Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]

Curs 4

Stilurile de învăţare

Profesorii ştiu în prezent că modul în care învaţă elevii variază foarte mult. Elevii au fiecare
puncte forte şi altele mai slabe, care pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite printr-o instruire
eficientă. Învăţarea eficientă se realizează când cadrul didactic este capabil să descopere
punctele tari ale elevilor şi să construiască la aceştia capacitatea de a învăţa într-o gamă largă
de stiluri. Pentru ca acest lucru să se întâmple, profesorul trebuie:
- să recunoască stilurile de învățare ale elevilor, ceea ce contribuie la optimizarea alegerii
metodologiei didactice
- să creeze oportunităţi de învăţare printr-o varietate de strategii de predare
Elevilor le va fi, astfel, la îndemână să participe activ la activităţile prezentate. Mulţi profesori
sunt contrariaţi de faptul că, la specialitatea predată, elevii fac
progrese minore, mai ales în situaţia în care aceiaşi elevi sunt caracterizaţi de alţi profesori
ca fiind motivaţi. O explicaţie în acest sens o poate constitui asimetria dintre stilul de învăţare
al elevului şi oportunitatea de învăţare oferită de cadrul didactic. De aceea, oportunităţile de
învăţare trebuie să abordeze o gamă completă a stilurilor de învăţare existente în cadrul clasei.
În mod practic, profesorii vor acţiona corect dacă vor avea în vedere o mare varietate
de metode, materiale, grupări, evaluări.
Conceptul de „stil de învăţare preferat“ a devenit foarte influent, deoarece:
- elevul învaţă mai mult despre sine
- conştientizează aspecte despre el însuşi pe care nu le-a cunoscut şi care ar putea fi dezvoltate

Ce sunt aceste stiluri de învățare?

Informația intră în creierul nostru prin 3 căi principale: văz (1), auz (2) și atingere (3).
Modalitatea prin care o persoană preferă să învețe se numește stilul său de învățare. Nu există
un stil bun sau rău, corect sau greșit. Stilul de învățare a unei persoane nu are legătură cu
inteligența sau cu competențele acesteia. Are legătură cu modul în care creierul acelei
persoane funcționează să învețe și să stocheze informații. Din moment ce fiecare învață
diferit, înțelegerea stilurilor de învățare ne pot ajuta, pe noi profesorii, să devenim mai buni și
să fim mai eficienți. Prin examinarea stilurilor de învățare, putem deveni mai conștienți de
modul cum învață creierul unei persoane mai bine. Această conștientizare ne dă nouă,
cadrelor didactice, dar și celor care învață, șansa de a învăța eficient. Este important să
cunoaștem stilurile de învățare, precum și îndrumări asupra modalităților de predare elevilor
care au stiluri diferite de învățare de noi. Fiecare dintre noi are moduri combinate în care
învățăm. Majoritatea persoanelor au un stil predominant de învățare. Cunoașterea stilului de
învățare ne ajută să înțelegem cum studiem și învățăm cel mai eficient. Am putea învăța să ne
lărgim stilul nostru de învățare. O abordare multi-senzorială ne va ajuta înțelegerea generală și
abilitatea noastră de a reține informații prin canalele multiple prin care acestea ne parvin.

Stiluri de învățare:
Vizual (visual learners) – învață prin văz
Auditiv (auditory learners) – învață prin auz
Tactil sau kinestezic (tactil or kinesthesic learners) – învață prin atingere

Recunoaşterea stilurilor de învăţare poate fi un catalizator al schimbării, un punct de

