Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1Istorie
2Geografie
o 2.1Floră
o 2.2Faună
o 2.3Climă
o 2.4Calamități naturale
3Demografie
o 3.1Religie
o 3.2Educație
o 3.3Limbă
o 3.4Aglomerări urbane
o 3.5Societate
4Guvern și politică
o 4.1Parlament
o 4.2Familia Imperială
o 4.3Relațiile externe
o 4.4Organizare administrativ-teritorială
o 4.5Armată
5Economie
o 5.1Agricultură
o 5.2Industrie
o 5.3Transport și infrastructură
5.3.1Transportul feroviar
o 5.4Turism
6Cultură
o 6.1Patrimoniu mondial
o 6.2Gastronomie
o 6.3Muzică
o 6.4Sport
o 6.5Sărbători naționale
7Vezi și
8Note
9Bibliografie
o 9.1Cărți în limba română
10Lectură suplimentară
11Legături externe
o 11.1Situri oficiale
o 11.2Media
o 11.3Alte situri
o 11.4Reportaje
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Japoniei.
Articol principal: Cronologia împăraților Japoniei.
Articol principal: Cronologia shogunilor.
Articol principal: Cronologia regenților.
Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ
două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic.
Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente
sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia[25]), a locuit din cele mai
vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și
diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase
mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.
În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit[necesită citare] mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea
Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra
Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață.
Specialiștii japonezi[cine?] susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu
preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice, pe care
japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.
Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii
imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a
economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist
dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la
imperialism. Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus[26] Ca urmare,
Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un
simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-
numitul Genrōin. În 1902, Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi
de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Japoniei.
Muntele Fuji
Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule
importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu (227414
km2), Hokkaido (78411 km2), Kyushu (42600 km2) și Shikoku (17800 km2), plus numeroase insule
mici.
Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se
scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe
placa Eurasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică
numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare
de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la
frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte,
cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au
avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată
vulcanilor activi.
În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinar (peste 80%), de vârstă relativ
recentă, în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare.
25 de vârfuri depășesc 3000 m, altitudinea maximă este Fuji Yama/Fuji-san 3776 m.
Floră[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Flora Japoniei.
Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montane (brad, molid și
larice), la altitudini mari, și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați, la altitudini
mai joase. În Honshu, întâlnim o floră de tip temperat formată din: chiparos, pin umbrelă (coconar),
brad hemlock (tsuga), tisă și pin alb. În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și
arbori de bambus. Insulele Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă. Trestia de
zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai
mari.
Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru această zonă
sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin
păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc.
Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.
Faună[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fauna Japoniei.
În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată
este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord. Există 32 de specii de carnivore, printre
care: ursul brun, hermina, nurca, ratonul, vulpea, lupul, morsa și foca. În ape se
găsesc crabi și creveți. Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către
Curentul Japoniei și Curentul Kuril. Speciile de insecte sunt variate și în număr mare. Aici trăiesc
peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile.
Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză,
cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat
considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.
Climă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Clima Japoniei.
Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic,
care aduce o cantitate mare de precipitații pe teritoriul țării. Vremea are o dublă influență: una a
sistemului climatic siberian și a doua, a tipului climatic din zona sudică a Pacificului. Clima este
influențată de prezența Curentului Japoniei (Kuroshio), un curent cald iar nordul este dominat de
Curentul Kuril (Oyashio), un curent rece, care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de
Honshu. Zona intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului. Curentul Tsushima, un braț
al Curentului Japoniei, transportă apă caldă către nord, până în Marea Japoniei. Umiditatea este
destul de ridicată tot timpul anului, cu precipitații ce variază, în medie, de la 1000 la peste 2500 mm.
Temperatura medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în extremitatea nordică.
Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai
blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența
Curentului Japoniei și are un climat tropical. Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul
taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri,
caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele.
Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.[27]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Japoniei.
Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori. Principalele grupuri etnice sunt:
japonezi 99%, alții (coreeni, chinezi, brazilieni, filipinezi,etc) 1%. Rata fertilității în Japonia este de
1,4 copii născuți/femeie. Rata natalității este de 9,37% iar rata mortalității este 9,17%. Îmbătrânirea
populației este o problemă pe termen lung. În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume.
Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află
pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa
acest loc și în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de
milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19
milioane de locuitori.[29]
În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți[30].
Religie[modificare | modificare sursă]
Sala de Aur (sec. VIII) a templului budist Toshodaiji, inclus în patrimoniul cultural mondial UNESCO ca parte a
complexului „Monumente istorice ale Narei antice”
Educație[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Educația în Japonia.
Sistemul educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării Meiji.
Din 1947, educația obligatorie constă în școala primară și gimnaziu, care durează 9 ani, (de la
vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toți copiii își continuă educația la un liceu, care durează trei ani, iar
96% din absolvenții de liceu merg mai departe la universitate, studii post liceale, școli de meserii sau
alte instituții de învățământ superior.
Limbă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Limba japoneză.
Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății
japoneze, cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al
vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o
rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.
Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele
chinezești kanji și două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere
chinezești. Deși unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În
perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din
limba engleză, în special .
36.889,28 1.178,4
Shutoken 43.470.148 loc. Japonia
km² loc./km²
Societate[modificare | modificare sursă]
În prezent (2007), în Japonia sunt 75 de închisori .
Parlament[modificare | modificare sursă]
mari sunt împărțite în sectoare (区 ku ), și tot în sectoare (23 la număr) este divizată porțiunea de
?
Armată[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Forțele de auto-apărare ale Japoniei.
