DISCIPLINA: OPERAŢII MULTINAŢIONALE (II)

TEMA:Operaţia ALBA – studiu de caz

Bucureşti
2015
 NECLASIFICAT

Pagină albă

NECLASIFICAT

2 din 25
 NECLASIFICAT

CUPRINS

Introducere ................................................................................................................................... 5

1. Situaţia socială şi politică a Albaniei în anul 1997 .......................................................... 6

2. Aspecte legale privind constituirea Forţei Multinaţionale de Protecţie ........................... 8

3. Constituirea Forţei Multinaţionale de Protecţie. Planificarea operaţiei ........................... 11

4. Executarea Operaţiei Alba. Contribuţia României în cadrul operaţiei .......................... 14

Concluzii ............................................................................................................................... 18

Bibliografie ........................................................................................................................... 21

Anexe ... ........................................................................................................................... 22

NECLASIFICAT

3 din 25
 NECLASIFICAT

Pagină albă

Introducere

NECLASIFICAT

4 din 25
 NECLASIFICAT

Criza din Albania a început cu contestarea alegerilor parlamentare din mai/iunie 1996.
Cele mai multe dintre partidele de opoziţie, conduse de socialişti, au acuzat autorităţile de
implicare într-o fraudă electorală la scară naţională şi au refuzat să accepte rezultatele acestora,
care au dat Partidul Democrat al preşedintelui Sali Berisha victorios detaşat.
Boicotarea ulterioară a lucrărilor parlamentului de către aceste partide a condus la o criză
politică care nu a putut fi rezolvată nici în urma eforturilor făcute de Organizaţia pentru
Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei.
Eşecul comunităţii internaţionale de a preveni ceea ce avea să se transforme într-un
conflict violent s-a datorat în principal, intransigenţei dovedite de politicienii albanezi, în special
a celor din administraţia Berisha. Dar o parte din responsabilitate aparţine comunităţii
internaţionale, care nu a manifestat unitate, fermitate, şi, uneori, nu a conştientizat cu adevărat ce
se întâmplă în Albania.
Până in momentul in care schemele piramidale financiare au început să eşueze, la
începutul anului 1997, Albania nu a avut cu adevărat instituţii democratice funcţionale sau alte
organizaţii care să permită colectarea nemulţumirilor publice. Rezultatul a fost o serie de
demonstraţii spontane şi din ce în ce mai violente care s-au transformat în cele din urmă într-o
revoltă. De data aceasta răspunsul internaţional a fost rapid. OSCE l-a trimis în Albania pe fostul
cancelar austriac Franz Vranitzky la câteva zile de la izbucnirea revoltei. La scurt timp, Forţa
Multinaţională de Protecţie, sub comanda italiană, la care au contribuit un număr de 11 de
naţiuni era dislocată în Albania.

1. Situaţia socială şi politică a Albaniei în anul 1997

NECLASIFICAT

5 din 25
 NECLASIFICAT

În anii de izolare, sub dictatură comunistă, Albania a subscris la un sistem de "apărare

totală" cu mii de cazemate răspândite în întreaga ţară. In plus o mare parte din populaţie a fost
înzestrată cu armament iar forţele armate erau disproporţionat de mari pentru dimensiunea şi
resursele ţării.
Guvernarea post-comunistă a Albaniei s-a angajat să urmeze calea reformelor
democratice şi a început imediat să se orienteze către instituţiile occidentale, inclusiv a aderat la
Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic (North Atlantic Cooperation Council - NACC) în 1992.
Albania a fost al zecelea stat din ECE (Europa Centrală şi de Est) care s-a alăturat la
Parteneriatul pentru Pace (PfP), la 1 în februarie 1994, afirmând că scopul său strategic final este
de a deveni membru NATO. De asemenea a fost realizată o restructurare şi o reorganizare
radicală a forţelor armate iar mulţi ofiţeri au fost trimişi pentru pregătire în instituţii militare
occidentale. Guvernul albanez a pus la dispoziţia ONU şi ulterior NATO anumite facilităţi
necesare pentru sprijinirea operaţiilor din fosta Iugoslavie.
La începutul anului 1997, Albania s-a confruntat cu o criză profundă care a avut la bază
frustrarea a sute de mii de oameni care şi-au pierdut economiile de o viaţă după investirea lor în
anumite scheme de investiţii de tip "piramidal".
Manifestările violente care au avut loc în multe regiuni ale ţării au condus treptat, în
special în sud, la prăbuşirea autorităţii statului şi înfiinţarea de “comitete revoluţionare” în
comunităţile locale. Multe elemente criminale au profitat de această situaţie haotică.
O mare parte a populaţiei care deţinea armament s-a confruntat deschis cu forţele
guvernamentale, din cadrul cărora, o mare parte, erau, la rândul lor victime ale prăbuşirii
sistemului financiar piramidal. Acest lucru a determinat ca mulţi dintre militarii în termen să
dezerteze, lăsând unităţile militare nepăzite, lucru speculat de bandele criminale.
La începutul lunii martie protestul populaţiei "fraudate" de schemele piramidale, a
explodat într-o puternică revoltă în Valona care a dus la producerea a zece decese. Protestul s-a
extins până în nordul ţării, lucru ce l-a determinat pe preşedintele Berisha să demită Guvernul,
desemnându-l pe fostul primar din Argirokaster, Bashkim Fino pentru funcţia de prim-ministru.
Situaţia a devenit extrem de gravă şi pe 3 martie Ministerul Apărării din Italia, la cererea
Departamentului de Stat, a început o operaţie de evacuare a non-combatanţilor (NEO) pentru
conaţionalii din Albania. Operaţia, coordonată cu Ambasada Italiei la Tirana, a dus la evacuarea
a 16 cetăţeni italieni şi 19 străini. În perioada 08-10 martie, în cadrul a altor două operaţiuni au
fost evacuaţi alţi 43 de cetăţeni italieni.