la care cei care învaţă pot dezvolta noi stiluri de studiu. Conceptul are în vedere, în special,
ideea că toţi elevii au stiluri preferate, identificate, de obicei, prin teste specifice. Profesorii
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
pot îmbunătăţi procesul de învăţare predând, astfel încât să răspundă stilurilor de învăţare
preferate ale elevilor. Acestea influenţează realizarea obiectivelor şi asigură un cadru pentru
abordări variate ale procesului instructiv.
Stilurile de învatare şi de predare sunt de fapt, comportamente sau acţiuni pe care,
atât profesorii cât şi elevii, le afişează în procesul învăţării. Comportamentul elevilor
furnizează informaţii despre modul în care aceştia percep, interacţionează şi răspund la
mediul în care se produce procesul învăţării (Ladd and Ruby, 1999). Prin stilul propriu de
învăţare elevul îşi exprimă preferinţa pentru un anumit mod de a se angaja în procesul
cunoaşterii. Pe lângă identificarea stilurilor de învăţare, practica a ridicat întrebări asupra
congruenţei stilurilor de predare şi a celor de învăţare, precum şi asupra flexibilităţii utilizării
lor. Interesul puternic dezvoltat în jurul stilurilor de învăţare a condus la stabilirea
mecanismelor angrenate în actul învăţării şi a registrului tipurilor de învăţare, dar a creat şi o
întreagă controversă de opinii. În primul rând, există dificultăţi şi confuzii asupra
conceptualizării stilurilor cognitive şi stilurilor de învăţare. Domeniul de studiu al stilurilor de
învăţare nu este unitar din punctul de vedere al disciplinelor implicate (psihologie, educaţie şi
ştiinţe neurologice), definiţiilor sau a jargonului. Pentru unul şi acelaşi lucru există etichete
diferite, cum ar fi “stiluri de învăţare”, „stiluri de gândire”, „stiluri cognitive”, „personalitate
cognitivă” „strategii cognitive”, stiluri conative”, şi “aptitudini de învăţare”, “ stiluri de
gândire”, „direcţii de învăţare” şi “condiţii de învăţare”. Cel mai adesea sunt folosiţi termenii
de stil cognitiv şi stil de învăţare ca sinonime. Stilul cognitiv este definit ca fiind “modul
preferat de percepere, reactualizare şi gândire sau modul distinct de înţelegere, stocare,
transformare şi utilizare a informaţiei” (Kogan, 1983, apud Woolfolk, 1998). Stilul de
învăţare constă în “trăsăturile cognitive, afective şi fiziologice ce servesc drept indicatori
relativ stabili despre cum subiecţii percep, interacţionează şi răspund mediului de învăţare”
(Keefe, 1982, apud Kauchak şi Eggen, 1998), la care vom adauga si dimensiunile de
personalitate ca si componenta a stilului de personalitate.Niciun model al stilului de învăţare
nu este perfect sau complet, niciunul nu a rămasinvulnerabil la critici. Fiecare reuşeşte să
surprindă anumite aspecte, neglijând altele, având astfel puncte tari şi puncte slabe.
Construirea unei teorii care să surprindă toate aspectele relevante rămâne încă un deziderat.
Întrucât stilul de învăţare este rezultanta interacţiunii mai multor factori, important este să fie
surprinsă manifestarea optimă ca un cumul al acestor factori.
Problema stilurilor de învăţare se îndreaptă mai puţin asupra aspectului ce se
realizează şi insistă asupra modului cum se realizează învăţarea şcolară. Acest demers, de
a cerceta cum învaţă elevii şi de a căuta modalitatea potrivită de formare a abilităţilor
necesare învăţării eficiente, este absolut necesar din perspectiva tendinţelor actuale ale
educaţiei.
Cunoaşterea trăsăturilor dominante ale stilurilor de învăţare a elevilor şi a
modalităţilor de abordare specifice fiecărui stil poate optimiza elaborarea strategiei didactice.
Un elev care învaţă eficient (Harpe, Kulski şi Radloff, 1999, p.110)
• are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă,
• are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze,
• foloseşte resursele disponibile în mod eficace,
• știe care îi sunt punctele forte şi punctele slabe,
• înţelege procesul de învăţare,
• îşi controlează sentimentele în manieră adecvată,
• îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare şi
• îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare.

Stilurile vizual, auditiv şi kinestezic

 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
Cea mai simplă şi mai răspândită modalitate de a identifica diferite stiluri de învăţare se
bazează pe simţuri. Denumit în mod curent modelul VAK (visual, auditory, kinesthetic
learning styles), acest cadru descrie stilurile celor care învaţă ca vizual, auditiv sau
chinestezic. Cei cu un stil de învăţare vizual procesează cel mai eficient informaţii în formă
vizuală; cei cu stil de învăţare auditiv înţeleg cel mai bine ascultând şi cei cu un stil
kinestezic/tactil învaţă mai bine prin atingere şi mişcare. Un studiu efectuat de Specific
Diagnostic Studies a arătat că 29% din toţi elevii din şcolile de învăţământ primar şi secundar
au un stil de învăţare vizual, 34% au un stil auditiv şi 37% au un stil chinestezic/tactil (Miller,
2001).

Caracteristicile stilului vizual: „Lasă-mă să văd!”

