Caracterizarea personajului Ştefan Gheorghidiu din romanul „Ultima noapte de

dragoste, întâia noapte de război” de Cămil Petrescu. (Moraru Stanislav)

Ştefan Gheorghidiu este personajul principal al operei „Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de război” de Cămil Petrescu. Acesta este un personaj-narator, deoarece
relatează la persoana I şi analizează obiectiv sau subiectiv toate întâmplările şi stările prin
care trece.

Ştefan Gheorghidiu prezintă tipul uman al intelectualului. El fiind student la filozofie,

trăia în lumea ideilor şi a cărţilor. Acesta era conştient că e prizonierul propriilor fantasme şi
iluzii, dar incapabil să se desprindă de jocul magic al propriei conştiinţe.

Ştefan Ghiorghidiu manifestă gelozie faţă de soţia sa, Ela. Gelozia este declanşată în
timpul plimbării de la Odobeşti, din cauza gesturilor şi privirilor provocatoare schimbate de
Ela şi domnul G. O altă trăsătură morală a personajului-narator este orgoliul. Acesta a fost
orgolios în timpul discuţiei despre iubire cu ofiţerii de la Popota. Ştefan se credea superior
faţă de camarazii săi astfel izbucneşte vulgar şi fără temei, criticând opiniile acestora
bazându-se pe idealurile umanităţii promovate de filozofie.

Ştefan Ghiorghidiu este caracterizat indirect prin intermediul faptelor, ideilor si

gândurilor sale. Acesta se dovedeşte a fi o fire pasionată, puternic reflexivă, conştient de
chinul său lăuntric. El era mereu neliniştit trăind drama îndrăgostitului absolut. Ştefan era
hipersensibil, suferind pentru că are impresia că este înşelat, astfel cele mai mici incidente,
gesturi fără importanţă, privirile pe care Ela le schimba cu domnul G. se amplifica în
conştiinţa personajului.

Ştefan aGhiorghidiu traversează două mari experienţe de viaţă. Prima experinţă este
iubirea, iar cea de-a doua este războiul.Ştefan a trăit drama individuală, cauzată de
imposibilitatea de a atinge iubirea absolută. El s-a aflat mereu sub semnul incertitudinii.
Averea primită pe neaşteptate l-a făcut să nu aibă încredere în oameni, acesta dezamăgindu-
se în soţia sa care devenise preocupată de lux din cauza banilor. Cea dea doua drama a vieţii
lui Ştefan Ghiorghidiu a fost drama născută din incapacitatea de a impune valori morale
înalte într-o societate meschina dominată de răutate şi vulgaritate. Frontul a fost experinţă
trăită direct de Ştefan, care constituie finalul operei. Războiul este privit dfe către acesta fiind
dimitrizat, şi nu conţine nimic eroic şi înălţător.

În concluzie, pot spune că Ştefan Ghiorghidiu este un personaj ce trăieşte o dramă

cauzată de imposibilitatea de a se adapta într-o lume cu un alt sistem de gândire decât al
său. El este intelectualul autentic ce trăieşte într-o lume de analfabeţi ori de politicieni care
pun averea mai presus decât ţara. Ştefan Ghiorghidiu este un inadaptat superior, lucid şi
hipersensibil.