NECLASIFICAT

6 din 25
 NECLASIFICAT

La 13 şi 14 martie în ciuda încercărilor diplomaţilor europeni (întâlnire a ambasadorului

italian la Tirana, cu reprezentanţi ai rebelilor care controlau Valona sub medierea ministrului
olandez de Externe, Hans Van Mierlo), situaţia s-a înrăutăţit. Ca urmare a unei noi operaţii NEO
alte 1000 de persoane au fost evacuate din Albania.
În aceeaşi perioadă fluxul de imigranţi ilegali din Albania spre Italia a crescut simţitor.
Potrivit Departamentului de Interne, peste 10.500 de cetăţeni albanezi s-au mutat ilegal în Italia.
Începând cu anul 1994 armata italiană a executat patrule aeriene pentru a controla imigraţia
ilegală în sudul Mării Adriatice.
Pe 25 martie, guvernele italian şi albanez au semnat un acord bilateral pentru controlul
imigraţiei ilegale. Conform acestui act, Italia, considerată o "ţară prietenă", a fost autorizată să
patruleze în apele teritoriale albaneze în scopul de a împiedica sustragerea din faţa justiţiei a
cetăţenilor albanezi şi pentru a preveni imigraţia ilegală în Italia.

2. Aspecte legale privind constituirea Forţei Multinaţionale de Protecţie

Încă de la începutul lunii martie situaţia politică şi economică din Albania a scăpat de
sub controlul guvernului iar pe 12 martie, acesta a solicitat sprijin militar extern pentru stoparea
crizei. După o reuniune de urgenţă avută în aceeaşi zi la Bruxelles, statele membre NATO au
exprimat lipsa entuziasmului în ceea ce priveşte intervenţia militară. Miniştrii de externe din
statele membre ale Uniunii Europene (UE), întâlniţi în Olanda pe 15 şi 16 martie, au analizat
cererea Albaniei „dintr-o lumină mult mai favorabilă”. Ei au căzut de acord că este nevoie de

NECLASIFICAT

7 din 25
 NECLASIFICAT

acţiune internaţională dar au fost dezacorduri semnificative în ceea ce priveşte modul de

intervenţie: Italia, Franţa şi Danemarca au suţinut dislocarea unei „forţe de stabilizare” în timp
ce Germania, Suedia şi Marea Britanie şi-au exprimat opţiunea pentru o „forţă de consiliere”
militară şi de poliţie care să ajute guvernul albanez în restaurarea legii şi ordinii.
La următoarea întâlnire desfăşurată pe 24 martie 1997, la Bruxelles, Uniunea Europeană
a analizat raportul unei echipe ce a vizitat Albania în perioada 7 – 19 martie. Cu această ocazie a
fost reafirmată determinarea „de a juca un rol important în sprijinirea Albaniei pentru
reinstaurarea stabilităţii şi securităţii interne, precum şi pentru furnizarea de asistenţă umanitară
şi lucru în comun cu instituţiile financiare internaţionale pentru sprijinirea de reforme
economice.”1 S-a exprimat sprijinul Uniunii Europene privind intervenţia OSCE în Albania, în
special cu scopul promovării valorilor democratice şi monitorizarea alegerilor.
OSCE a răspuns favorabil cererii de cooperare internaţională în urma întâlnirii din 26 şi
27 martie, având ca subiect discutarea situaţiei din Albania. Consiliul Permanent al OSCE a
adoptat Decizia nr. 160 în care s-a decis stabilirea unei prezenţe internaţionale în Albania, dar cu
condiţia ca aceasta să fie parte a „unei strategii coerente la nivel internaţional şi în condiţiile
îmbunătăţirii protejării drepturilor omului şi a elementelor de bază ale societăţii civile”. 2
Conform aceleaşi decizii, OSCE oferă sprijin Albaniei sub forma „consilierii şi asistenţei”
pentru „democratizare, media şi drepturile omului” şi de asemenea pentru „pregătirea şi
monitorizarea alegerilor”.
Pe 27 martie, reprezentantul Italiei la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a prezentat o
scrisoare Secretarului General prin care se propunea crearea unei forţe multinaţionale de
protecţie care să asigure condiţii pentru acţiunile de asistenţă umanitară în Albania (pe 21 martie
Ministerul de Externe din Italia semnase o înţelegere cu guvernul albanez privind acordarea de
ajutoare umanitare) precum şi pentru asigurarea condiţiilor de securitate pentru misiunile
organizaţiilor internaţionale.
Pe 28 martie, reprezentantul Albaniei la ONU, ambasadorul Pellumb Kulla, a
prezentat o scrisoare prin care se solicita intervenţia unei forţe multinaţionale în Albania pentru a
sprijini instituţiile albaneze şi pentru a securiza distribuirea ajutoarelor umanitare.
În aceeaşi zi Consiliul de Securitate a aprobat Rezoluţia nr. 1101 din 27 martie 1997
(Anexa nr.1) cu 14 voturi din 15 (China s-a abţinut de la vot, dar nu şi-a utilizat dreptul la veto).

1
Conclusions of the Council of the European Union, 24 March 1997
2
Decizia nr. 160 a Consiliului Permanent al OSCE, adoptată la 27 martie 1997
NECLASIFICAT

8 din 25
 NECLASIFICAT

Consiliul a autorizat „constituirea temporar şi limitat a unei forţe multinaţionale de

protecţie pentru a facilita livrarea promptă şi în condiţii de siguranţă a ajutoarelor umanitare şi
pentru a sprijini creare unui mediu sigur pentru misiunile organizaţiilor internaţionale care
acţionează în Albania, inclusiv a celor care furnizează asistenţă umanitară.”3
Rezoluţia 1101 statutează cu claritate că misiunea, adoptată pe baza Capitolului VII din
Carta ONU, trebuie executată sub imperiul „neutralităţii” şi „imparţialităţii”, respectând
principiile fundamentale ale operaţiilor ONU de menţinere a păcii.
În cadrul rezoluţiei se ia notă de oferta Italiei de a organiza şi conduce această forţă şi se
încurajează statele membre să participe la crearea ei.
În urma solicitării Albaniei, a OSCE şi a Comitetului director al Operaţiei Alba,
Consiliul de Securitate ONU a emis pe 19 iunie 1997, Rezoluţia nr. 1114 (anexa nr. 2) prin
care prelungeşte mandatul Forţei Multinaţionale de Protecţie cu încă 45 de zile. Acest lucru a
fost considerat necesar pentru asigurarea unui cadru optim de securitate pe perioada şi după
desfăşurarea alegerilor.Rezoluţia autorizează statele membre care participă la forţa
multinaţională de protecţie pentru a efectua operaţiunea într-un mod neutru și imparţial pentru a
atinge obiectivele stabilite la alineatul 3 de mai sus și, acţionând în temeiul capitolului VII din
Carta Naţiunilor Unite, autorizează în continuare aceste membre Statele să asigure securitatea și
libertatea de mișcare a personalului forţa de protecţie multinaţională4.