Japonia este angajată în câteva dispute teritoriale cu vecinii săi: cu Rusia asupra Insulelor Kurile,
cu Coreea de Sud asupra Stâncii Liancourt, cu China și Taiwan asupra Insulelor Senkaku, și cu
China asupra ZEE din jurul Okinotorishima.[38]
Așa cum Articolul 9 al Constituției Japoniei interzice țării să aibă o armată propriu-zisă și să participe
la războaie internaționale, Japonia are ”doar” o structură numită Forțele de auto-apărare ale
Japoniei. Acestea sunt conduse de Ministerul Apărării și sunt formate din forțele terestre, forțele
maritime și forțele aeriene.
Pentru anul 2013 în Forțele de auto-apărare ale Japoniei slujeau 247.450 de persoane, dintre care
151.350 în forțele terestre, 45.500 în forțele maritime și 47.100 în forțele aeriene.[39]
Forțele de auto-apărare ale Japoniei se suplinesc în mod benevol.
Japonia are unul din cele mai mari bugete alocate pentru segmentul militar dintre toate țările lumii.[40]
Japonia este cea mai bine clasată țară asiatică după Indicele Global al Păcii.[41]
Economie[modificare | modificare sursă]
Agricultură[modificare | modificare sursă]
Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Japonia trebuie să-și importe
60% din alimente, sub aspect caloric. Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care
însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este
orezul, care se cultivă în micile câmpii litorale, irigate, precum și pe pantele munților. Datorită
selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar.
Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul,
grâul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume. Este foarte răspândit dudul, ale cărui frunze
sunt folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia, alături de China, este principalul producător
de mătase naturală.
În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi,
caracteristici pentru zona temperată, și citruși.
În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este
pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr
impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de
pește după China și Peru.
Un automobil Toyota.
Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime
Industria siderurgică
Pescuitul
Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin
tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene
din Asia.
Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologic(deține 60% din roboții industriali din
lume), ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la
PIB. Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia feroasă(fontă, oțel) și neferoasă(mai ales aluminiu
și plumb), electronică, constr. navale(circa o treime din tonajul lăsat la apă), autovehicule(cel mai
mare producător de autoturisme, fiind depășită doar de SUA), prelucrarea lemnului, petrochimie,
celuloză și hârtie, textile, etc. Marile concentrări industriale sunt Keihin, Hanshin, Chukyo,
Kitakyushu, dar ind. este bine reprezentată în mai toate centrele urbane. Cele mai importante
companii sunt: Sony, Toshiba, Fujitsu, Nikon, Panasonic și Canon la producția de
electronice; Toyota, Honda, Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT.
Turism[modificare | modificare sursă]
După numărul de vizitatori străini, Japonia este a 16-a țară destinație din lume și a 5-a din Asia[42]. În
2015 peste 19 milioane de turiști străini au vizitat Japonia, devenind primul an când numărul de
turiști străini care vizitează Japonia a depășit numărul de turiști japonezi care vizitează țări străine[43].
Principalele țări surse de turiști străini sunt China, Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong și SUA[44].
Japonia este cea mai populară destinație pentru călătorii externe pentru coreenii de
sud și taiwanezi. În ultimii ani, Japonia a devenit destinație turistică de iarnă pentru mulți vizitatori din
țările învecinate și australieni, care merg de exemplu la schiat la Niseko în Hokkaidō. Cele mai
vizitate orașe sunt Tokyo și Yokohama.[necesită citare]
Cultură[modificare | modificare sursă]
Muzică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Muzică japoneză.
Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influențele vestice, cea americană
devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial (1945). Aceste influențe sunt vizibile în
cultura populară japoneză contemporană, care combină influențele asiatice, europene și, începând
cu 1950, americane. Deopotrivă, în țară sau în străinătate, japonezii au cucerit recunoașterea
internațională în domeniul modei, cinematografiei, literaturii, al programelor de televiziune, al
jocurilor video sau pe computer, dar și al muzicii. Muzica japoneză este de două feluri: muzica
tradițională și modernă. Muzica japoneză modernă este constituită din două genuri muzicale: J-
pop(engleză : Japanese Pop) și J-rock(engleză : Japanese Rock).
Principalele posturi de televiziune din Japonia sunt NHK, ANN, FNN și TXN, prima dintre ele este
televiziunea națională japoneză. Aceste posturi de televiziune au regizat filme și seriale care se
bucură de succes chiar și pe plan internațional. Postul de televiziune NHK, produce filme și seriale
istorice, care poartă denumirea de "Taiga drama". Postul de televiziune Animax este dedicat copiilor
și tineretului.
Sport[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Sportul în Japonia.
Încă din perioada preistorică, la ceremonii șintoiste, au avut loc meciuri de sumo, ca întreceri de
forță, iar începând cu secolul al VIII-lea, erau ținute ca parte a ceremoniilor de la palatul imperial
japonez. De la începutul erei Edo, sumō este un sport profesionist. În perioada Heian (794-1185), pe
lângă sumō, curtenii imperiali se delectau cu vizionatul vânătorii de șoimi și kemari.
Originile artelor marțiale moderne pot fi găsite în tehnici de luptă dezvoltate în
perioada Muromachi (1333-1568),
anume kenjutsu (actualmente, kendō), jūjutsu (actualmente, judō), kyūjutsu (actualmente, kyūdō).
După Restaurația Meiji (1868), sporturi occidentale, precum baseball și atletism, au fost introduse în
Japonia din Europa și din Statele Unite ale Americii. Odată cu creșterea naționalismului de la
începutul secolului al XX-lea, sporturi precum judō-ul și kendō-ul au fost introduse ca parte a
educației militare în programul de studii în școli. După cel de Al Doilea Război Mondial, sporturile
tradiționale au fost interzise pentru o anumită perioadă de timp de către ocupanții americani,
deoarece credeau că încurajează militarismul. După terminarea ocupației americane în 1952, au fost
din nou practicate din ce în ce mai mult.