- Preferă să vadă informația cu ajutorul pozelor, diagramelor, imaginilor sau

demonstrațiilor.
- Ei vizualizează cuvintele sau conceptele ca imagini atunci când le aud.
- Copleșesc cursurile, lecțiile cu imagini vizuale
- Beneficiază din utilizarea tabelelor, graficelor, diagramelor, notițelor și fișe atunci
când învață.

Sugestii pentru eficientizarea învățării:

- Ia notițe în timpul cursului.

- Subliniază, încercuiește materialul printat.
- Împrumută notițele colegului și compară-le cu ale tale.
- Desenează ca să ilustrezi concepte.
- Folosește culorile – pixuri, creioane, markere, hârtie etc. pentru diferite categorii sau
concepte.
- Scrie-le!
- Desenează-ți propriile idei.
- Lucrează cu multe culori.
- Folosește poze, imagini, grafice, diagrame, filme, tabele, modele etc.

Caracteristicile stilului audtiv: „Lasă-mă să aud!”

- Preferă să audă informația vorbită.

- Poate absorbi o lectură cu puțin efort.
- Poate să nu aibă nevoie să ia notițe foarte atent pentru a învăța.
- Adesea evită contactul vizual în scopul de a se concentra.
- Pot citi cu voce tare pentru ei înșiși.
- Le place muzica în backgroud atunci când învață.

Sugestii pentru eficientizarea învățării:

- Studiază în grup și vorbește.

- Rezolvă o problemă cu voce tare.
- Înregistrează cursurile, sesiunile etc.
- Citește textele cu voce tare.
- Ascultă cursurile înregistrate în timp ce conduci, mergi etc.
- Dictează, ce scrii.
- Citește întrebările cu voce tare.
- Folosește întrebările.
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
- Folosește asociațiile de cuvinte.

Caracteristicile stilului vizual: „Lasă-mă să ating!”

- Preferă să atingă ca o modalitate primară de a primi informații.

- În orele tradiționale, trebuie să noteze faptele importante.
- Creează tabele unde aduce exemple reale
- Jocurile de rol, interpretările îi pot ajuta să învețe și să își aducă aminte ideile
importante.

Sugestii pentru eficientizarea învățării:

- Desenează literele cu degetele în aer (pentru a memoriza scrierea corectă de exemplu)

- Utilizează degetul ca și ghid atunci când citește (urmărește rândul când citește)
- Rescrie sau tapează notițele.
- Încearcă, experimentează – nu doar se uită la cineva ca face un lucru.
- Scrie tot.
- Folosește modele.

Cunoașterea stilului de învățare te poate ajuta să înveți mai eficient. Este important pentru
cadrul didactic să fie conștient de alte stiluri de învățare. Profesorii trebuie să caute indicii cu
privire la modul cum gândesc și învață elevii lor. Această evaluate a stilului de învățare se
poate realiza prin observarea modului în care iau notițe, reacționează la sarcini sau răspund la
întrebări.

Strategii de utilizat în abordarea elevilor cu stil vizual de învățare:

- Folosește tabla pentru a scrie în timp ce predai.

- Încurajează-i să folosească diverse culori.
- Ajută-i să construiască diagrame, tabele cu punctele cheie.
- Arată-le cum să folosească acronimele, lanțurile vizuale și hărți vizuale.
- Cere-le să facă fișe de lucru. Apoi utilizează-le în timpul orelor. Acțiunea de a le scrie
și de a le vedea de două ori înțelegerea.

Strategii de utilizat în abordarea elevilor cu stil auditiv de învățare:

- Încurajează-i să îți explice materialul ca și cum ar fi ei profesorii.

- Cere-le să citească sarcinile cu voce tare.
- Încurajează-i să inventeze și să repete rimele pentru a ține minte evenimente, date,
nume etc.
- Asigură-te ca a spus cu voce tare toate informațiile importante.
- Sugerează-i să își creeze un grup de studiu sau un partener de studiu.

Strategii de utilizat în abordarea elevilor cu stil tactil de învățare:

- Pune-i să scrie în timp ce citesc sau scriu.

- Spune-le să țină cartea în timp ce citesc sau vorbesc.
- Roagă-i să stea în fața clasei și să ia notițe. Acest lucru îi va ajuta să rămână
concentrați.
- Încurajează-i să folosească un calculator și să scrie la acesta sarcinile.
- Încurajează-i să folosească gesturi atunci când vorbesc.
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
Stiluri de predare – fii flexibil, adaptează-te!