2.1.Aspecte legale privind participarea armatei României la operaţia întrunită

multinaţională tip coaliţie

FORŢA MULTINAŢIONALĂ DE PROTECŢIE PENTRU ALBANIA – ALBA

desfășurată în perioada 14.04. – 24.07.1997, s-a constituit în baza Rezoluţiei Consiliului de
Securitate al ONU nr. 1101 din martie 1997.
Pentru a participa la această operaţie, Armata Română a primit aprobarea Parlamentului,
în urma iniţierii unei solicitări oficiale adresate României de către ONU/ OSCE. Astfel în

3
Rezoluţia 1101 (1997), adoptată de Consiliul de Securitate la data de 28 martie 1997.
4
Resolution 1114 (1997) adopted by the Security Council at its 3791st meeting, on 19 June 1997, punctul 4,
http://www.refworld.org/cgi-bin/texis/vtx/rwmain?docid=3b00f16f48, accesat pe 24.04.2015, ora 14,00
NECLASIFICAT

9 din 25
 NECLASIFICAT

temeiul art. 5 alin. 15 şi 36 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994, Parlamentul
României prin Hotărârea nr. 3 din 4 aprilie 20077, aprobă participarea României la Forţa
Multinaţională de Protecţie în Albania, începând cu data de 14 aprilie 1997 şi până la 30
septembrie 1997
Operaţiile întrunite multinaţionale sunt acele acţiuni militare la care participă două sau
mai multe state, cu forţe militare de mărimi diferite, aparţinând mai multor categorii de forţe ale
armatei, aflate sub control politic şi comandă unică şi pentru care a fost stabilit un obiectiv unic.8
Armata României va participă la această operaţie întrunită multinaţională având la bază
opţiunea politică (faţă de care se află în dependenţă totală şi reală), interesele naţionale şi
angajamentele asumate, în condiţiile în care se îndeplineau majoritatea condiţiilor generale de
participare:
- exista o ameninţare la adresa securităţii şi păcii, recunoscută de către ONU, OSCE sau
alte organizaţii de securitate;
- exista un proces legitim de reglementare politică prin care să se încerce rezolvarea
conflictului;
- s-a elaborat un mandat elaborat de organismele internaţionale de securitate ONU,
OSCE etc.;
- părţile aflate în conflict îşi dau acceptul, iar naţiunea gazdă a solicitat sprijinul
organismelor de securitate;
- naţiunile adoptă principiul voluntarismului la constituirea Forţei multinaţionale de pace;
- s-a făcut o analiză temeinică şi o evaluare corectă a efectelor participării cu forţe armate
româneşti asupra relaţiilor cu ţările implicate, inclusiv pe termen lung.

5
Art. 1 -Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994- ,,Apărarea Naţională cuprinde ansamblul de măsuri şi
activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenţa şi
unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională.

6
Art.3- Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994,, Reglementările privind apărarea naţională se
întemeiază pe respectarea prevederilor Constituţiei (În vigoare de la 21.11.1991 până la 31.10.2003, fiind
înlocuit(ă) de Constituţia din 31.10.2003) şi ale legilor ţării, pe principiile doctrinei militare a statului român şi
normele general-admise de dreptul internaţional, precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte.
7
http://lege5.ro/hotararea-nr-3-1997-privind-aprobarea-participarii-romaniei-la-forta-multinationala-de-protectie-in-
albania
8
Doctrina pentru operaţiile întrunite multinaţionale, Bucureşti, 2001, p. 12
NECLASIFICAT

10 din 25
 NECLASIFICAT

Referitor la ultima condiţie România se pare că dorea oarecum să forţeze deschiderea

porţii spre integrarea rapidă în NATO, lucru realizat de abia în 2004, după 7 ani de la
participarea la Operaţia ALBA.
Această operaţie de stabilitate şi sprijin (recunoscute ca operaţii de pace) a fost
reglementată sub egida ONU/ OSCE şi conduse nemijlocit de către conform principiilor din
Carta ONU, capitolele VII, şi s-a desfăşurat în condiţiile cererii sprijinului necesar de către
naţiunea gazdă (ALBANIA) . Acţiunea a avut un caracter specific, tradiţional, unde folosirea
forţei armate a fost conjuncturală, de autoapărare, protecţie proprie şi ca mijloc de ultimă
instanţă.

3.Constituirea Forţei Multinaţionale de Protecţie. Planificarea operaţiei

Cu acest mandat fixat fixat pentru o perioadă de trei luni de Rezoluţia nr. 1101, Forţa
Multinaţională de Protecţie a fost rapid organizată, incluzând în faza iniţială 7265 de militari din
următoarele ţări: Italia (3800), Franţa (950), Grecia (800), Turcia (760), România (400), Spania
(350), Danemarca (110), Austria (60), Slovenia (20) şi Belgia (15).

Fig. 1 Organizarea şi compunerea forţelor terestre din cadrul FMP

Această forţă urma să fie monitorizată de un Comitet director (Steering Comitee) compus
din membrii ai guvernelor care au contribuit cu forţe. Reprezentanţii OSCE, UE şi ONU au
participat în cadrul comitetului doar ca observatori.

NECLASIFICAT

11 din 25
 NECLASIFICAT

Şeful Statului Major Major al Apărării din Italia, amiralul Guide Venturoni, a fost
desemnat comandant al operaţiei în timp ce generalul Luciano Forlani – comandant al Forţei.
Amiralul Guide Venturoni avea sub comandă operaţională (OPCOM) trupele italiene şi
sub control operaţional (OPCON) forţele celorlalte ţări contributoare. El urma să-şi exercite
atribuţiile de comandă şi control printr-o structură denumită COFIA (Comando Operativo Forze
Intervento in Albania – Operational Command Intervention Forces in Albania). Această
structură de tip Joint era în principal constituită având la bază un comandament naţional
augmentat cu echipe de ofiţeri de legătură din partea ţărilor contributoare cu forţe.
Pentru prima fază a operaţiei (D – D+7, dislocarea iniţială a forţelor terestre) toate forţele
s-au aflat sub controlul operaţional al comandantului Comandamentului Naval italian
(CINCNAV), iar după D+8 sub controlul operaţional al Corpului 3 Armată.
Operaţia Alba a fost prima ocazie pentru Italia după cel de-al Doilea Război Mondial
pentru pentru asumarea comenzii unei operaţii combinate de tip Joint. De asemenea, a fost
pentru prima dată când Corpul 3 Armată şi-a modificat structura comandamentului pentru
asumarea acestui tip de operaţie.

