
fragmentat
Republica Democratică Germană
- a fost un deces fără regrete a comunismului,
- conducerea partidului a demisionat, participând la masa
rotundă de negocieri cu opoziția,
- cetățenii est-germani au intrat în Occident nu ca cetățeni ai unui stat post-comunist, ci ca
membrii unei Germanii noi

3. Democratizarea în Balcani
Țările balcanice (România, Bulgaria, Albania și statele independente din fosta Iugoslavie)
 Comunismul se adaptase mai bine la tradițiile locale, decât în Europa Centrală și de
Est
 În același timp distanța față de Mooscova și linia frontului Est-Vest a dus la oarecare
izolare
 Spre deosebire de Europa Centrală și de Est, aceste tranziții nu au fost rezultatul
unor pacte între elitele guvernamentale și de opoziție:
o regimul comunist bulgar a fost înlăturat de reformiștii din interiorul
partidului,
o în România, Ceaușescu a fost forțat să fugă, fiind executat în decembrie 1989,
o în Albania tranziția a demarat mai târziu
 deși noile constituții proclamau era democrației liberale, termenii tranziției nu erau
clari,
 naționalismul sau conflictele dintre grupuri au definit termenii democrației într-o
primă etapă,
 tensiunile etnice au modelat noile sisteme din Bulgaria și Slovenia, iar în celelalte
state politica s-a transformat într-o luptă de spoliere între diferite grupuri,
 poziția centrală a naționalismului în politica balcanică rezultă din suprimarea lui
forțată în timpul comunismului,
 naționalismul a devenit un instrument prin care elitele își pot crea noi baze ale
legitimării postcomuniste și își pot asigura accesul continuu în stat,
 elitele nu au putut să ajungă la ocmpromisuri
 Iugoslavia: trei războiae după colaps: Serbia-Croația, Serbia și Bosnia, Serbia și
Cosovo (Slobodan Milosevic comunist devenit naționalist, care s-a folosit de războaie
pentru a rămâne la putere)

4. Democratizarea în statele post-sovietice

 coloniile Imperiului Sovietic au fost abandonate paşnic, fără luptă.
 în martie 1990, PCUS îşi pierde rolul de partid conducător, iar în decembrie 1991
este dizolvat.
 în urma tentativei de lovitură de stat din 19 august 1991, republicile unionale una
după alta şi-au proclamat independenţa.
 iar la 8 decembrie 1991, preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei semnează acordul
de înfiinţare a Comunităţii Statelor Independente (CSI) şi proclamă încetarea
existenţei URSS.
 Statele membre ale CSI au adoptat programe de tranziţie la economia de piaţă şi
democratizarea societăţii.
  Destrămarea URSS a însemnat falimentul unei dramatice iluzii care şi azi mai persistă
printre unele medii sociale din spaţiul postsovietic.
 După destrămarea URSS, liderii Partidului Comunist, în marea lor majoritate, au
devenit subit anticomunişti feroce şi victime ale sistemului pe care l-au servit timp de
decenii.

Impactul dezintegrării la nivel intern:

 Părțile ei componente se aflau într-un vid politic: calea de urmat nu era clară nici
pentru societate, nici pentru elite;
 Republicele erau libere să încerce tranziția atât către statalitate, cât și spre
democrație
 Nu existau structuri sociale care să sprijine democrația și nici o tradiție a statului care
să poată contribui la procesul transformării politice
 Democratizarea nu apărea nici ca un proiect orienta de sus în jos și nici invers
 Sakwa (1996) afirma că ”dezmembrarea URSS a fragmentat marea dictatură unică în
dictaturi mai mici, multe dintre ele fiind mai autoritare, decât regimul comunist
decăzut”.
 impulsul pentru democratizare a fost unul național sau regional
 În unele state societatea a respins în mod clar comunismul, prin formarea unor
organizații de opoziție, în altele rolul ”poporului” în răsturnarea comunismului a fost
mai curând ambiguu
 în 1989-1991, toate republicile sovietice au trecut printr-un proces de accentuare a
revendicărilor naţionaliste, care ţineau de obţinerea unei independenţe mai mari
faţă de centru.
Relaţiile din cadrul URSS, dintre centru şi periferie erau similare relaţiilor dintre metropolă şi
colonie în cazul imperiilor coloniale anterioare.

 aspectul care diferenţiază republicile ex-sovietice de cele din Europa Centrală şi de

Est estecel legat de edificarea statalităţii proprii. Spre deosebire de ţările din Europa
Centrală şi de Est, fostele republici sovietice aveau tradiţii de statalitate mult mai
slabe, cu unele excepţii.
Astfel, în cadrul „grupului celor 15” republici sovietice, cele trei ţări baltice (Estonia, Letonia
şi Lituania) fuseseră independente în perioada interbelică
 consecinţa problemei naţionale sovietice, individualizează statele independente
ieşite din componenţa URSS în cadrul ţărilor post- comuniste.
 problema definirii şi consolidării propriilor state naţionale, concomitent cu
democratizarea politică şi liberalizarea economică Tranziție TRIPLĂ...