Predare – profesorul vorbește tot timpul

Discuții în grup – profesorul vorbește, dar încurajează dialogul, discuțiile.
Grupuri micii – profesorul ajută (facilitează) interacțiunea din grup.
Focus vizual – profesorul folosește ajutoare vizuale.
Focul verbal – cuvinte, cuvinte și mai multe cuvinte.
Secvențe logice – profesorii prezintă materialul pas-cu-pas, într-un format logic.
Secvențe aleatoare – profesorul sare dintr-un loc în altul.

Indiferent de stilul de învățare este important:

- Fii implicat la ore – participă.

- Leagă experiența de la clasă cu realitatea – exemple.
- Conectează conceptele de la clasă cu experiențe reale.
- Întreabă și oferă feedback.
- Concentrează-te.
- Rămâi pe sarcină.
- Comunică. Comunică.
- Toată viața învățăm. Învățarea nu se oprește.

Există multe inventare şi chestionare online care ajută la determinarea stilului preferat de
învăţare. Deşi cele mai multe nu se bazează pe studii ştiinţifice, oferă o înţelegere a
preferinţelor legate de modul de învăţare. Profesorii trebuie să dea totuşi dovadă de precauţie
cu privire la stilurile de învăţare ale elevilor pe care aceştia le-au determinat ei înşişi.
Cercetătorii Barbe, Milone şi Swassing (citaţi de Cotton, 1998) susţin că preferinţele celor
care învaţă nu reprezintă neapărat şi domeniile în care aceştia se descurcă cel mai bine. În
plus, un stil de învăţare nu este potrivit pentru orice tip de conţinut. Deşi e posibil să înveţi
câte ceva despre conducerea unei maşini urmărind sau ascultând pe cineva vorbind despre
asta, puţini dintre noi am fi dispuşi să mergem cu o maşină condusă de cineva care nu are
suficientă experienţă practică de condus. Alegerea unor metode de predare în funcţie de
stilurile de învăţare bazate pe simţuri necesită o cunoaştere aprofundată a materiei şi o
judecată solidă din partea profesorului.

Diferenţe de învăţare în funcţie de emisferele cerebrale

O altă metodă de a distinge stilurile individuale de învăţare este cea care ia în calcul
emisferele cerebrale. Asselin şi Mooney (citaţi de Miller, 2001) descriu din acest punct de
vedere stilurile de învăţare ca global, bazat pe emisfera dreaptă, sau analitic, bazat pe emisfera
stângă. În general, cei cu un stil global „percep lucrurile ca pe un întreg, fac distincţii generale
între concepte, sunt orientaţi către oameni şi învaţă într-un context social” (p. 3). Cei cu un stil
de învăţare analitic, pe de altă parte, percep lucrurile prin părţile lor mai degrabă decât ca
întreg şi impun o anumită structură sau restricţii asupra informaţiilor şi conceptelor” (Miller,
2001, p. 3).

Felul în care ne concentrăm asupra informaţiilor noi şi dificile şi ni le reamintim este legat de
stilul nostru de învăţare global sau analitic. Unii elevi învaţă mai uşor atunci când informaţiile
sunt prezentate pas cu pas, într-un model secvenţial, prin care se construieşte o înţelegere a
conceptelor. Alţii învaţă mai uşor fie atunci când înţeleg mai întâi conceptul şi se
concentrează apoi pe detalii sau când introducerea informaţiilor se face printr-o povestire cu
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
umor sau o anecdotă legată de experienţa lor şi susţinută cu example şi grafice (Dunn, 1995,
p. 18).

Emisferele cerebrale
Emisferastângă:    analitică, logică, secvenţială, pas cu pas, raţională, părţi-întreg
Emisfera dreaptă: holistică, fortuită, intuitivă, subiectivă, sintetizatoare
 

Inteligenţele multiple ale lui Howard Gardner

În ultimul deceniu, tot mai mulţi pedagogi au îmbrăţişat teoria lui Howard Gardner despre
inteligenţele multiple. Inteligenţele logico-matematică şi cea lingvistică, cele două modalităţi
de gândire cel mai apreciate în şcoală, sunt doar două dintre cele opt inteligenţe descrise de
Gardner pe baza unor cercetări culturale şi în domeniul biologiei. În plus, Gardner identifică
inteligenţele spaţială, muzicală, corporal-chinestezică, interpersonală, intrapersonală şi
naturalistă.