Fig. 2 Sistemul de comandă şi control al Operaţiei ALBA

Planificarea operaţiei a început pe 13 martie de către Statul Major al Apărării din Italia,
deci cu două săptămâni înaintea emiterii Rezoluţiei nr. 1101. În acel moment nu a fost
considerată posibilă de către italieni constituirea unei forţe multinaţionale. Planificatorii au
pregătit mai multe variante de intervenţie la nivel naţional, de la o forţă de nivel brigadă până la
o forţă de nivel Divizie întărită (de la 5000 de oameni până la 20000). Ulterior după aprobarea
NECLASIFICAT

12 din 25
 NECLASIFICAT

constituirii Forţei Multinaţionale de Protecţie şi după stabilirea pachetului de forţe a fost

constituită structura de comandă şi control a forţei, structură care conţinea 60 % personal italian
şi 40 % personal din cadrul ţărilor contributoare.

Fig. 3 Structura de comandă şi control a FMP (FMP Headquarter)

Planificarea iniţială a început să fie adaptată începând cu 3 aprilie 1997 la condiţiile

intervenţiei Forţei Multinaţionale de Protecţie și la misiunea FMP: „a asigura condiţii de
securitate pentru distribuirea ajutoarelor umanitare și dezvoltarea activităţilor organizaţiilor
umanitare în sprijinul reconstrucţiei sociale și economice a Albaniei”, plecându-se de la
următoarele consideraţiii strategice:
- prevenirea fluxului de imigranţi albanezi în ţările vecine și nu numai;
- prevenirea anarhiei în Albania;
- menţinerea păcii;
- crearea condiţiilor pentru alegeri democratice și pentru transferul de
putere guvernamental.
Liniile de efort au fost următoarele:
- securizarea principalelor puncte de intrare în ţară, cu scopul de a garanta condiţiile de
securitate pentru furnizarea şi distribuirea ajutoarelor umanitare;
- crearea unui mediu sigur pentru misiunile organizaţiilor internaţionale din Albania, cu
referire specială la acelea care se ocupă de asistenţa umanitară.

NECLASIFICAT

13 din 25
 NECLASIFICAT

S-a stabilit ca forţa să acţioneze în strânsă legătură cu autorităţile din Albania şi cu

organizaţiile internaţionale relevante. Ea va acţiona având la bază reguli de angajare în acord cu
mandatul primit, care să-i permită îndeplinirea misiunii şi protecţia forţei, respectând principiile
internaţionale cu privire la proporţionalitate, utilizarea la minim a forţei şi minimizarea
potenţialelor daune colaterale.

4.Executarea Operaţiei Alba. Contribuţia României la operaţie

Misiunea a început iniţial pe 15 aprilie 1997 (Ziua D). În conformitate cu Planul de

dislocare, primele forţe participante la Operaţia Alba, compuse din 370 militari francezi, 400
italieni şi 350 spanioli au fost debarcate în portul Durres. Anterior au fost dislocate elemente ale
forţelor de operaţii speciale (Joint and Combined Advanced Party) care aveau ca misiune
recunoaşterea terenului, a rutelor maritime şi terestre precum şi a punctelor cheie pentru
întroducerea în teatrul de operaţii a forţelor principale.
După transferul de autoritate dintre comandantul CINCNAV şi comandantul Corpului 3
Armată, a început faza a-II-a a operaţiei (D+8 – D+90).
Sarcinile principale din această fază au fost:
- protecţia forţei şi asigurarea libertăţii de mişcare pentru unităţile FMP;
- controlul celor mai importante localităţi din zona de operaţii;
- protecţia membrilor misiunii OSCE;
- asigurarea unui mediu sigur în zonele în care organizaţiile guvernamentale şi
neguvernamentale desfăşoară acţiuni de asistenţă umanitară.
Din punct de vedere militar Operaţia Alba a fost un succes. Nu s-au constatat dificultăţi
de implementare a planului de operaţii iar rezultatele obţinute au fost satisfăcătoare. FMP şi-a
îndeplinit mandatul şi a răspuns cu eficienţă provocării de a asigura condiţii pentru distribuirea la
timp şi în siguranţă a ajutoarelor umanitare. Prezenţa forţelor militare a avut un ridicat impact
pozitiv pentru populaţia locală. Acestea au desfăşurat acţiuni pentru creşterea nivelului de
securitate. În ultima etapă a fazei a-II-a FMP a acţionat pentru asigurarea unui mediu sigur pe
timpul desfăşurării alegerilor.
Operaţia a asigurat distribuirea a peste 470 de tone de alimente către instituţiile sociale
(orfelinate, azile de bătrâni, cantine sociale) încă din primele săptămâni de la dislocare. FMP,
prin acţiunile sale a descurajat atacurile împotriva organizaţiilor umanitare.

NECLASIFICAT

14 din 25
 NECLASIFICAT

Acţiunile FMP au dus la atingerea obiectivului principal al operaţiei, acela de a asigura

un mediu securizat pentru diferitele organizaţii implicate în acţiunile umanitare. Până la finalul
misiunii FMP a executat:
- 1680 de misiuni de escortare a echipelor OSCE în perioada alegerilor;
- 260 de misiuni de escortare a convoaielor umanitare;
- asigurarea pazei pentru 27 de puncte de distribuire a ajutoarelor umanitare;
- 37 de misiuni EOD;
- patrulări în aria de responsabilitate şi de interes (2.800.000 km pe şosea, 70.000 de
mile marine pe mare).
După cum se vede un pilon principal al Operaţiei Alba a fost cooperarea cu misiunea
OSCE din Albania. Încă de la începutul crizei din Albania, OSCE s-a implicat ferm pentru
rezolvarea acesteia. Prezenţa OSCE în Albania a fost direcţionată pentru restabilirea stabilităţii
politice şi pentru promovarea reconcilierii naţionale.
În urma solicitării Albaniei, a OSCE şi a Comitetului director al Operaţiei Alba,
Consiliul de Securitate ONU a emis pe 19 iunie 1997 Rezoluţia nr. 1114 prin care prelungeşte
mandatul Forţei Multinaţionale de Protecţie cu încă 45 de zile. Acest lucru a fost considerat
necesar pentru asigurarea unui cadru optim de securitate pe perioada şi după desfăşurarea
alegerilor.
În ziua desfăşurării alegerilor, 29 iunie 1997, au fost acreditatţi un număr de 475 de
observatori proveniţi din 32 de ţări. Aceştia au acţionat în 106 din cele 115 zone electorale. În
turul doi şi în două circumscripţii şi în turul trei, atenţia acestora s-a concentrat pe zonele care au
semnalat probleme în primul tur. În fiecare din aceste zile, FMP a asigurat protecţia acestor
observatori prin escortare directă şi securizarea punctelor de votare. Pentru cele trei zile de
alegeri FMP a oferit cazare în bazele de dislocare proprii pentru 1134 de membrii ai misiunii
OSCE şi a implicat în misiuni un număr de aproximativ 4500 de militari.

4.1. Participarea României la operaţia Alba

Conţinutul misiunii prevedea: „Asigurarea securităţii zonei de responsabilitate pe timpul

desfăşurării alegerilor prezidenţiale”.
Detaşamentul tactic de Infanterie ROMDET „SFÂNTUL GHEORGHE” (400 militari)
comandat de Col. Sorin IOAN, a fost compus din: Batalionul 2 Infanterie ,,CĂLUGĂRENI

NECLASIFICAT

15 din 25
 NECLASIFICAT

’’(217 militari), 1 Cp. I. /Batalionul 26 Infanterie „NEAGOE BASARAB” (159 militari), 1 Pluton
Infanterie/Batalionul 151 Infanterie (24 militari) şi-a desfăşurat misiunea în perioada
14.04.1997- 24.07.1997, în zonele GJIROKASTER şi TEPELENE , în cadrul brigăzii Friuli.
Detaşamentul românesc a fost format din două module de valoarea unei companii de
infanterie întărite, structurate şi dotate pentru a putea acţiona independent, cu tehnica aferentă,
alături de o echipă de ofiţeri şi subofiţeri de stat major.
Modulul craiovean a fost dislocat la GJIROKASTER, iar cel bucureştean la ŢEPELENE.
Detaşamentul a executat pentru început misiuni de recunoaşteri şi patrulări în cele mai
îndepărtate şi mai greu accesibile localităţi din zona muntoasă din sud-estul Albaniei. Ulterior s-
a preocupat de stabilirea contactului şi colaborarea cu autorităţile locale, acordarea de sprijin
umanitar şi de asistenţă medicală a populaţiei. Militarii români au executat de asemenea diferite
misiuni de escortă a convoaielor sosite în zona de responsabilitate.
Detaşamentul tactic de infanterie ROMDET „SFÂNTUL GHEORGHE” şi-a îndeplinit cu
succes misiunea prin:
- manifestarea prezenţei Forţei de Multinaţionale de Protecţie în zona de sud a
Albaniei;
- garantarea securităţii activităţilor organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale
şi asigurarea libertăţii de mişcare a acestora;
- asigurarea pazei pentru 15 echipe OSCE pe timpul monitorizării alegerilor generale;
- escortarea si paza convoaielor de ajutoare umanitare şi a VIP-urilor;
- paza taberei aparţinând detaşamentului roman;
- patrularea pe itinerariile principale.
La 16 iulie 1997 a început defluirea efectivelor şi a tehnicii ROMDET din taberele de la
Gjirokaster şi Ţepelene spre portul Durres, ca urmare a încheierii misiunii şi a retragerii forţelor
multinaţionale de protecţie din Albania.
Întreg personalul ROMDET „SFÂNTUL GHEORGHE”, cu tehnica şi armamentul din
dotare intacte, a revenit cu bine în ţară la bordul feribotului „EFORIE”, care a acostat în seara
zilei de 24 iulie 1997 în rada portului Constanţa.

Situaţia socială şi politică în Albania după încheierea operaţiei

NECLASIFICAT

16 din 25
 NECLASIFICAT

După aproape 6 luni de instabilitate politică şi dezordine socială generală, Albania arăta
ca o ţară orientată către iniţierea procesului de democratizare. Au fost însă şi lucruri care au
rămas nerezolvate după încheierea Operaţiei Alba. Spre exemplu:
- compoziţia ideologică dar şi etnică a guvernului rezultat în urma alegerilor reprezenta
un motiv de rezistenţă pentru susţinătorii fostului preşedinte Berisha şi genera o
opziţie violentă;
- chiar dacă acţiunile bandelor criminale s-au diminuat, activităţile criminale au
continuat, în special în zona centrală şi de Sud a ţării;
- situaţia economică a rămas dificilă datorită lipsei de resurse naţionale şi a investiţiilor
străine.

Concluzii

Vom încerca să abordăm aceste concluzii pe două direcţii:

- executarea operaţiei, luând în considerare capabilităţile militare angrenate;
- semnificaţia unei astfel de operaţii desfășurate sub cupola „coaliţiei voinţei”, dar
care nu a fost sprijinită de o alianţă majoră politică sau militară.
Anumite aspecte care au influenţat partea militară a Operaţiei Alba și care nu au fost
evidenţiate în paginile anterioare merită să fie analizate. Primul aspect important pe care dorim
să-l subliniem este dificultatea de a planifica o misiune care este formulată extrem de generic.
Mandatul ONU a fost destul de clar: „constituirea unei Forţe multinaţionale de protecţie
temporare și limitate pentru facilitarea distribuirii prompte și în siguranţă a asistenţei umanitare
și pentru crearea unui mediu sigur pentru misiunile organizaţiilor internaţionale care acţionează
în Albania, inclusiv cele de asistenţă umanitară.”
Misiunea formulată în Planul de Campanie a fost de „a asigura condiţii de securitate
pentru distribuirea ajutoarelor umanitare și dezvoltarea activităţilor organizaţiilor umanitare în
sprijinul reconstrucţiei sociale și economice a Albaniei”. Această formulare a misiunii lăsa loc
de multe interpretări.
Motivul pentru această alegere a fost legat de necesitatea de a ajunge la un acord
acceptabil între mai mulţi parteneri , neobișnuiţi pentru un proces de luare a deciziilor comune în
limitele de timp impuse.
NECLASIFICAT