Inteligenţe multiple
Logico-matematică. Capacitatea de a detecta tipare, de a raţiona deductiv şi de a gândi logic.
Acest tip de inteligenţă este asociată cel mai adesea cu gândirea ştiinţifică şi matematică.
Lingvistică. Stăpânirea limbii. Această inteligenţă include capacitatea de a manipula efectiv
limba pentru a se exprima retoric sau poetic. Tot această inteligenţă ne permite să utilizăm
limba ca mijloc prin care ne amintim informaţiile.
Spaţială. Capacitatea de a manipula şi de a crea imagini mentale pentru a rezolva probleme.
Această inteligenţă nu se limitează la domeniile vizuale - Gardner menţionează că inteligenţa
spaţială se dezvoltă şi la copii care nu pot vedea.
Muzicală. Capacitatea de a reține ritmuri, de a manipula sunetem de a memora după asociații
auditive etc.
Corporal-chinestezică. Capacitatea de a-şi utiliza capacităţile mentale pentru a-şi coordona
propriile mişcări corporale. Această inteligenţă pune în discuţie credinţa populară conform
căreia activităţile fizice şi cele mentale nu au legătură (ERIC, 1996, p. 2).
Interpersonală. Capacitatea centrală de a observa distincţii la alţii; în special, contraste în ceea
ce priveşte dispoziţiile, temperamentele, motivaţiile şi intenţiile (Gardner, 1993, p. 42).
Intrapersonală. Acces la propria viaţă sentimentală, propriile emoţii, capacitatea de a face
deosebiri între aceste emoţii şi în cele din urmă de a le califica şi de a le folosi ca mijloc
pentru înţelegerea şi orientarea propriului comportament (p. 44).
Naturalistă. Expertiză în recunoaşterea şi clasificarea plantelor şi animalelor. Aceste
capacităţi de observare, colectare şi calificare pot fi aplicate şi mediului „uman”… (Campbell,
2003, p. 84).
Stilurile de învăţare şi capacităţile de gândire

Un elev care se bazează pe presimţiri, sentimente şi intuiţie pentru a lua decizii poate avea
dificultăţi în a recunoaşte valoarea unui proces de gândire care pune preţ pe analiza atentă a
afirmaţiilor şi pe cântărirea dovezilor. Pe de altă parte, un elev obişnuit cu gândirea lineară şi
descompunerea raţională a argumentelor poate să i se pară foarte dificilă gândirea globală,
conectată. În orice caz, putem da dovadă de diferite stiluri de învăţare şi de gândire în
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
contexte diferite, iar dobândirea unei noi modalităţi de a procesa informaţiile poate dezvolta
abilitatea unei persoane de a lua decizii inteligente în viaţă. Pentru a-i ajuta pe toţi elevii să-şi
folosească pe deplin potenţialul de gândire, este necesar nu numai să-i învăţăm ce înseamnă
un bun mod de gândire, ci şi să găsim modalităţi pentru a-i convinge pe elevi de valoarea
utilizării unor strategii de gândire care, la început, pot părea neobişnuite şi incomode.

În concluzie fiecare elev învață diferit, cu un ritm diferit, folosind stiluri de învățare diferite.
Fiecare are un stil de învățare. Stilul de învățare al elevului dacă este stimulat poate rezulta în
îmbunătățirea atitudinii față de învățare, precum și creșterea încrederii în sine și realizărilor
academice. Prin identificarea propriului stil de învățare și familiarizarea cu alte stiluri, veți
deveni un profesor mai eficient și mai creativ.

Dimensiunile diversității umane și preferințele pentru stiluri de învățare, al doilea subiect cu