17 din 25
 NECLASIFICAT

Efectul unei astfel de alegeri la nivel superior a fost de a transfera „autoritatea luării
deciziilor politice imediate" la nivelurile inferioare de comandă pentru că în mod evident viteza
de decizie a conducerii politice nu s-a potrivit de cele mai multe ori cu cea a conducerii
operaţionale.
Provocarea pentru Comitetul de Coordonare a fost coordonarea dintre partea militară,
civilă și umanitară a misiunii. Procesul de colaborare instituit între Forţa Multinaţională de
Protecţie cu misiunile organizaţiilor internaţionale implicate în Albania a dus la o coordonare
foarte bună.
Cu toate acestea, unii dintre reprezentanţii militari naţionali și-au asumat rolul de legătură
directă între eșalonul superior naţional și forţele implicate în operaţie, ceea ce a dus la anumite
inconsistenţe ale deciziilor luate de Comitetul Director. Evident, acest comportament a făcut
uneori acest proces de colaborare între ţările decidente să fie mai complex.
De asemenea, de multe ori, coordonarea între FMP și OSCE a trebuit să fie realizată direct
pe teren, nu la nivel politic (Comitet director). Acest procedeu avea avantajul de a fi mult mai
rapid, dar, în același timp, a cauzat unele neînţelegeri între forţele din teren și autorităţile politice
care așteptau ca această coordonare să se facă prin Comitetul Director. O altă consecinţă a
acestei abordări a fost intrarea în contradicţie cu intenţia iniţială a constituirii și angajării FMP.
În acord cu aceasta, s-a decis neîmpărţirea zonei de operaţie în arii de responsabilitate pentru a
nu crea imaginea de „ocupare și repartizare" a teritoriului albanez. Această decizie a dus la
probleme notabile în acţiunile operaţionale. Comandamentul FMP a trebuit să intervină
pemanent pentru realizarea coordonării.
Pe 22 mai s-a luat decizia împărţirii zonei de operaţii în sectoare repartizate naţiunilor în
vederea îmbunătăţirii coordonării și eficienţei acţiunilor FMP.
În aceeași ordine de idei, cursul de acţiune adoptat iniţial a fost de a angaja forţele "pentru
a asigura rutele" mai degrabă decât "la escorta convoaielor umanitare", în scopul de a garanta
libertatea de circulaţie și de a asigura securitatea fluxului de ajutoare umanitare. O astfel de
soluţie nu a fost posibilă cu forţele avute la dispoyiţie adoptându-se soluţia de escortare directă a
convoaielor umanitare.
Cel de-al doilea, și probabil cel mai important aspect al Operaţiei Alba a fost reprezentat
de situaţia internaţională în care s-a desfășurat. În ciuda pericolului răspândirii crizei albaneze în
Kosovo și Macedonia, Statele Unite ale Americii, Germania și Marea Britanie, care au fost
implicate activ în Bosnia, nu au dislocat trupe în Albania și au lăsat această sarcină aliaţilor din

NECLASIFICAT

18 din 25
 NECLASIFICAT

sudul Europei. SUA, chiar dacă afirma că NATO este principala instituţie responsabilă cu
stabilitatea și securitatea în Europa, a respins ferm orice intervenţie a Alianţei în Albania.
Similar, cancelarul german Helmut Kohl a declarat că această criză este în esenţă o chestiune
internă și nu e clar ce ar putea face trupele străine acolo. Deși în martie 1997, Albania a fost
declarată a fi parte din "marea familie europeană", miniștrii de externe a statelor membre UE au
respins apelul Albaniei pentru o intervenţie militară.
Participarea Franţei la Operaţia Alba s-a datorat mai mult dorinţei sale de a intensifica
acţiunile europene comune în domeniul securităţii și politicii externe.
În aceste condiţii, iniţiativa italiană, susţinută de ONU și OSCE, a fost fără îndoială un
succes și, deși rezultatele misiunii nu au schimbat structural situaţia din Albania, Operaţia Alba a
reprezentat un punct de plecare pentru o serie de programe de sprijin internaţional. În același
timp această soluţie a prezentat unele potenţiale efecte negative:
- aceasta a reprezentat un precedent "periculos" pentru eventualele viitoare operaţiuni
de menţinere a păcii în Europa, în cazul în care o intervenţie este lăsată în
responsabilitatea unei coaliţii ad-hoc de ţări, de obicei, vecini afectaţi de rezultatul
crizei, sau state concentrate pe promovarea propriilor interese naţionale;
- a ieșit la suprafaţă lipsa unei coordonări eficiente între diverse organisme, ţările
contributoare cu trupe, UE, organizaţiile non-guvernamentale și OSCE;
- situaţia haotică și anarhică din Albania a creat probleme pentru organizaţiile
europene de securitate. NATO , WEU și OSCE aveau mandat pentru desfășurarea de
operaţii în sprijinul păcii dar nu l-au activat. În particular, Combined Joint Task
Forces (CJTF), structura NATO destinată pentru desfășurarea operaţiilor în sprijiul
păcii și Euro-Corps care putea fi dislocată pentru misiuni de menţinere a păcii, au
rămas inactive pe timpul crizei albaneze.
Pericolul unei coaliţii ad-hoc nu este reprezentat de lipsa eficienţei soluţiei, ci de riscurile
privind diminuarea eficienţei organizaţiilor regionale tradiţional responsabile pentru a face faţă
unor astfel de crize. În cazul Albaniei, a devenit clar că, atunci când interesele naţionale ale
marilor puteri nu sunt afectate, responsabilitatea rezolvării crizei este lăsată la o coaliţie de state
vecine, cu interese particulare în regiune.
Operaţia Alba a fost fără îndoială un succes, dar, ca și lecţie învăţată trebuie să subliniem
necesitatea recunoașterii faptului că menţinerea stabilităţii regionale nu poate fi lăsată la
iniţiativa unui singur stat.

NECLASIFICAT

19 din 25
 NECLASIFICAT

O altă concluzie care s-a desprins est necesitatea ca organizaţiile internaţionale europene
trebuie să-și asume un rol mai activ în prevenirea și soluţionarea conflictelor. OSCE a fost
singura organizaţie europeană care prin acţiunile sale din Albania a mai redus frustrările,
dezaprobările și percepţiile de parţialitate pentru foarte mulţi.

Bibliografie

1. Col Riccardo Marchio, "OPERATION ALBA": A European Approach to Peace Support

Operations in the Balkans, USAWC Strategy Research Project.
2. Decizia nr. 160 a Consiliului Permanent al OSCE, adoptată la 27 martie 1997
3. Rezoluţia nr. 1101, adoptată de Consiliul de Securitate la data de 28 martie 1997.
4. Rezoluţia nr. 1114 adoptată de Consiliul de Securitate la data de 19 iunie 1997 Carta
Naţiunilor Unite, semnată la San Francisco la 26 iunie 1945,
5. Ghiba, Daniel, Adaptarea strategiilor organizaţiilor internaţionale la provocările
mediului de securitate, În volumul: Stabilitate şi securitate regională, Sesiunea de
comunicări ştiinţifice cu participare internaţională „Strategii XXI” - 9-10 aprilie 2009,
Bucureşti, Secţiunea 3: Strategie militară, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare “Carol I”, 2009;
6. http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/carta_natiunilor_unite
7. Legea nr. 45/1994 privind apărarea naţională a României;
8. Strategia de Securitate Naţională a României, 2007;
9. http://www.refworld.org/ docId / 3b00f16f48.html

NECLASIFICAT

20 din 25
 NECLASIFICAT

ANEXA NR.1

Rezoluţia 1101 (1997) adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul reuniunii sale nr. 3758, la 28
martie 1997
Editor Consiliul de Securitate al ONU

Data publicării 28 martie 1997

Referirea /
Document S / RES / 1101 (1997)
Symbol

Referinţă 1997 Rezoluţiile Consiliului de Securitate

Consiliul de Securitate al ONU, Rezoluţia 1101 (1997) adoptată de Consiliul de

Securitate în cadrul reuniunii sale 3758th, la 28 martie 1997 28 martie 1997, S / RES /
1101 (1997), disponibil la: http://www.refworld.org/ docId / 3b00f16e64.html

Consiliul de Securitate,

Luând act de scrisoarea din 28 martie 1997, din reprezentantului permanent al Albaniei la Naţiunile Unite
a președintelui Consiliului de Securitate (S / 1997/259),
Luând act, de asemenea, scrisoarea din 27 martie 1997, din reprezentantului permanent al Italiei la ONU
a Secretarului General (S / 1997/258),
Luând act de decizia 160 a Consiliului Permanent al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (OSCE) din 27 martie 1997 (S / 1997/259, anexa II), inclusiv a oferi cadrul de coordonare în care
alte organizaţii internaţionale pot juca lor parte în domeniile lor de competenţă,
Reamintind declaraţia preşedintelui Consiliului de Securitate cu privire la situaţia din Albania din 13
martie 1997 (S / PRST / 1997/14),
Reiterând profunda îngrijorare faţă de deteriorarea situaţiei în Albania,
Subliniind necesitatea ca toate părţile implicate să se abţină de la ostilităţi şi acte de violenţă, precum şi
reiterând apelul său către părţile implicate să continue dialogul politic,
Subliniind importnţa stabilităţii regionale, iar în acest context, susţinerea în totalitate eforturile
diplomatice ale comunităţii internaţionale de a găsi o soluţie paşnică la criza, în special cele ale OSCE și
a Uniunii Europene,
Afirmând suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Albania,
Determinarea că situaţia actuală de criză în Albania constituie o ameninţare la adresa păcii şi securităţii în
regiune,
1. condamnă toate actele de violenţă şi solicită sfârşitul lor imediată;
2. salută oferta făcută de către anumite state membre să instituie o forţă temporară şi limitată de protecţie
multinaţionale pentru a facilita livrarea în condiţii de siguranţă şi prompte de asistenţă umanitară, precum

NECLASIFICAT

21 din 25
 NECLASIFICAT

şi pentru a contribui la crearea unui mediu sigur pentru misiunile organizaţiilor internaţionale în Albania,
inclusiv cei care furnizează umanitar asistenţă;
3. salută în continuare oferta de către un stat membru cuprinsă în scrisoarea sa (S / 1997/258), pentru a
prelua conducerea în organizarea şi comandarea acestei forţe multinaţionale de protecţie temporară şi ia
act de toate obiectivele cuprinse în această scrisoare;
4. autorizează statele membre care participă la forţa multinaţională de protecţie pentru a efectua
operaţiunea într-un mod neutru şi imparţial pentru a atinge obiectivele stabilite la punctul 2 de mai sus şi,
acţionând în temeiul capitolului VII din Carta Naţiunilor Unite, autorizează în continuare aceste membre
Statele să asigure securitatea şi libertatea de mişcare a personalului forţa de protecţie multinaţională a
spus;
5. solicită tuturor părţilor implicate în Albania să coopereze cu forţa de protecţie multinaţională şi
agenţiile umanitare internaţionale pentru livrarea în condiţii de siguranţă şi promptă a asistenţei
umanitare;
6. hotărăşte că operaţiunea va fi limitat la o perioadă de trei luni de la adoptarea prezentei rezoluţii,
moment în care Consiliul va evalua situaţia pe baza rapoartelor menţionate la alineatul 9 de mai jos;
7. decide că costul de punere în aplicare a acestei operaţiuni temporare vor fi suportate de către statele
membre participante;
8. încurajează statele membre care participă la forţa de protecţie multinaţională să coopereze strâns cu
guvernul Albaniei, Organizaţia Naţiunilor Unite, OSCE, Uniunea Europeană şi toate organizaţiile
internaţionale implicate în acordarea de asistenţă umanitară în Albania;
9. solicită statelor membre care participă la forţa multinaţională de protecţie pentru a furniza rapoarte
periodice, cel puţin o dată la două săptămâni, prin intermediul Secretarului General, a Consiliului, primul
astfel de raport urmând să fie făcută în cel mult 14 zile de la adoptarea prezentei rezoluţie, printre altele,
specificând parametrii şi modalităţile de operaţiunea pe baza consultărilor între statele membre și
Guvernul Albaniei;
10. hotărăște să rămână activ sesizat cu această chestiune.