privire la utilizarea metodologiilor multiple se referă la cum indivizii învață. Nu există două
persoane care să gândească la fel și cu siguranță nu greșim dacă spunem că nu există două
persoane care să învețe la fel. Profesorii răspund acestei diversități cu grupare. Această
grupare adesea înseamnă împărțirea clasei în subgrupe pe baza abilităților și competențelor
elevilor, în special în calcul și citire. La clase mai mari, elevii sunt grupați după discipline
academice sau vocaționale. Dar elevii diferă și în alte moduri, mai subtile decât aptitudini și
abilități. În această secțiune, vom considera câțiva factori pot avea un efect pozitiv sau negativ
asupra învățării elevilor, după care vom prezenta câteva tehnici care pot fi utilizate pentru a
acomoda stilurile individuale de învățare. Experiențele culturale influențează cum ei vor
înțelege noul material și cum răspund sau beneficiază de la instruire. Diferențele din
experiență, statut, background economic, cultural sau limbaj influențează învățarea. Profesorii
care trec din mediul rural în mediul urban, spun că trebuie să îți găsească moduri noi de a
preda (exemplu, de unde vine laptele, vom primi răspunsuri diferite). Este necesară această
formare a multiculturalității în formarea profesorilor, dar nu doar atât. În ultimii ani, s-au
conturat anumite diferențe individuale. Și au fost dezvoltate programe instrucționale pentru a
satisface aceste nevoi ale elevilor. Stilurile de învățare sunt definite d trăsăturile cognitive,
afective și psihologice pe care cei care învață le au atunci când interacționează în mediul din
clasă. Elevii cu diverse stiluri de învățare înțeleg diferit problemele și vor încerca să
soluționeze probleme în mod diferit. Presupunând că gândim înainte de a învăța, conceptul
stilurilor de gândire este foarte apropiat de discuția noastră. Cercetătorii postulează că orice
stil de învățare este o preferință, nu o abilitate înnăscută. Stilurile de învățare nu sunt fixe, ci
sunt condiții. Paralela cu constructivism, lucrurile noi trebuie potrivite, acomodate intr-un
pattern cu semnificație, schemele acestea pot fi dezorganizate, iraționale sau doar plane, o
astfel de schemă ar împiedica învățarea. Similar, în termeni de stiluri de învățare, atributele
individuale sau de mediu pot ajuta sau împiedica învățarea. Stenberg zice: stilurile sunt
preferințe, nu abilități; potrivirea dintre abilități și stiluri creează o sinergie; fiecare persoană
dezvoltă niște patrernuri de stiluri, nu doar unul; stilurile variază în funcție de sarcini și
situații; preferințele pentru un stil depinde de individ; și deferă de la un individ la altul;
stilurile sunt sociabile; stilurile pot fi învățate; stilurile nu sunt universale; stilurile sunt
influențate de cultură, gen, vârstă și educație.

Inteligențe multiple
 Curs Tehnici și metode de învățare eficientă [An]
Există cel puțin trei concluzii despre inteligența umană care se leagă de învățarea eficientă.
Primul lucru inteligența este dinamică, o calitate care nu este fixată la naștere. Al doilea fapt,
prin experiențe de învățare adecvată, inteligența poate fi îmbunătățită. Al treilea, inteligența
are multe atribute diferite (Gardner, 1993). Ultimele cercetări au arătat că inteligența are
multe fațete, nu doar una singulară asociată doar cu aptitudinile verbale sau cantitative.
Această idee a dus la ideea nouă numită inteligențe multiple. Propunătorul acestui concept al
inteligențelor multiple este Howard Gardner (1985, 1991, 1999). Ideile lui se înscriu în școală
pentru că ajută la planificare. El a identificat 8 inteligențe de bază:

- Verbal/lingvistice
- Kinestezică a corpurului
- Intrapersonale
- Logică/matematice
- Muzicală/ritmice
- Vizuale/spațiale
- Interpersonale
- Naturalistă
Gardner afirmă că noi toți avem toate cele 8 inteligențe, dar școlile tind să dezvolte doar
primele 2. Prin urmare, cinci arii ale inteligenței sunt suprimate în mod conștient de școală.
Astfel, se consideră că este util ca profesorii să fie conștienți de aceste tipuri de inteligență și
să-și structureze activitățile pentru a acomoda cele 8 inteligențe în mod adecvat.

O modalitate prin care pot fi atinse cele 8 tipuri de inteligență este utilizarea unor tehnologii
multiple. Profesorii eficienți folosesc o varietate de terapii.

Exemple de metode:

- Predare prin punerea de întrebări

- Căutări de informații, cercetări ale elevilor
- Exerciții aplicate sau de laborator
- Demonstrații
- Filme și video
- Invitarea de vorbitori/oaspeți
- Lecturi
- Proiecte
Utilizarea tehnicilor variate crește probabilitatea ca predarea să ajungă la toate modalitățile de
învățare ale elevilor. Bogăția metodelor instrucționale este cheia de a motiva elevii să
dorească să învețe.