NECLASIFICAT

22 din 25
 NECLASIFICAT

ANEXA NR. 2

Rezoluţia 1114 (1997) adoptată de Consiliul de Securitate în cadrul reuniunii sale nr. 3791, la 19
iunie 1997
Editor Consiliul de Securitate al ONU

Data publicării 19 iunie 1997

Referirea /
Document S / RES / 1114 (1997)
Symbol

Referinţă 1997 Rezoluţiile Consiliului de Securitate

Consiliul de Securitate al ONU, Rezoluţia 1114 (1997) adoptată de Consiliul de

Securitate în cadrul reuniunii sale 3791st, la 19 iunie 1997, 19 iunie 1997, S / RES / 1114
(1997), disponibil la: http://www.refworld.org/ docId / 3b00f16f48.html [vizitată de 24
aprilie 2015]

NECLASIFICAT

23 din 25
 NECLASIFICAT

Consiliul de Securitate,

Reamintind Rezoluţia sa 1101 (1997) din 28 martie 1997 Reamintind declaraţia din 13 martie 1997 al
preşedintelui cu privire la situaţia din Albania (S / PRST / 1997/14),
Luând act de scrisoarea din 16 iunie 1997 de Reprezentantul Permanent al Albaniei la Naţiunile Unite a
preşedintelui Consiliului de Securitate (S / 1997/464),
Luând act, de asemenea, de-al şaselea raport către Consiliu cu privire la funcţionarea forţa de protecţie
multinaţională în Albania (S / 1997/460),
Luând act de decizia 160 a Consiliului Permanent al Organizaţiei pentru Securitate și Cooperare în
Europa (OSCE) din 27 martie 1997 (S / 1997/259, anexa II), inclusiv a oferi cadrul de coordonare în care
alte organizaţii internaţionale pot juca lor parte în domeniile lor de competenţă,
Exprimându-şi aprecierea pentru modul neutru şi imparţial în care mandatul Consiliului a fost efectuată
de către forţa de protecţie multinaţională, în strânsă cooperare cu autorităţile albaneze,
Reiterând îngrijorarea cu privire la situaţia din Albania,
Subliniind necesitatea ca toate părţile implicate să se abţină de la ostilităţi şi acte de violenţă, precum şi
apel la părţile implicate să continue dialogul politic şi a facilita procesul electoral,
Subliniind importanţa stabilităţii regionale şi, în acest context, susţinerea pe deplin eforturile diplomatice
ale comunităţii internaţionale, în special OSCE şi Uniunea Europeană, pentru a găsi o soluţie paşnică la
criza şi asistenţă în procesul electoral din Albania, în colaborare cu autorităţile albaneze,
Luând act de necesitatea într-o perioadă scurtă de timp, aşa cum a subliniat în al şaselea raport privind
funcţionarea Forţei de protecţie multinaţionale în Albania, pentru o creştere limitată a contingentului
planificat iniţial, în scopul de a proteja misiunii OSCE, în special în vedere alegerile planificate,
Reafirmând suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Albania,
Determinarea că situaţia actuală din Albania constituie o ameninţare la adresa păcii şi securităţii în
regiune,
1. condamnă toate actele de violenţă şi solicită sfârşitul lor imediată;
2. salută disponibilitatea ţărilor care contribuie la forţa multinaţională de protecţie pentru a menţine
contingentele militare din Albania pentru o perioadă limitată de timp, ca parte a Forţei multinaţionale de
protecţie în cadrul mandatului prevăzut de Rezoluţia 1101 (1997);
3. salută în continuare intenţia ţărilor care contribuie la forţa multinaţională de protecţie pentru a
continua, în cadrul mandatului prevăzut de Rezoluţia 1101 (1997), pentru a facilita livrarea în condiţii de
siguranţă şi promptă a asistenţei umanitare şi a ajuta la crearea unui mediu sigur pentru misiunile
organizaţiilor internaţionale în Albania, inclusiv a celor privind acordarea de asistenţă umanitară, şi ia act
de toate elementele cuprinse în al şaselea raport către Consiliu cu privire la funcţionarea forţei
multinaţionale de protecţie în Albania, privind, printre altele, misiunea de monitorizare electorală a
OSCE-Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului;
4. autorizează statele membre care participă la forţa multinaţională de protecţie pentru a efectua
operaţiunea într-un mod neutru şi imparţial pentru a atinge obiectivele stabilite la alineatul 3 de mai sus
şi, acţionând în temeiul capitolului VII din Carta Naţiunilor Unite, autorizează în continuare statele
membre să asigure securitatea şi libertatea de mişcare a personalului forţţa de protecţie multinaţională;
5. solicită tuturor părţilor implicate în Albania să coopereze cu Forţa de protecţie multinaţională şi cu
misiunile organizaţiilor internaţionale;
6. hotărăşte că operaţiunea va fi limitat la o perioadă de patruzeci şi cinci zile de la 28 iunie 1997,
moment în care Consiliul va evalua situaţia pe baza rapoartelor menţionate la alineatul 9 de mai jos;
7. decide că costul de punere în aplicare a acestei operaţii temporare vor fi suportate de către statele
membre participante;
8. încurajează statele membre care participă la Forţa de protecţie multinaţională să coopereze strâns cu
guvernul Albaniei, Organizaţia Naţiunilor Unite, OSCE, Uniunea Europeană şi toate organizaţile
internaţionale implicate în acordarea de asistenţă umanitară în Albania;
9. solicită statelor membre care participă la Forţa multinaţională de protecţie de a furniza rapoarte
periodice Consiliului, prin Secretarul General, cel puţin o dată la două săptămâni, primul astfel de raport
care urmează să fie efectuate în termen de cel mult 14 zile de la adoptarea acestei rezoluţii, printre altele,

NECLASIFICAT

24 din 25
 NECLASIFICAT

specificând parametrii şi modalităţile de operare pe baza consultărilor între statele membre şi Guvernul
Albaniei;
10. hotărăşte să rămână activ sesizat cu această chestiune.

NECLASIFICAT

25 din 25